2ra-23/24 — Încasarea amenzii contravenționale, cheltuielilor de judecată rezultate din cauza contravențională și cheltuielilor de judecată

La 25 noiembrie 2021, Sergiu Bîrca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției, cu privire la încasarea amenzii contravenționale, cheltuielilor de judecată rezultate din cauza contravențională și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la ******, de către agentul constatator a fost întocmit procesul - verbal contravențional nr. ****** pe semnele componenței contravenționale prevăzute la art. ******alin. ****** din Codul contravențional, potrivit căruia conducătorul autoturismului de model Mercedes ******cu n/î ******a ignorat cerințele Regulamentului de circulație rutieră, neavând perfectată vinieta pentru unitățile de transport a căror perioadă de ședere în Republica Moldova a depășit termenul de 180 zile.

În rezultatul acestui proces – verbal s-a adoptat decizia de sancționare cu amendă în mărime de 60 unități convenționale, ce constituie suma de 3 000 de lei. Nefiind de acord cu procesul - verbal și decizia de sancționare din 06 decembrie 2019, le-a contestat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Prin hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis contestația depusă de Sergiu Bîrca. S-a anulat procesul - verbal cu privire la contravenție cu nr. ******din ****** intentat în privința lui Sergiu Bîrcă, de comitere a contravenției prevăzute de art. ****** alin ******din Codul contravențional. S-a încetat procesul contravențional în privința lui Sergiu Bîrcă de comiterea contravenției prevăzute de art. ****** alin ****** din Codul contravențional, pe motivul lipsei faptei contravenționale.

Prin decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de către agentul constatator, Dorin Roibu, fiind menținută hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.

Reclamantul a menționat că, în speță, este aplicabilă Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. 1

Respectiv, de la bugetul de stat urmează să-i fie restituită amenda achitată în baza procesului – verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator din 09 decembrie 2019, deoarece potrivit art. 13 alin. (2) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume, or, suma amenzii a fost transferată la contul IBAN: ****** al Ministerului Finanțelor.

Totodată, reclamantul a indicat că, la examinarea cauzei contravenționale a suportat cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 2 000 de lei, iar pentru înaintarea prezentei acțiuni a suportat cheltuieli în mărime de 3 000 de lei.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza prevederilor art. 16 din Codul civil, art. 383 din Codul contravențional și dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul său a amenzii contravenționale în sumă de 3000 de lei, încasarea de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 de lei achitate la examinarea cauzei contravenționale și suma de 3 000 de lei cu titlu de cheltuieli în prezenta cauză civilă.

La 14 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel nemotivată, iar, ulterior, la 05 octombrie 2023, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 09 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea în partea admisă a hotărârii instanței de fond și în această parte emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit ordinului de încasare a numerarului nr. ******din ******, Sergiu Bîrca a achitat amenda aplicată în baza procesului-verbal cu privire la contravenție nr. ****** din ******și deciziei de sancționare în mărime de ******, ceea ce constituie 3 000 de lei. 3

Astfel ținând cont de art. 13 alin. (2) din Legea 1545 din 25 februarie 1998, potrivit căreia amenzile se restituie de la buget din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume, prima instanță a considerat necesar de a admite pretenția reclamantului cu privire la încasarea din contul Ministerului Justiției a amenzii contravenționale achitate în mărime de 3 000 de lei.

Instanța de apel a considerat greșită poziția instanței de fond, or, reieșind din prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea 1545 din 25 februarie 1998, amenzile se restituie de la buget din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume.

Conform anexei nr. 1 la Ordinul nr. 153 din 27 decembrie 2021 al Ministerului Finanțelor, cu privire la modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național, prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2022, Serviciul Fiscal de Stat este administrator de buget al amenzilor aplicate de către Inspectoratul Național de Securitate Publică (anexa nr. 1 la Ordinul ministerului nr. 153 din 27 decembrie 2021, codul economic 143210).

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că Sergiu Bîrcă nu este îndreptățit să solicite restituirea amenzii contravenționale, aplicate de Inspectoratul Național de Patrulare (la moment Inspectoratul Național de Securitate Publică), de la Ministerul Justiției. Totodată, Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești se aplică în situațiile în care amenzile sunt aplicate de către instanța de judecată, iar la caz, procesul-verbal contravențional a fost întocmit de către agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare din cadrul Inspectoratului General al Poliției, stabilindu-se și mărimea amenzii aplicate.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în această parte hotărârea primei instanțe urmează a fi casată, cu respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Sergiu Bîrca împotriva Ministerului Justiției cu privire la încasarea amenzii contravenționale, ca fiind îndreptată față de un pârât necorespunzător.

Cu referire la pretenția reclamantului/intimat, Sergiu Bîrca, privind încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a cheltuielilor pentru asistență juridică în cauza contravențională în mărime de 2000 de lei, instanța de apel a stabilit că instanța de fond, în mod temeinic, a stabilit că sancționarea neîntemeiată a reclamantului/intimat de către agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare (la moment Inspectoratul Național de Securitate Publică) din cadrul Inspectoratului General al Poliției, sunt acțiuni ce îi oferă reclamantului dreptul de a solicita compensarea prejudiciului material cauzat în rezultatul constatării ilegalităților acțiunilor întreprinse de către agentul constatator. 4

Or, odată cu rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care s-a dispus anularea procesului - verbal cu privire la contravenție nr. ****** din ******și deciziei de sancționare, întocmite de agentul constatator din cadrul Inspectoratului Național de Patrulare (actualul Inspectoratul Național de Securitate Publică), reclamantul/ intimat este în drept să pretindă compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în limita sumei de 1500 de lei, conform bonului de plată Seria ****** nr. ******, în cauza contravențională, acesta fiind repus în drepturi, avînd câștig de cauză.

La 09 ianuarie 2024, Sergiu Bîrcă a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea admiterii cererii de apel depuse de Ministerul Justiției, cu pronunțarea noi decizii de menținere a hotărârii din 09 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. 25.1. În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel incorect a stabilit că pârâtul corespunzător pe asemenea cauze urmează a fi Serviciul Fiscal de Stat. Or, prejudiciile suportate de către contravenient în cazul în care ilicit a fost tras la răspundere contravențională, urmează a fi reparate în temeiul prevederilor Codului contravențional coroborat cu prevederile Legii nr. 1545/1998, precum și cui îi revine statutul de pârât în astfel de cauze. 25.2. Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, și anume interpretarea legii din hotărârea 5 contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, inclusiv hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

La 30 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererilor de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Sergiu Bîrcă, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.” 6

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliției, la 05 ianuarie 2024, și de Sergiu Bîrcă, la 09 ianuarie 2024, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe 7 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererile de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Sergiu Bîrcă nu conțin argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 8 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia cererile de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Sergiu Bîrcă, ca fiind inadmisibile.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile cererile de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Sergiu Bîrcă, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9