3d-71/23 — Obligarea atragerii la răspundere disciplinară a unui judecător

La 28 decembrie 2023, Ana Cojocari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea atragerii la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că a avut un litigiu cu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la stabilirea pensiei. Acest litigiu a fost soluționat de către judecătorul Grigorii Cazacu, specializat în contencios administrativ din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind emisă hotărârea din 01 decembrie 2022 de respingere a acțiunii. Din considerentul că în acel litigiu Casa Națională de Asigurări Sociale și-a justificat refuzul în stabilirea pensiei pe faptul că angajatorul SRL „Soldi” nu a prezentat calculul salariului primit de Ana Cojocari pentru perioada iulie 1999 – aprilie 2003 și acesta nu a fost inclus în calculul pensiei.

Ana Cojocari a intentat o acțiune în judecată împotriva SRL „Soldi” cu privire la obligarea reparării prejudiciului moral și material. Acțiunea i-a fost respinsă prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 aprilie 2023. Fiind stabilit că motivele de fapt și de drept descrise în acțiune nu se încadrează la obligațiile delictuale.

Ambele hotărâri reclamanta le-a contestat cu apel. Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2022 a fost casată de către Curtea de Apel Chișinău. Iar hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost menținută.

Prin urmare, circumstanțele precum: casarea hotărârii pronunțate în cauza de contencios administrativ intentată de Cojocari Ana împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani și terțului SRL „Soldi” – având ca obiect anularea Deciziei din 12 aprilie 2022 privind respingerea cererii de stabilire a pensiei, anularea Deciziei din 10 mai 2022, precum și obligarea emiterii unui act administrativ individual în baza 1 cererii din 15 martie 2022 – coroborate cu menținerea hotărârii pronunțate în cauza civilă având ca obiect cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Cojocari împotriva SRL „Soldi” privind repararea prejudiciului moral și material, sunt considerate de către reclamantă ca reprezentând temei pentru atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu.

Astfel, pe 27 noiembrie 2023, Ana Cojocari a depus la Consiliul Superior al Magistraturii cererea cu nr. 1608p/m prin care a solicitat atragerea la răspunderea disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Reclamanta a menționat că termenul limită pentru furnizarea unui răspuns la cererea menționată a expirat deja, însă până la depunerea prezentei acțiuni nu a primit nici o comunicare oficială din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Așadar, Ana Cojocari a solicitat admiterea acțiunii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să atragă la răspundere disciplinară pe judecătorul Grigorii Cazacu.

În susținerea acestei solicitări pârâtul a informat că, prin cererea înregistrată la 27 noiembrie 2023 cu nr. 1606 p/m Cojocari Ana a solicitat atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu de la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani pentru pretinsele acțiuni/inacțiuni ilegale admise la examinarea cauzei.

Această cerere a fost repartizată conform competenței prevăzute de lege, Inspecției Judiciare, care, în rezultatul verificării, a adoptat decizia nr. 1048 s- 1606 p/m din 26 decembrie 2023. În decizie este indicat în mod expres care este modalitatea de contestare a deciziei cu privire la respingerea sesizării, care rezultă nemijlocit din prevederile art. 23 аlin. (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin urmare, pârâtul a atras atenția la faptul că, Cojocari Ana nu a parcurs etapele prevăzute de legea specială, Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor în ceea ce privește contestarea actelor emise pe marginea sezisării depuse.

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut trimitere la art. 17, art. 20, art. 189 alin. (1), art. 191 alin. (5) lit. a) și art. 207 din Codul administrativ și a informat că contrar afirmației reclamantei, a examinat corespunzător și în 2 termenele stabilite de Legea cu privire la răspunderea disciplinară (30 zile) sesizarea reclamantei înregistrată la 27 noiembrie 2023 cu nr. 1606 p/m.

În aceste condiții, pârâtul consideră că reclamanta nu poate revendica încălcarea prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17, întrucât sesizarea subsemnatei a fost transmisă conform competenței Inspecției Judiciare care a examinat-o și a adoptat decizia de respingere a sesizării, fiind adusă la cunoștință reclamantei. Iar, dezacordul cu decizia adoptată urmează a fi exprimat în ordinea prevăzută de Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

În concluzie, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că adresarea reclamantei cu cerere de chemare în judecată la 28 decembrie 2023, pe când termenul special de examinare a sesizării nu era epuizat, este prematură. Iar pretinsa încălcare, nesoluționarea în termen a cererii, este una vădit eronată.

Art. 3 din Codul administrativ: „Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”.

