2ra-54/25 — Desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului minor

La 11 ianuarie 2023, Veaceslav Camerzan a depus cerere de chemare în judecată către Elena Camerzan privind desfacerea căsătoriei încheiate la 1 mai 1999 la Primăria Filipeni, r-l Leova. Totodată a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare (f. d. 5).

În conținutul cererii de chemare în judecată, reclamantul a specificat că a propus pârâtei desfacerea benevolă a căsătoriei însă ultima a refuzat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 33, 35, 37 din Codul familiei.

La 21 februarie 2023, Elena Camerzan a depus cererea reconvențională, concretizată prin cererea de 12 februarie 2023 (f. d. 104- 105 ) către Veaceslav Camerzan solicitând stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținerea a copilului minor în suma fixă 1600 lei și a cheltuielilor de judecată (f. d. 28-30).

Elena Camerzan, a indicat că suma solicitată cu titlu de pensie de întreținere în cuantum de 1600 lei, este una rezonabilă, reieșind din datele Biroului Național de Statistică.

În susținerea cererii reconvenționale a specificat că copilul minor s- a aflat mereu cu mama fiind puternic atașat de ea. Totodată, acesata participă activ la procesul educational a copilului minor.

În drept, și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 4, 56, 60, 81, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Colegiul civil, cu referire la argumentul privind lipsa unei cereri prealabile a menționat că la materialele cauzei este anexată cererea adresată Elenei Camerzan, cu propunerea de a se prezenta la Agenția multifuncțională Servicii Publice Serviciul Stării Civile Leova pentru desfacerea căsătoriei, recepționată de către ultima la data de 09.12.2022 (f. d. 8-9). Faptul că pârâta nu s-a prezentat la data și ora stabilite nu poate fi imputat reclamantului, Veaceslav Camerzan, acesta fiind nevoit să se adreseze instanței cu o cerere de desfacere a căsătoriei. 2

Instanța de apel a reținut că reclamantul este îndreptățit să solicite cheltuielile de judecată, întrucât a avut câștig de cauză, cererea privind desfacerea căsătoriei fiind admisă prin hotărârea din 13 martie 2024, a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.

Recurenta în cererea de recurs a reiterat argumentele expuse în cererea de apel.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentei la 13 decembrie 2024, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție (f. d. 190), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2025 (f. d.193- 198). 3

La 9 aprilie 2025, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de Elena Camerzan, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 201).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Comrat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Comrat, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la 5 examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentele din recurs, Completul de judecată ține să menționează că acestea sun aceleași care au fost invocate de către Elena Camerzan, reprezentată de Igor Șcheau, în cererea de apel, asupra căror Curtea de Apel Comrat s-a expus detaliat și argumentat făcând trimitere la probele din dosar și norma de drept. 6

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Elena Camerzan, reprezentată de avocatul Igor Șcheau, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Elena Camerzan, reprezentată de avocatul Igor Șcheau, împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7