2rac-7/23 — incasarea datoriei si dobanzii de intarziere

La 11 februarie 2021, SRL „LoftMe Industries” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Întreprinderea de Deservire Tehnică din Bardar” prin care a solicitat încasarea sumei de 20290 lei cu titlu de datorie, 1678,66 lei cu titlu de dobândă de întârziere, 660 lei cu titlu de taxă de stat, 110 lei cu titlu de cheltuieli pentru obținerea extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice și 2500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că conform facturii fiscale din 29 iulie 2020, SRL „LoftMe Industries a predat, iar SRL „Întreprinderea de Deservire Tehnică din Bardar” a primit servicii în sumă de 45290 lei. Totuși, datoria a fost achitată doar parțial, formându-se o restanță de plată în mărime de 20290 lei și o dobândă de întârziere corespunzătoare. În acest sens de către reclamant au fost expediate notificări, însă datoria nu a fost stinsă.

În motivarea hotărârii, instanța de judecată a indicat că pretenția reclamantului este întemeiată. Pe de altă parte, instanța a apreciat critic alegațiile pârâtei precum că reclamanta nu și-a executat corespunzător obligațiile de antrepriză, notificând despre faptul că serviciul prestat ar avea vicii. În acest sens, instanța a indicat că pârâtul avea toate pârghiile de a înainta o acțiune de reparare a prejudiciului cauzat sau o acțiune reconvențională în vederea valorificării drepturilor sale. Prin urmare, instanța de judecată a conchis că pârâtul fără justificare nu își execută obligația și se află în întârziere.

În motivarea deciziei, instanța de apel a punctat că în sensul art. 903 lin. b) și art. 914 din Codul civil, SRL „Întreprinderea de Deservire Tehnică din Bardar” întemeiat a purces la suspendarea executării obligației de plată, atât timp cât obligația corelativă nu este executată corespunzător de către SRL „LoftMe Industries” în condițiile în care lucrarea montată nu funcționează ori unele părți din literele inscripției „carne/mezeluri” precum și „Market” nu emană lumină de reflecție corespunzătoare.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a considerat eronată concluzia primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii, or pârâtul și-a rezervat dreptul de a achita contravaloarea serviciilor după înlăturarea viciilor depistate.

În susținerea poziției sale, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declarării recursului.

Recurenta a indicat că serviciile pentru care a fost emisă factura fiscală au fost executate integral, fapt confirmat prin actul de confirmare a lucrărilor șși serviciilor semnat de ambele părți, în care lipsesc pretenții la volumul, calitatea, termenul îndeplinirii lucrărilor. În acest sens, consideră că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară și erorile comise au dus la încălcarea dreptului de proprietate.

SRL „LoftMe Industries” a mai indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, făcând trimitere la art. 1363, 1364, 1365 din Codul civil. În plus, a susținut că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 903 și 914 din Codul civil.

Recurenta consideră că proba – poza foto, nu poate fi admisibilă și concludentă, or, nu este clar unde, la ce dată și de către cine este făcută. Mai mult, 2 recurenta susține că imaginea administrată la dosar putea fi făcută în condițiile în care însăși intimata deconta de la rețeaua electrică panoul sau o parte din acesta.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesulverbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea 3 probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 430 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. (3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.”

Art. 907 alin. (1) și (2) din Codul civil: „(1) Dacă, în cazul unei obligații de a livra bunuri, a executa lucrări sau a presta servicii, debitorul livrează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii care nu sînt conforme cu condițiile obligației, creditorul nu poate invoca neconformitatea decît în cazul în care creditorul îl notifică pe debitor într-un termen rezonabil, specificînd natura neconformității. (2) Termenul rezonabil curge din momentul în care bunurile sînt livrate sau lucrarea ori serviciul este finalizat sau, dacă este mai tîrziu, din momentul în care creditorul a descoperit sau trebuia în mod rezonabil să descopere neconformitatea.”

Potrivit pct. 26 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs nr. 5 din 11.11.2013, „Determinînd situația în care instanța a dat o apreciere arbitrară probelor, se va ține cont de noțiunea prevăzută în DEX, unde prin cuvîntul “arbitrară” se subînțelege “care acționează după bunul plac sau după judecata proprie, fără a ține seama de părerea altora, abuziv”. Deci, o apreciere arbitrară a probelor însemnă o apreciere abuzivă, după bunul plac, dar nu după intima convingere, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC. Aceasta ar presupune, spre exemplu, situațiile în care: (...) c) probele puse la baza hotărîrii sunt în mod vădit insuficiente (...)”.

Problematica centrală în recurs este modul în care instanța de apel a procedat la stabilirea și administrarea probelor, respectiv, la fundamentarea deciziei sale.

Deși instanța de apel a stabilit corect obiectul probațiunii – determinarea eventualului caracter necorespunzător al lucrării realizate de recurentă și existența unui eventual viciu care ar justifica suspendarea obligației corelative de plată, modul în care instanța de apel a apreciat probele prezentate este vădit insuficient.

Mai exact, instanța de apel și-a fundamentat decizia exclusiv pe o singură probă – o fotografie ce reprezintă panoul luminos livrat de recurentă, pentru a 4 susține concluzia că o parte din panou nu funcționează corespunzător, ceea ce ar demonstra că lucrarea realizată este viciată (f.d. 48).

Deși în principiu, potrivit art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, niciun fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor, alin. (3) al aceluiași articol prevede că fiecare probă se apreciază de instanță privitor la, inclusiv, suficiența pentru soluționarea cauzei

Or, pentru a constata existența unui viciu al unei lucrări realizate nu este suficientă o simplă constatare vizuală, printr-o fotografie, a unei disfuncționalități tehnice. Această fotografie nu este însoțită de niciun element care să o certifice din perspectiva datei, locației, autorului, ori condițiilor în care a fost realizată.

În special, simpla fotografie cu un panou iluminat parțial nu poate în mod automat conduce la concluzia că iluminarea parțială se datorează unei defecțiuni, mai ales unei defecțiuni imputabile recurentei.

Astfel, instanța de apel a administrat insuficiente probe pentru a fundamenta concluzia unui viciu al lucrării imputabil recurentei și temeinicia reducerii obligației corelative de achitare a lucrării de către intimată. În acest sens urmau a fi administrate inclusiv probe referitor la evantuala corespondență sau alte probe referitoare la dezacordul sau obiecțiile la lucrarea realizată și circumstanțele în care acestea au fost manifestate de către SRL „Întreprinderea de Deservire Tehnică din Bardar” către SRL „LoftMe Industries”.

Această omisiune de a administra probe suficiente pentru fundamentarea concluziei instanței de apel nu poate fi corectată în recurs, atât timp cât în sensul art. 442 din Codul de procedură civilă, la această etapă nu pot fi administrate dovezi noi.

În consecință, ținând cont de considerentele expuse mai sus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul depus de SRL „LoftMe Industries” împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi admis, în temeiul art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declarării recursului, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei în alt complet de judecată din motiv că instanța de apel nu a cercetat multiaspectual cauza, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei și eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul Societății cu Răspundere Limitată „LoftMe Industries”, reprezentată de avocata Natalia Vladimirov. 5 Casează decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „LoftMe Industries” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Întreprinderea de Deservire Tehnică din Bardar” privind încasarea datoriei și dobânzii de întârziere și transmite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6