3ra-254/23 — declararea nulitătii dispozitiei si a ordinului de repartitie

La 9 august 2016 Societatea pe Acțiuni „Semnal” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale Locativ Comunală și Amenajare, persoană terță Efrosinia Sprîncean, cu privire la constatarea nulității dispoziției și a ordinului de repartiție.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat că este gestionarul bunului imobil din mun. Chișinău, str. xxxxx, fapt confirmat prin Adeverința de privatizare nr.572/03 din 10 ianuarie 1998.

A menționat că la 8 iunie 2016 Primăria municipiului Chișinău a emis dispoziția nr. 609-d „Cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentului xxxxx, mun. Chișinău dnei Sprîncean Efrosinia. Ulterior, Direcția Generală Locativ Comunală a eliberat ordin de repartiție dnei Sprîncean Efrosinia pentru odaia nr. xxxxx, mun. Chișinău.

În opinia societății reclamante, dispoziția nr.609-d din 8 iunie 2016 și Ordinul de repartiție, sunt acte ilegale și încalcă grav dreptul locatarilor legali ai căminului din str. xxxxx, mun. Chișinău și a societății, precum și vine în contradicție cu alte prevederi constituționale și legale aplicabile, motiv pentru care, solicită anularea acestora și protejarea drepturilor legitime ale societății, precum și a locatarilor legali.

Reieșind din gravele încălcări admise la emiterea dispoziției nr.609-d din 8 iunie 2016, precum și a ordinului de repartiție, a solicitat pârâtului prin cerere prealabilă revocarea acesteia, pornind de la caracterul nul pe care-l comportă, dată fiind adoptarea unui act administrativ de către o autoritate 1 lipsită de competență, precum și cu încălcarea procedurii stabilite, circumstanțe care au atras lezarea drepturilor și intereselor reclamantului. Cererea prealabilă din 24 iunie 2016 nu a fost examinată, astfel încât reclamantul uzează de dreptul de a înainta prezenta acțiune, întru apărarea drepturilor și intereselor garantate de lege.

Societatea pe Acțiuni „Semnal” a susținut că deține dreptul de gestiune și administrare economică a bunului imobil din str. xxxxx, mun. Chișinău. Așadar, doar societatea „Semnal” este în drept conform legii să elibereze acte cum ar fi ordin de repartiție persoanelor fizice – salariații ai societății.

Societatea a specificat că, a eliberat la toți salariații săi actele necesare privatizării cum ar fi: ordin de repartiție a spațiului locativ, fișa de locuință, tabel nominal pe încăperile din imobilul din str. xxxxx, mun. Chișinău, precum și a întocmit lista cu numerotația odăilor. Primăria municipiului Chișinău, Direcția Generală Locativ Comunală și Amenajare nu deține nici un drept legal să elibereze acte pe care doar societatea reclamantă are dreptul să le elibereze salariaților acestora. Mai mult ca atât, actele administrative în baza cărora autoritatea invocă că ar deține careva drepturi aspra bunului imobil din str. xxxxx, mun. Chișinău, nu produce efecte juridice, acestea sunt contestate în instanța de judecată precum și suspendate efectele lor.

A mai invocat că, la 11 noiembrie 2002 a fost emisă hotărârea de Guvern nr. 1440 ”Cu privire la transmiterea căminului amplasat pe str. xxxxx, mun. Chișinău”. La 4 decembrie 2003 Curtea Supremă de Justiție a emis hotărârea prin care s-a dispus anularea hotărârii de Guvern nr. 1440 din 11 noiembrie 2002.

Reclamanta a precizat că, există deja o hotărâre judecătorească (Decizia CSJ din 4 decembrie 2003) definitivă și irevocabilă, având puterea lucrului judecat, prin care a fost anulată transmiterea gestiunii economice a căminului nrxxxxx, de la societatea „Semnal”. Ulterior, la 19 mai 2015, Consiliul municipal Chișinău a emis decizia nr.3/25-3, prin care s-a dispus acceptarea transmiterii în proprietatea municipiului Chișinău și în gestiunea economică a Direcției generale locative-comunală și amenajare a bunului imobil, - căminul nr. xxxxx, mun. Chișinău.

