A.P. împotriva Belgiei

Publicat la 25 aprilie 2022 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 60405/21 A.P. împotriva Belgiei introdusă la 15 decembrie 2021, comunicată la 6 aprilie 2022 ÎN PARTEA A 3-a, cererea se referă la un resortisant chinez de origine uigură arestat la frontiera belgiană. În ziua sosirii sale, acesta a depus o cerere de protecție internațională și a primit notificarea unei decizii de trimitere fără a indica țara de destinație.

Atragând, într-un aviz, atenția secretarului de stat pentru azil și migrație asupra necesității de a evita retrimiterea reclamantului, direct sau indirect, către China, având în vedere originea sa uigură, comisarul general pentru străini și apatrizi (□ CGRA A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, Rec., p. La 17 decembrie 2021, Curtea a indicat o măsură provizorie prin care a solicitat guvernului belgian să nu deruleze în afara statului reclamant către Maroc sau Turcia, astfel cum fusese planificat.

În prealabil, CCE declarase inadmisibilă cererea de suspendare în extremă urgență a măsurii în termen de 10 zile de la data la care reclamantul ar fi trebuit să introducă în termen de 10 zile de la decizia de trimitere. Măsura provizorie a fost menținută atât timp cât cauza reclamantului este pendinte în fața Curții. Reclamantul a fost, de atunci, admis pe teritoriu. În fața Curții, invocând art. 3 luat în nume propriu și combinat cu art. 13 din convenție, reclamantul se plânge că mijloacele de azil nu au considerat documentul de călătorie pe care l-a furnizat ca un început de dovadă pentru a-și stabili identitatea și cetățenia și pentru a evalua necesitatea protecției internaționale.

Reclamantul se plânge, de asemenea, că, în pofida riscurilor pe care le-ar suporta din cauza originii sale în cazul returnării indirecte către una dintre celelalte țări avute în vedere, cunoscute de autorități, acestea au făcut demersurile necesare pentru a se îndepărta fără a avea posibilitatea efectivă de a introduce o cale de atac care să îi permită să conteste această îndepărtare. Având în vedere faptele din speță, se poate considera că autoritățile belgiene au efectuat, în cadrul procedurii de azil și al procedurii de expulzare, o evaluare serioasă a riscurilor suportate de reclamant ca urmare a originii sale, în conformitate cu art. 3 adoptat în mod individual sau combinat cu art. 13 ( Singh și alții c. Belgia, nr 33210/11, § 55 și §§ 99-105, 2 octombrie 2012, F.G.

c. Suedia [GC], n 43611/11, § 111-127 și 144-157, 23 martie 2016; a se vedea, în special, în ceea ce privește trimiterea la un reclamant de origine ouigură M.A. și altele c. Bulgaria, n 5115/18, § 68-84, 20 februarie 2020) Având în vedere decizia CCE privind landul reclamantului, acesta din urmă a beneficiat de un drept de recurs efectiv suficient de disponibil și accesibil în conformitate cu art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenția M.S.S.c. Belgia și Grecia [GC], nr. 3096/09, § 286-233 și 318 CEDH 2011, și I.M.c. Franța, nr. 9152/09, § 150-160, 2 februarie 2012)

Publié le 25 avril 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n o 60405/21 A.P. contre la Belgique introduite le 15 décembre 2021 communiquée le 6 avril 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un ressortissant chinois d’origine ouïghoure arrêté à la frontière belge. Le jour de son arrivée, il a fait une demande de protection internationale et s’est vu notifier une décision de renvoi sans indication du pays de destination. Tout en attirant, dans un avis, l’attention du Secrétaire d’État à l’asile et à la migration sur la nécessité d’éviter de renvoyer le requérant, directement ou indirectement, vers la Chine eu égard à son origine ouïghoure, le Commissaire général aux étrangers et aux apatrides (« CGRA ») a débouté le requérant de sa demande de protection internationale au motif qu’il était en défaut de prouver son identité et sa nationalité au moyen d’un document original.

Les décisions du CGRA ont été confirmées par le Conseil du contentieux des étrangers (« CCE »). Une mesure provisoire a été indiquée par la Cour le 17 décembre 2021 enjoignant le Gouvernement belge de ne pas procéder à l’éloignement du requérant vers le Maroc ou la Turquie comme cela avait été planifié. Le CCE avait au préalable déclaré irrecevable la demande de suspension en extrême urgence de la mesure d’éloignement au motif que le requérant aurait dû l’introduire dans les 10 jours suivant la décision de renvoi. La mesure provisoire a été maintenue « aussi longtemps que l’affaire du requérant est pendante devant la Cour ». Le requérant a, depuis lors, été admis sur le territoire.

Devant la Cour, invoquant l’article 3 pris isolément et combiné avec l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint que les instances d’asile n’ont pas considéré le document de voyage qu’il a fourni comme un commencement de preuve pour établir son identité et sa nationalité et pour évaluer son besoin de protection internationale. Le requérant se plaint également que, malgré les risques qu’il encourrait en raison de son origine en cas de refoulement indirect vers un des autres pays envisagés, connus des autorités, celles-ci ont fait les démarches pour l’éloigner sans possibilité effective d’introduire un recours lui permettant de contester cet éloignement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Étant donné les faits de l’espèce, peut-on considérer que les autorités belges ont procédé dans le cadre de la procédure d’asile et de la procédure d’éloignement subséquente à une évaluation sérieuse des risques encourus par le requérant du fait de son origine conformément à l’article 3 pris isolément ou combiné avec l’article 13 ( Singh et autres c. Belgique , n o 33210/11, § 55 et §§ 99-105, 2 octobre 2012, F.G. c. Suède [GC], n o 43611/11, §§ 111-127 et 144-157, 23 mars 2016 ; voir, en particulier, en ce qui concerne le renvoi d’un requérant d’origine ouïghoure : M.A. et autres c. Bulgarie , n o 5115/18, §§ 68-84, 20 février 2020) ? 2. Eu égard de la décision du CCE relative à l’éloignement du requérant, ce dernier a-t-il bénéficié d’un droit de recours effectif suffisamment disponible et accessible conformément à l’article 13 combiné à l’article 3 de la Convention ( M.S.S.

c. Belgique et Grèce [GC], n o 30696/09, §§ 286-293 et 318, CEDH 2011, et I.M. c. France , n o 9152/09, §§ 150-160, 2 février 2012) ?