2ra-54/25 — desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-54/25 — desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Elena Camerzan,
reprezentată de avocatul Igor Șcheau,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Camerzan Veaceslav către Camerzan Elena cu privire la desfacerea
căsătoriei
și cererea reconvențională depusă de Camerzan Elena către Camerzan
Veaceslav, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială
Sud-Vest cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și încasarea
pensiei de întreținere a copilului minor,
împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Comrat
(Dosarul nr. 2ra-54/25
NR. PIGD 2-23005681-01-2ra-28012025-1)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, jud. – S. Gurițanu
Curtea de Apel Comrat, jud. – Ș. Starciuc, D. Fujenco, G. Colev
8 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursului declarat de Elena Camerzan,
reprezentată de avocatul Igor Șcheau,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 ianuarie 2023, Veaceslav Camerzan a depus cerere de chemare
în judecată către Elena Camerzan privind desfacerea căsătoriei încheiate la
1 mai 1999 la Primăria Filipeni, r-l Leova. Totodată a solicitat încasarea
cheltuielilor judiciare (f. d. 5).
În conținutul cererii de chemare în judecată, reclamantul a specificat
că a propus pârâtei desfacerea benevolă a căsătoriei însă ultima a refuzat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 33,
35, 37 din Codul familiei.
La 21 februarie 2023, Elena Camerzan a depus cererea
reconvențională, concretizată prin cererea de 12 februarie 2023 (f. d. 104-
105 ) către Veaceslav Camerzan solicitând stabilirea domiciliului copilului
minor, încasarea pensiei de întreținerea a copilului minor în suma fixă 1600
lei și a cheltuielilor de judecată (f. d. 28-30).
Elena Camerzan, a indicat că suma solicitată cu titlu de pensie de
întreținere în cuantum de 1600 lei, este una rezonabilă, reieșind din datele
Biroului Național de Statistică.
În susținerea cererii reconvenționale a specificat că copilul minor s-
a aflat mereu cu mama fiind puternic atașat de ea. Totodată, acesata participă
activ la procesul educational a copilului minor.
În drept, și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 4, 56, 60, 81, 166,
167 din Codul de procedură civilă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 martie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de
Veaceslav Camerezan. S-a desfăcut căsătoria încheiată la 1 mai 1999 între
Veaceslav Camerzan și Elena Camerzan, înregistrată la Primaria Filipeni, r-
1
l Leova, s-a încasat de la Elena Camerzan, în beneficiul lui Veaceslav
Camerzan, cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă
de 40 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 lei. S-a admis
integral cerere reconvențională depusă de Elena Camerzan. S-a determinat
domiciliul copilului minor XXXX a.n XX XXX XXX, cu mama Camerzan
Elena. S-a încasat de la Camerzan Veaceslav, în beneficiul Elenei Camerzan,
pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX a.n XX XX XX, în sumă
bănească fixă de 1600 începând cu 21 februarie 2023 și până la atingerea
majoratului de către copil. S-a încasat de la Veaceslav Camerzan în
beneficiul Elenei Camerzan cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei
de stat în sumă de 100 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000
lei și cheltuielile poștale în sumă de 8,15 lei. S-a încasat de la Veaceslav
Camerzan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 576 lei (f. d. 45 verso).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 2 aprilie 2024, Elena Camerzan reprezentată de avocatul Igor Șcheau
a declarat apel nemotivat (f. d. 120) împotriva hotărârii din 13 martie 2024 a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, iar la 19 aprilie 2024, a prezentat apelul
motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în
partea încasării cheltuielilor privind plata taxei de stat și a cheltuielilor de
judecată, pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie respinsă cerința
privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul Elenei Camerzan (f. d.
131-134).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Comrat, a fost
respins apelul declarat de Elena Camerzan reprezentată de avocatul Igor
Șcheau și menținută hotărârea din 13 martie 2024 a Judecătoriei Cimișlia ,
sediul Leova (f. d. 171, 172-178).
Colegiul civil, cu referire la argumentul privind lipsa unei cereri
prealabile a menționat că la materialele cauzei este anexată cererea adresată
Elenei Camerzan, cu propunerea de a se prezenta la Agenția multifuncțională
Servicii Publice Serviciul Stării Civile Leova pentru desfacerea căsătoriei,
recepționată de către ultima la data de 09.12.2022 (f. d. 8-9). Faptul că pârâta
nu s-a prezentat la data și ora stabilite nu poate fi imputat reclamantului,
Veaceslav Camerzan, acesta fiind nevoit să se adreseze instanței cu o cerere
de desfacere a căsătoriei.
2
Instanța de apel a reținut că reclamantul este îndreptățit să solicite
cheltuielile de judecată, întrucât a avut câștig de cauză, cererea privind
desfacerea căsătoriei fiind admisă prin hotărârea din 13 martie 2024, a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 ianuarie 2025, Elena Camerzan, reprezentată de avocatul Igor
Șcheau a declarat recurs împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții
de Apel Comrat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a primei instanțe în partea încasării cheltuielilor de
judecată (f. d. 193-195).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta Elena Camerzan, reprezentată de
avocatul Igor Șcheau a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b), din
Codul de procedură, care reglementează că recursul poate fi admis dacă
interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului, se schimbă
sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
Recurenta în cererea de recurs a reiterat argumentele expuse în cererea
de apel.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentei la 13 decembrie 2024, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție
(f. d. 190), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2025 (f. d.193-
198).
3
La 9 aprilie 2025, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului
declarat de Elena Camerzan, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii
referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f. d.
201).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
intimații nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
4
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Comrat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Comrat, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
5
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Cu referire la argumentele din recurs, Completul de judecată ține să
menționează că acestea sun aceleași care au fost invocate de către Elena
Camerzan, reprezentată de Igor Șcheau, în cererea de apel, asupra căror
Curtea de Apel Comrat s-a expus detaliat și argumentat făcând trimitere la
probele din dosar și norma de drept.
6
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Elena Camerzan,
reprezentată de avocatul Igor Șcheau, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Elena Camerzan, reprezentată de
avocatul Igor Șcheau, împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de
Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7