A afirmat că la 8 iulie 2015 aflând despre decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/25-3 din 18 mai 2015 și realizând caracterul ilegal al acesteia, s-a adresat către Consiliul municipal Chișinău cu cerere prealabilă. La 18 august 2015 Judecătoria sectorului Centru a emis 2 încheierea nr. 3-1312/15, prin care a dispus suspendarea deciziei nr. 3/25-3 din 19 mai 2015 a Consiliului municipal Chișinău, prin care s-a decis transmiterea în proprietatea mun. Chișinău și în gestiunea economică a Direcției generale locative-comunală și amenajare a imobilului din str. xxxxx; a aplicat sechestru asupra bunului imobil din mun. Chișinău, str. xxxxx.

Reclamanta a reiterat că, actul de dispoziție - încheierea din 18 august 2015 emisă de Judecătoria Centru mun. Chișinău produce efecte juridice până în prezent. Ulterior, la 21 aprilie 2016 Consiliul municipal Chișinău a emis ilegal decizia nr. 1/42 cu privire la primirea în proprietatea Consiliului municipal Chișinău și în gestiune economică a Direcției Generală Locativ- Comunale și Amenajare bunul imobil din str. xxxxx, mun. Chișinău. La 15 iunie 2016 Judecătoria sectorului Centru mun. Chișinău a emis încheierea nr. 3-896/2016, prin care a dispus, în scopul asigurării acțiunii depuse de societatea „Semnal” vs Consiliul municipal Chișinău, suspendarea executării deciziei nr. 1/42 emisă de Consiliul municipal Chișinău și a aplicat sechestru asupra bunului imobil din mun. Chișinău, str. xxxxx.

A relatat că, actul administrativ inițial - decizia nr. 3/25-3 din 19 mai 2015, era suspendată la momentul emiterii deciziei nr. 1/42 din 21 aprilie 2016, fapt ce demonstrează că Consiliul municipal Chișinău a emis un act ilegal, contrar legislației în vigoare și care încalcă flagrant actele de dispoziție ale instanței de judecată. La fel, la 10 iunie 2016 la adresa societății „Semnal” a parvenit răspunsul nr. 13.05/014- 066 din 8 iunie 2016, prin care Cancelaria de stat a informat că a efectuat controlul legalității deciziei menționate și a constatat că decizia nr.1/42 din 21 aprilie 2016 emisă de Consiliul municipal Chișinău, contravine legislației în vigoare, iar ca rezultat, la 27 mai 2016 a fost emisă notificarea nr.1304/01-1009 de către Cancelaria de Stat privind abrogarea deciziei nr. 1/42 din 21 aprilie 2016.

A comunicat că o altă circumstanță care demonstrează ilegalitatea actelor administrative este faptul că în procedura executorului judecătoresc Marianciuc Evelina se află documentul executoriu nr. 3ca458/2003 din 29 decembrie 2003 emis de Curtea de Apel Chișinău, prin care s-a obligat Departamentul Privatizării de a numi o comisie pentru privatizarea fondului locativ din str. xxxxx, mun. Chișinău cu participarea reprezentanților societății „Semnal”, precum și de a obliga Departamentul Privatizării și Agenția Teritorială de Privatizare în colaborare cu societatea „Semnal”, să 3 efectueze privatizarea fondului locativ din căminul nrxxxxx, conform legislației în vigoare. Respectând actele de dispoziție definitive și irevocabile, Consiliului municipal Chișinău îi este impusă obligația de a efectua privatizarea fondului locativ din căminul de pe str. xxxxx în mun. Chișinău în baza documentelor (ordin de repartiție, tabele nominale, fișe de evidență) eliberate de societatea „Semnal” în anul 2004. Așadar, Primăria municipiului Chișinău avea cunoștință de cauză despre procedura de executare, despre obligația acestuia ca instituție abilitată să efectueze privatizarea fondului locativ împreună cu societatea reclamantă, care are dreptul de gestiune economică asupra imobilului individualizat, fapt ignorat de către pârât.

