3ra-1172/23 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-1172/23 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Dumitru
Marco în interesele lui Marian Capcelea,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Marian Capcelea împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrative individual defavorabil,
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 5 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1172/23
NR. PIGD 2-21049682-01-3ra-28112023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu hotărârea instanței de apel nu constituie un
temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: A. Paniș
Curtea de Apel Chișinău: V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
1 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de avocatul Dumitru
Marco în interesele lui Marian Capcelea
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 martie 2021, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian
Capcelea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale
de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil – decizia privind refuzul recalculării pensiei nr. 1-01/15-395 din
10 februarie 2020, emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Drochia și
decizia adoptată în procedura prealabilă-refuzul Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. C-370/21 din 1 martie 2021, obligarea Casei Naționale
de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia pentru vechime în
muncă, cu includerea perioadei de activitate de la 4 octombrie 2013 și până
la 17 decembrie 2020, precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivare acțiunii a invocat că, din 21 mai 2013 reclamantul
beneficiază de pensie pentru vechime în muncă, stabilită de Casa Teritorială
de Asigurări Sociale Drochia.
La 21 ianuarie 2021, reclamantul a depus la Casa Teritorială de
Asigurări Sociale Drochia o cerere, prin care a solicitat recalcularea pensiei
în legătură cu faptul că după pensionare, în perioada 4 octombrie 2013 și
până la 17 decembrie 2020 a activat în cadrul Direcției Nord a Centrului
Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare al Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.
Notează că, la 10 februarie 2021, Casa Teritorială de Asigurări Sociale
Drochia a emis decizia de refuz în recalcularea pensiei cu includerea
perioadei de activitate de la 4 octombrie 2013 și până la 17 decembrie 2020.
Relevă că, reclamantul adresându-se cu cerere prealabilă către Casa
Națională de Asigurări Sociale, la 3 martie 2021, a primit decizia de refuz
nr. C-370/21 din 1 martie 2021, fiindu-i refuzată solicitarea de anulare a
deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia și, respectiv, în
recalcularea pensiei stabilite, din motiv că dreptul la pensie i-a fost stabilit
după eliberare din serviciu și dreptul la pensie apare doar o singură dată după
eliberarea din serviciu.
Subliniază că cu decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nu este
de acord, deoarece reclamantul nu a solicitat stabilirea repetată a pensiei, dar
1
recalcularea pensiei stabilite anterior după reținerea contribuției de asigurări
de stat obligatorii pentru perioada 4 octombrie 2013 și până la 17 decembrie
2020.
Relevă că, din motive neîntemeiate, Casa Națională de Asigurări
Sociale, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-l pe reclamant de
dreptul dobândit licit din data de 30 decembrie 2020 de recalculare a pensiei.
Constată că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a
recalcula pensia reclamantului, a fost încălcat un drept prevăzut de lege,
drept dobândit la momentul restabilirii la muncă în cadrul Inspectoratului
General al Poliției și care nu poate fi restrâns.
A menționat că, toate modificările operate ulterior în actele legislative,
care reglementează modul de calculare a pensiilor, au efect doar pentru
persoanele (polițiștii) ce vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a
modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit
regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza
unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi
posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul
juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea
anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.
Consideră ilegal și neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de Asigurări
Sociale nr. C-370/21 din 01 martie 2021, ce lezează un drept prevăzut de
lege a reclamantului, și a conchis necesitatea obligării Casei Națională de
Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia pentru vechime în muncă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis acțiunea înaintată de Marian Capcelea. S-a anulat ca
ilegală decizia de refuz nr. 1-01/15-395 din 10 februarie 2021, emisă de Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Drochia, precum și decizia Casei Naționale
de Asigurări Sociale nr. C-370/21 din 1 martie 2021 cu privire la respingerea
cererii prealabile. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită
actul administrativ individual favorabil, prin care să-i recalculeze și achite
lui Marian Capcelea pensie pentru vechime în muncă, cu includerea
perioadei de activitate de la 4 octombrie 2013 și până la 17 decembrie 2020.
