2rac-237/23 — Încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere

La 24 februarie 2022, SRL „Develop” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Avangard Mega” prin care a solicitat încasarea datoriei și dobânzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a indicat că reclamanta a livrat pârâtei marfă, fiind semnată de ambele părți o factură fiscală la 15 mai 2020. Conform facturii, pârâtul a achitat suma de 4000 lei la 14 iulie 2020, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată înregistrând o restanță de 19799 lei.

La 30 mai 2022, SRL „Develop” a depus o cerere de concretizare a acțiunii în care a completat argumentele sale cu faptul că între părți cu certitudine s-a stabilit un raport de vânzare-cumpărare.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel Cahul a indicat că instanța de fond a constatat corect circumstanțele de fapt ale cauzei, a stabilit corect raporturile juridice în speță și a aplicat corect normele de drept material și procedural, contrar argumentelor apelantului din apelul declarat.

Astfel, Curtea de Apel Cahul a stabilit că prima instanță corect a determinat că între părțile în litigiu a fost constituit un raport juridic de vânzare-cumpărare a mărfurilor. În acest sens s-a constatat că în factura fiscală, SRL „Avangard Mega” este indicat cert în rubrica cumpărător/beneficiar al mărfurilor, ceea ce combate argumentul apelantului că nu a acționat ca un cumpărător. În prețul din factură au fost incluse și plățile fiscale referitoare la marfă, ce este specific raporturilor de vânzare- cumpărare.

În ceea ce privește discuțiile din poșta electronică dintre factorii de decizie a părților, acestea nu demonstrează lipsa relațiilor de vânzare-cumpărare și existența relațiilor de comision. Din conversațiile prezentate nu rezultă expres că părțile au convenit asupra unui comision, iar prin solicitările de a prezenta stocul de marfă rămasă, intimatul a indicat că a urmărit scopurile comerciale și anume de a vedea care marfă este întrebată și care nu, în scopul schimbării politicii de marketing și de comerț pe viitor.

Instanța de apel a determinat că cuantumul dobânzii de întârziere a fost confirmat prin calculele prezentate la materialele dosarului. Având în vedere că a pierdut cauza, apelantul urmează să suporte și cheltuielile de judecată, motiv pentru care instanța de judecată corect le-a încasat în folosul SRL „Develop”.

În motivarea recursului său, SRL „Avangard Mega” a indicat că: a. Instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, indicând că instanțele inferioare au aplicat regulile vânzării-cumpărării, deși în speță ar fi fost stabilit un raport juridic de comision. În acest sens, a făcut trimitere la faptul că între părți nu ar fi existat un contract scris, iar semnarea unei facturi fiscale atestă doar faptul livrării mărfii, fără a concretiza în contextul cărui raport juridic concret. b. Instanța a dat o apreciere arbitrară a probelor prezentate, ceea ce a dus la soluționarea eronată a cauzei. În acest sens a indicat că a fost apreciată greșit corespondența dintre factorii de decizie a părților din care ar rezulta faptul că intimatul a purces la controlul desfășurării activității de comerț 2 ulterior al recurentului, ceea ce nu este specific unui raport de vânzare- cumpărare, ci de comision.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 3 iulie 2023, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Cahul din 29 martie 2023 (f.d. 178). Cu toate acestea, din actele și lucrările dosarului nu se atestă confirmarea recepționării acesteia de către recurentă.

Prin urmare, instanța de recurs notează că, în circumstanțele redate, doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în absența oricăror probe confirmative de recepție.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 6 septembrie 2023 de către SRL „Avangard Mega”, a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)- f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 4

Instanța de recurs observă că instanța de apel a soluționat în mod corect cauza și a calificat just raportul juridic dintre părți. Curtea de Apel Cahul a reținut în mod întemeiat că între SRL „Develop” și SRL „Avangard Mega” a existat un raport juridic de vânzare-cumpărare și nu unul de comision, întrucât nu a fost demonstrată existența unei înțelegeri privind un comision – clauză esențială pentru un asemenea contract. Simpla transmitere a mărfii și semnarea facturii fiscale, în lipsa unor probe contrare, indică asupra caracterul de vânzare-cumpărare al relației contractuale.

Completul de judecată constată că lipsa clauzei privind remunerația (comisionul), a mandatului de reprezentare și a obligației de a acționa pe seama altei persoane, exclude calificarea raportului ca fiind unul de comision. Prin urmare, instanțele de fond și de apel au aplicat corect legea materială, iar critica recurentului de neîntemeiată.

Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera recursul declarat de SRL „Avangard Mega, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Avangard Mega”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5