Reclamanta a opinat că emiterea actului administrativ contestat vine în contradicție cu prevederile constituționale și normative care garantează principiile fundamentale de drept, cum este, principiul legalității și a statului de drept (art. 1 alin. (3) din Constituție), ocrotirea persoanei și a drepturilor acesteia ca atribuție primordială a statului (Titlul II, Cap. I din Constituție).

Societatea pe Acțiuni „Semnal” a solicitat declararea nulității actului administrativ, dispoziția Primăriei municipiului Chișinău nr. 609-d din 8 iunie 2016 ”Cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentul nr. xxxxx, dnei Sprîncean Efrosinia”, și a ordinului de repartiție a spațiului eliberat dnei Sprîncean Efrosinia pentru odaia nr.xxxxx, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2021a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost admisă acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni „Semnal”. S-a constatat nulitatea dispoziției Primăriei municipiului Chișinău nr. 609-d din 8 iunie 2016 ,,Cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentul nr. xxxxx, dnei Efrosinia Sprîncean” și a ordinului de repartiție eliberat Efrosiniei Sprîncean, pentru odaia nr. xxxxx, mun. Chișinău.

La 23 noiembrie 2021, Primarul General al municipiului Chișinău a depus apel împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că prin hotărârea din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost aprobat raportul final al lichidatorului și bilanțul de lichidare al societății „Semnal”; a fost încetat procesul insolvabilității și procedura falimentului în privința societății „Semnal”; au fost considerate stinse creanțele creditorilor față de debitorul societatea „Semnal”; a fost dispusă radierea debitorului societatea „Semnal”, din Registrul de stat al persoanelor juridice ținut de Agenția Servicii Publice.

Din conținutul răspunsului Departamentului înregistrare și licențiere a unităților de drept al Agenției Servicii Publice nr. 05/01-3978 din 24 octombrie 2022, derivă că societatea „Semnal” a fost radiată din Registrul de stat al persoanelor juridice la 29 iunie 2022, în baza hotărârii sus menționate, menținută prin decizia din 7 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, conform art. 176 alin. (1) din Codul civil, capacitatea de folosință a persoanei juridice se dobândește la data înregistrării de stat și încetează la data radierii ei din registrul de publicitate prevăzut de lege. Astfel, instanța de apel a conchis că în speță sunt întrunite temeiurile legale pentru încetarea procesului. Or, odată cu emiterea de către Agenția Servicii Publice a deciziei privind radierea societății „Semnal” din Registrul de stat al persoanelor juridice, capacitatea de folosință a persoanei juridice a încetat.

La 15 decembrie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Semnal”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan a depus recurs împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată, recurenta a indicat că consideră că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual, fără elucidarea circumstanțelor concrete ale pricinii, concluziile instanței de apel fiind în contradicție cu situația de fapt.

Totodată, recurenta a menționat că până la data depunerii cererii de recurs nu a luat cunoștință de motivarea deciziei contestate, aceasta nefiind redactată și comunicată, urmând să completeze recursul cu argumente suplimentare după accesarea deciziei motivate. Cu toate acestea, în susținerea recursului, societatea a invocat argumentele din cererea de chemare în judecată și apel, reiterând că acțiunea este întemeiată și trebuie admisă. De asemenea, a subliniat că instanța de apel a omis să aplice dispozițiile legale incidente și a interpretat greșit normele de drept, aspecte care constituie temei de recurs potrivit art. 432 alin. (2) lit. a), lit. c) și alin. (3) lit. d) din Codul de procedură civilă.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 5, 6, 26, 27, 429-432, 434, 436-437, 440, 444 și 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

La 3 februarie 2023, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610 a depus recurs împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului): „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”.

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”. 7

Art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen”.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 223 din Codul administrativ: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114”.

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură”.