S-a respins ca neîntemeiată pretenția reclamantului privind încasarea
cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 decembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 28 martie 2022 a depus cerere
de apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din
2
30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei
noi hotărâri prin care cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din
30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă
decizie, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 iulie 2022, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian
Capcelea, a depus cerere de recurs nemotivat împotriva deciziei din 5 iulie
2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 27 octombrie 2022 a depus motivarea
recursului, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei
instanței de apel, cu restituirea cauzei în instanța de apel.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul depus de Marian Capcelea, reprezentat de avocatul Dumitru
Marco. S-a casat integral decizia din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
integral hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a emis o nouă decizie, prin care s-a respins ca neîntemeiată
acțiunea înaintată de Marian Capcelea.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut prevederile art. 1
alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2), art. 7, 48, 50 alin. (1) lit. b), art. 61 din Legea
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 și a
conchis că, Casa Națională de Asigurări Sociale întemeiat a refuzat
intimatului/reclamant Marian Capcelea, recalcularea și achitarea pensiei
pentru vechime în muncă, cu includerea perioadei de activitate din
4 octombrie 2013 și până la 17 decembrie 2020, din motiv că, dreptul la
pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu și legea nu prevede
stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală reangajare în
serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne,
respectiv temei legal pentru recalculare nu este.
Completul judiciar a considerat că, prima instanță neîntemeiat a
concluzionat temeinicia pretențiilor formulate, menționând că, reclamantul
3
Marian Capcelea, a prezentat acte suplimentare care îi acordă dreptul la
majorarea pensiei, or, ultimul a fost reangajat în câmpul muncii, prin urmare,
autoritatea publică pârâtă neîntemeiat a respins cererea acestuia cu privire la
recalcularea pensiei pentru vechime în muncă. De vreme ce, Marian
Capcelea beneficiază de pensie pentru vechime în muncă începând cu 21 mai
2013, însă vechimea în muncă a ultimului obținută după stabilirea pensiei
pentru vechime în muncă – 21 mai 2013, pentru activitatea desfășurată în
perioada 4 octombrie 2013 – 17 decembrie 2020, în cadrul Inspectoratului
General al Poliției în funcție de șef al secției examinări și expertize speciale
a direcției tehnico-criminalistică și expertiză judiciară teritorială nord a
centrului tehnico-criminalistic și expertize judiciare al Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, nu poate constitui temei
pentru stabilirea unei noi pensii pentru vechime în muncă, deoarece dreptul
la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și anume, după eliberarea
din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii. Or, în speță, Marian
Capcelea, nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor menționate necesare și
prin urmare, situația acestuia nu cade sub incidența art. 61 din Legea
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,
deoarece Legea nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la
pensie pentru vechime în muncă după restabilirea la serviciu în organele de
forță.
Instanța de apel nu a reținut argumentul intimatului/reclamant precum
că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia,
i se încalcă un drept prevăzut de lege, dobândit la momentul restabilirii la
muncă în cadrul Inspectoratului General al Poliției și care nu poate fi
restrâns. Or, situația ultimului nu este incidentală art. 61 din Legea nr. 1544
din 23 iunie 1993, deoarece Legea nominalizată nu prevede stabilirea
repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după restabilirea la
serviciu în serviciul militar, or, din sensul Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993,
nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul la stabilirea repetată a
mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și au mai obținut o oarecare
vechime în muncă, în caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar avea,
teoretic, dreptul la nenumărate stabiliri sau repetate majorări ale pensiei.
A notat Curtea de Apel Chișinău că, Marian Capcelea, nu a prezentat
acte suplimentare, dar acte noi, obținute în urma reangajării, iar în asemenea
circumstanțe, actele respective nicidecum nu pot fi luate în considerare la
recalcularea pensiei stabilite la 21 mai 2013. Or, deși Marian Capcelea, s-a
reangajat în câmpul muncii, aceste circumstanțe nu pot constitui temei pentru
recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea la
stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului
la pensie pentru vechime în muncă, astfel devenind neîntemeiate cerințele
4
reclamantului ce țin de obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i
recalculeze și achite pensia pentru perioada contributivă de 4 octombrie 2013
– 17 decembrie 2020.
De asemenea Curtea de apel nu a reținut la caz argumentul
intimatului/reclamant precum că, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin
refuzul de a-i recalcula și stabili pensia pentru vechime în muncă, conform
solicitărilor, i-a încălcat un drept garantat prin Constituție, menționând că
intimatul nu întrunește condițiile pentru recalcularea și stabilirea pensiei
pentru vechime de muncă conform solicitării formulate.
