2r-340/25 — Modificarea cuantumului pensiei de întreținere

La 28 noiembrie 2024, Ciobanu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciobanu Dimitrie cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere în sensul majorării.

Prin hotărârea din 11 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial acțiunea înaintată de Ciobanu Elena.

La 25 aprilie 2025, prin intermediul oficiului poștal (f.d.72), Ciobanu Dimitrie a declarat apel împotriva hotărârii din 11 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termen, admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii și remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea apelantului cu privire la repunerea apelului în termen. S-a restituit apelul declarat de Ciobanu Dimitrie împotriva hotărârii din 11 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 14 august 2025, prin intermediul oficiului poștal (f.d.107), Ciobanu Dimitrie, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând considerarea acestuia ca fiind depus în termen, admiterea recursului, casarea încheierii, cu restituirea cauzei la rejudecare.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 2 „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată reține că recurentul Ciobanu Dimitrie critică soluția instanței de apel pe motiv că apelul său nu ar fi fost tardiv, susținând că termenul de atac trebuie calculat de la data comunicării hotărârii primei instanțe, respectiv 4 aprilie 2025, dar nu de la data pronunțării acesteia. În opinia sa, depunerea apelului la 25 aprilie 2025 s-ar încadra în termenul legal, astfel că cererea de repunere trebuia admisă, iar apelul examinat în fond.

Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii.

În speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la 11 martie 2025, astfel că termenul de apel s-a încheiat la 10 aprilie 2025.

Conform materialelor dosarului, apelul a fost depus la 25 aprilie 2025, după expirarea termenului legal. În aceste condiții, instanța de apel a constatat corect că apelul este tardiv.

Art. 113 din Codul de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua un act de procedură încetează odată cu expirarea termenului stabilit de lege, iar nerespectarea termenului atrage decăderea din acest drept.

Argumentul recurentului potrivit căruia termenul ar trebui să curgă de la data comunicării hotărârii (4 aprilie 2025) este neîntemeiat, or, legea prevede expres că termenul de apel curge de la data pronunțării dispozitivului, nu de la comunicarea ulterioară a hotărârii. 3

Art. 116 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea repunerii în termen, însă numai atunci când partea dovedește motive obiective și întemeiate care au făcut imposibilă respectarea termenului.

La caz, recurentul nu a prezentat asemenea probe. Simplul fapt al comunicării prin poștă la 4 aprilie 2025 nu reprezintă un impediment real și serios care să justifice depășirea termenului de apel.

La fel, instanța de recurs reține că recurentul a participat la ședințele de judecată din 14 februarie 2025 și 11 martie 2025, când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, fiind pe deplin informat despre desfășurarea procesului și despre obligația legală de a respecta termenele procedurale.

În aceste condiții, apelantul avea posibilitatea și obligația de a exercita calea de atac în termenul legal, iar neglijența sa nu poate fi acoperită prin repunerea în termen.

În concluzie Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, Ciobanu Dimitrie nu a prezentat motive întemeiate care să justifice repunerea în termen, iar instanța de apel a respins în mod corect cererea și, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a restituit apelul ca tardiv.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Ciobanu Dimitrie. Menține încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ciobanu Elena împotriva lui Ciobanu Dimitrie, privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 4