Art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

Inițial, completul de judecată se va expune în privința admisibilității recursului depus de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În continuare, pentru a înțelege sensul pe care legiuitorul a dorit să îl dea sintagmei „decizia instanței de apel” din art. 245 din Codul administrativ, este necesar de explicat că prin noțiunea de „decizie” se subînțelege atât dispozitivul deciziei instanței de apel, cât și decizia motivată a instanței de apel. Or, din coroborarea art. 191 alin. (4), art. 40 alin. (3) și art. 245 din Codul administrativ rezultă inechivoc că, după examinarea cererii de apel, instanța de apel adoptă decizia în formă de dispozitiv, adică componenta structurală a deciziei instanței de apel căreia i se dă citire la pronunțare și nu reprezintă altceva decât reproducerea integrală și întocmai a soluției adoptate în urma deliberării, calea și termenul de atac. Iar motivarea , în scris, a deciziei adoptate are loc în termenul specificat la art. 240 alin. (3) din Codul administrativ. Asta, deoarece motivarea recursului se depune doar după notificarea deciziei motivate a instanței de apel, întrucât, numai după acest moment, partea interesată ia cunoștință nu numai de soluția materializată prin dispozitivul deciziei instanței de apel, dar și, în mod efectiv, de considerentele cuprinse în decizie

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a motivării recursului curg din momente diferite (dies a quo), și anume: în temeiul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ – recursul se 9 declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

Astfel, din actele cauzei cert rezultă că la 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei. Se mai constată că în dispozitivul deciziei din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al acesteia prevăzute de legislația în vigoare.

Totodată, se reține că la 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610, prin intermediul oficiului poștal, spre cunoștință copia dispozitivului deciziei din 15 noiembrie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție/livrare anexat la materialele dosarului (f.d.113, Vol. III).

În această ordine de idei context, completul Curții Supreme de Justiție conchide că acțiunile instanței de apel cu privire la expedierea copiei dispozitivului deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corespund întru totul exigențelor legale.

Completul specifică că recurentul a depus recursul în temeiul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Așadar, având în vedere cele expuse mai sus, se înțelege că termenul de 30 de zile, prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului nemotivat a început să curgă la data de 22 decembrie 2022, ziua imediat următoare datei notificării dispozitivului deciziei instanței de apel și a expirat la 20 ianuarie 2023.

Însă, distinct acestor circumstanțe, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610 nu a prezentat recursul conform prevederilor art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, dar a prezentat doar motivarea recursului la Curtea de Apel Chișinău la data de 3 februarie 2023. Or, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610 fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea recursului în conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ. 10

În consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Concomitent, Completul Curții Supreme de Justiție notează că recurent nu a făcut uz nici de prevederile art. 65 din Codul administrativ, care acordă posibilitate părții de a solicita repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610 ca fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Subsidiar, completul de judecată respinge solicitarea Asociației de a de a se pronunța asupra temeiurilor invocate în recurs în ședință de judecată (f.d.190, Vol. III), or, examinarea cauzei în lipsa părților este legală, justificată și proporțională cu scopul urmărit — acela al unei judecăți eficiente și rapide.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recursurilor și argumentele intimaților din referință, au fost expuse cu suficientă claritate pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate în lipsa părților.

Totodată, citarea participanților ar fi condus, în mod nejustificat, la tergiversarea soluționării cauzei, aspect de natură să contravină principiului celerității procedurale. Această abordare este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune statelor obligația de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și de a evita întârzierile inutile în procedură, atunci când dreptul la un proces echitabil este, în mod efectiv, garantat prin alte mijloace.

Cât privește recursul Societății cu Răspundere Limitată „Semnal”, se menționează că acesta a fost depus la 15 decembrie 2022, în interiorul termenului legal. Or, dispozitivul deciziei instanței de apel din 15 noiembrie 11 2022 a fost notificat societății, prin intermediul oficiului poștal, la 21 decembrie 2022 (f.d. 112, Vol. III).

Succesiv, completul de judecată menționează că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. 12

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Semnal” include obiecții care au fost analizate detaliat de către Curtea de Apel Chișinău, care le-a evaluat corespunzător.

În plus, Societatea cu Răspundere Limitată „Semnal”, în recursul său, nu a invocat un temei plauzibil care să justifice admisibilitatea acestuia, având în vedere că recurentul trebuie să fie capabil să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna situația juridică stabilită anterior.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Semnal”.

În conformitate cu art. 230 și 246 (în vigoare la data depunerii recursurilor) din Codul administrativ 13 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „Semnal”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan, și de către Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/610. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 14