2rac-256/23 — Încasarea datoriei și dobânzii de întârziere

La 18 mai 2021, SRL „Tehno Consulting&Design” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Soldi” prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 220610,55 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 58685,73 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că între aceasta în calitate de executor și pârâta în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul nr. 1/2017 de executare a serviciilor de proiectare. Valoarea totală a serviciilor de elaborare a proiectelor de execuție, potrivit contractului, era de 42809112 lei.

Urmare a realizării lucrărilor și semnări procesului-verbal de predare- primire, s-a identificat că SRL „Soldi” înregistrează o restanță în mărime de 220610,55 lei.

La somația expediată în acest sens, reclamanta indică că pârâta nu a reacționat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2023, a fost respins apelul declarat de SRL „Soldi” și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 noiembrie 2022.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constata că instanța de fond în mod just a stabilit existența raportului obligațional între părți, precum și faptul că apelanta nu a executat benevol obligațiile pe care și le-a asumat față de intimată, astfel neexecutând integral obligațiile asumate în temeiul Contractului nr. 1/2017 din 12 ianuarie 2017, fapt pentru care instanța corect a dispus încasarea datoriei în mărime de 220610,55 lei. Datoria se confirmă prin facturile fiscale, actele semnate de ambele părți – procesele verbale de execuție a serviciilor de proiectare și procesul-verbal de predare-primire nr. 8.

Curtea de Apel Chișinău a mai indicat că argumentele privind tardivitate a pretențiilor concretizate nu pot fi susținute, or pe parcursul examinării cauzei reclamanta nu a mai susținut excepția de tardivitate deoarece la referință a fost anexat același act de verificare în care se conțin aceeași sumă și facturi din 2018.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată argumentele SRL „Soldi” cu referire la aspectul efectuării plății integrale după confirmarea prestării fiecărui serviciu și întocmirea procesului-verbal de predare-primire. În acest sens a indicat că SRL „Soldi” nu a achitat în decurs de 60 de zile după finalizarea integrală a serviciilor, plata a 30% din costul total a lucrărilor, astfel executorul SRL „Tehno Consulting&Design” întemeiat a dispus de dreptul său de a înainta prezenta acțiune.

Instanța de apel a indicat că indiferent de argumentele SRL „Soldi” cu referire la întârzierea SRL „Tehno Consulting & Design” de executare a propriilor obligații, apelanta nu și-a onorat obligațiile asumate potrivit contractului, astfel fiind în întârziere.

În susținerea posiției sale a indicat că intimata nu a identificat în acțiunea formulată data survenirii pretinsei datorii a recurentei, temeiul și actul care pune în evidență suma în mărime de 220610,55 lei. Astfel, recurentul consideră că acțiunea a fost depusă în afara termenului stabilit de lege.

Recurentul a mai indicat că obligația contractuală a recurentei de plată a prețului este una divizibilă și se manifestă prin plata în două tranșe, care a fost 2 îndeplinită corespunzător. Această obligație de plată ar surveni la îndeplinirea unor condiții cumulative: încheierea actului și expirarea termenului de 60 de zile de la încheierii acestui din urmă act. Referitor la plata celei de a doua tranșă în mărime de 30%, recurentul invocă că nu a survenit scadența acesteia, întrucât ar fi dependentă de expirarea termenului de 60 de zile, după finalizarea integrală a serviciilor.

Procesul verbal de predare-primire din 31 ianuarie 2019 nu reprezintă actul de finalizare integrală a serviciilor. În speță nu ar fi fost consemnată finalizarea integrală a serviciilor, iar în lipsa acestuia obligația de plată nu este scadentă.

SRL „Soldi” mai susține că SRL „Tehno Consulting&Design” nu poate pretinde despăgubiri pentru întârzierea recurentei, în măsură în care însăși intimata este în întârziere.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); 3 a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 4 decembrie 2023, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2023 (Vol. II, f.d. 63).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 16 octombrie 2023 de către SRL „Soldi” a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii 4 de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, Recurenta SRL „Soldi” a formulat o cerere de recurs cu conținut identic cu referința la cererea de chemare în judecată (Vol. I, f.d. 78-81) și cu cererea de apel (Vol. I, f.d. 216-219). Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs – duce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel (decizia 2ra- 183/25).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În speță, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea s-ar baza pe o hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. La fel, recurentul nu a fost trimitere la o jurisprudență a Curții Supreme de Justiție pe care ar încălca-o actele de dispoziție ale instanțelor inferioare.

Din contra, instanțele inferioare au constatat că obligația de a achita datoria a apărut, însă nu a fost executată de către SRL „Soldi”. Aceste considerațiuni induc asupra concluziei că recursul SRL „Soldi” denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 5

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul SRL „Soldi” este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Firma Comercială de Producție „Soldi” Societate cu Răspundere Limitată. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6