Astfel instanța de apel a conchis că, pretențiile invocate în acțiune nu
sunt plauzibile, întemeiate și probate, iar actele contestate au fost emise de
organul competent, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, fiind
motivate în fapt și în drept, iar cerința privind compensarea cheltuielilor de
judecată, subsecventă contestării actelor administrative și obligării autorității
publice locale să emită actul administrativ favorabil, este neîntemeiată per
se. Ceea ce în consecință constituie temei de respingere ca neîntemeiată a
acțiunii în contencios administrativ inițiate de Marian Capcelea.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 iulie 2023, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian
Capcelea a depus cerere de recurs nemotivat împotriva deciziei din 5 iulie
2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 18 decembrie 2023 a depus cerere de
recurs motivat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel cu emiterea unei noi decizii privind menținerea hotărârii din 30
noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În susținerea recursului a indicat că, decizia din 5 iulie 2023 a Curții
de Apel Chișinău este părtinitoare și emisă cu încălcarea drepturilor
prevăzute la art. 6 CEDO. Totodată, la pronunțarea acesteia, instanța de apel,
a comis încălcări esențiale și a aplicat eronat normele de drept material și
procesual.
A notat că, nu poate fi reținut argumentul Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la faptul că, cererea lui Marian Capcelea nu cade sub
incidența art. 61 din Legea 1544/1993, care nu prevede expres recalcularea
pensiei după eventuala reangajare, din considerentul că, anume din
prevederile art. 61 alin.(1) din Legea 1544/1993 rezultă că, dacă pensionarul
va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea
pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme
de data punerii în aplicare a prezentei legi, respectiv cererea
reclamantului/intimat întrunește situația a doua menționată mai sus, ce îi
5
permite recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu stabilită anterior în
cazul reangajării.
Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) al Legii invocate de Casa
Națională de Asigurări Sociale, precum că, ele nu sunt aplicabile speței, le
consideră neîntemeiate, deoarece această normă reglementează situația de
recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca urmare a
continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu se
regăsește în speță. Or, Marian Capcelea a solicitat recalcularea pensiei,
prezentând acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei.
Totodată, consideră că, urma a fi respins și argumentul Casei
Naționale de Asigurări Sociale precum că, Marian Capcelea pretinde de fapt
la o stabilire camuflată repetată a pensiei. Însăși din conținutul cererii depuse
urmează că Marian Capcelea a solicitat recalcularea pensiei și nicidecum
stabilirea repetată a pensiei, deci continuarea achitării unei pensii în cuantum
mai mic de cât cel stabilit de lege va duce la încălcarea gravă a dreptului de
proprietate al reclamantului/recurent asupra părții de pensie neprimită, fapt
ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii
judiciare naționale și principiilor CEDO.
Menționează că, prima instanță just a reținut că, reclamantul/recurent
urmărește scopul obținerii unei pensii mai bune, drept garantat de art.47
alin.(2) al Constituției RM, respectiv o interpretare abuzivă în defavoarea
părții slabe (pensionarului) a prevederilor legale, ce stabilesc recalcularea
pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu doar a prevederilor legale
naționale, dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face
parte.
Mai invocă că, chiar dacă dreptul la pensie nu este un drept de sine
stătător, consacrat și apărat ca atare de Constituția RM și CEDO, grație
caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost asimilat de către Curte
și anume condiții unui drept de proprietate (proces denumit „socializare a
noțiunii de bunuri”), iar în consecință protecția dreptului la pensie oferită de
art. 47 din Constituție este „condimentată” cu protecția oferită de art. 46 din
Constituție și art. 1 al Protocolului al CEDO. Or, în cazul dat persistă un
„grad dublu” de protecție a dreptului la pensie, atât din perspectiva dreptului
fundamental consfințit în art. 47 din Constituția Republicii Moldova, art. 22
din Declarația Universală a drepturilor Omului, art.12 din Carta Socială
Europeană Revizuită, art.9 din Pactul International privind Drepturile
Economice, Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de
proprietate garantat prin dispozițiile art. 46 din Constituție și art. 1 Protocolul
1 al CEDO.
Subliniază că, o interpretare diferită a normei sus invocate, este
inadmisibilă, deoarece contravine principiului securității raporturilor
juridice, degajat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
6
Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în parte ce ține de
previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoare:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că instanța de apel a expediat în adresa
reprezentatului recurentului prin intermediul poștei electronice copia
dispozitivului deciziei din 5 iulie 2023, la 18 septembrie 2023, iar decizia
motivată la 16 noiembrie 2023 fapte confirmate prin extrasele din poșta
electronică, anexate la dosar.
7
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian Capcelea s-a conformat
dispozițiilor art. 245 din Codul administrativ și a depus în termen recursul.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian Capcelea, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se
referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de
Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian Capcelea,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
8
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
9
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de avocatul Dumitru Marco în interesele lui Marian Capcelea.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Marco în
interesele lui Marian Capcelea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10