Art. 5 din Codul administrativ: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 15 alin.(1) și (2) din Codul administrativ: „Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. 3 Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 207 alin.(1) al.(2) lit.e) și alin.(3) din Codul administrativ: „Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd: e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17; Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.”

Art. 230 din Codul administrativ: „Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.”

Art. 21 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare se depune la secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se transmite inspectorului-judecător principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la recepționare.” 4

Art. 23 alin.(1) și (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului și consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum și orice alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării. Dacă nu se întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie motivată, respinge sesizarea. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate. Decizia motivată de respingere a sesizării Ministerului Justiției, depusă în conformitate cu art.19 alin.(1) lit.e), se transmite în adresa ministerului în termen de 3 zile de la data emiterii.”

Art. 27 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar (în continuare – complete de contestație) verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor. Completele de contestație sunt formate din 3 membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar, cel puțin unul dintre ei fiind în mod obligatoriu judecător. Modul de organizare a ședințelor completelor de contestație este stabilit în Regulamentul cu privire la activitatea colegiului disciplinar.”

Art. 28 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Completele de contestație decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca neîntemeiată sau tardivă.”

Art. 29 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Hotărîrile completelor de contestație: Hotărârea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția judiciară, care urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art. 23. Hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării poate fi contestată la Consiliul Superior al Magistraturii.”

Art. 35 alin. (4) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: 5 „Deliberarea și adoptarea hotărîrii colegiului disciplinar: Hotărîrile sînt semnate de președintele ședinței și membrii colegiului disciplinar care au participat la examinarea cauzei. Hotărîrile colegiului se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii hotărîrii motivate.”

Art. 36 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: Colegiul disciplinar poate hotărî: a) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6; a1) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care a expirat termenul de prescripție stabilit la art. 5 alin. (1) pentru depunerea sesizării; b) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere disciplinară stabilite la art. 5 alin. (2); c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere disciplinară; d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, cînd părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art.19 alin.(4); e) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care sesizarea nu întrunește condițiile art. 19 și 20. Colegiul disciplinar poate constata abaterea disciplinară și poate aplica sancțiuni disciplinare judecătorilor în funcție, judecătorilor demisionați, președinților, vicepreședinților instanțelor judecătorești doar în cazul în care constată că fapta imputată a fost săvîrșită cu intenție sau din neglijență gravă, conform prevederilor art. 41. În cazul comiterii a două sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi aplicate sancțiuni disciplinare de severitate diferită, se stabilesc sancțiuni disciplinare pentru fiecare abatere disciplinară, iar judecătorului i se aplică sancțiunea finală prin absorbirea celei mai ușoare de sancțiunea mai severă În cazul comiterii a trei sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi aplicate trei sau mai multe sancțiuni disciplinare similare, judecătorului i se aplică următoarea sancțiune după gradul de severitate. Colegiul disciplinar poate formula adițional o recomandare adresată Consiliului Superior al Magistraturii pentru dispunerea evaluării extraordinare a performanțelor judecătorului, dacă circumstanțele și materialele cauzei demonstrează necesitatea unei astfel de evaluări.

Art. 39 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: Hotărîrile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărîre, în termen de 15 zile de 6 la data primirii copiei hotărîrii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărîrile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile. Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepția membrilor din oficiu. Dacă sesizarea a fost depusă de către unul dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii, atunci acesta nu va participa la examinarea contestației. Contestațiile se examinează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării lor la Consiliul Superior al Magistraturii. Data, ora și locul examinării contestației se comunică din timp inspecției judiciare, persoanei care a depus sesizarea și judecătorului vizat. După examinarea contestațiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide a) menținerea fără modificare a hotărîrii colegiului disciplinar; b) admiterea contestației și adoptarea unei noi hotărîri. În acest caz prevederile cu privire la procedura de examinare și conținutul hotărîrii colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare sînt aplicabile și pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 40 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014: „Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiție de persoanele care au depus sesizarea, de inspecția judiciară sau de judecătorul vizat în hotărîre, în termen de 30 zile de la data recepționării hotărîrii motivate.”

Completul de judecată subliniază că, pentru a putea sesiza instanța de contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept subiectiv sau un interes legitim, personal și direct, care este expres prevăzut de lege și care a fost vătămat printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a-l emite.

Așadar, Completul de judecată notează că, calitatea de reclamant în acțiunile în contencios administrativ o poate avea doar persoana care poate revendica un drept vătămat sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă, în caz contrar, devin aplicabile prevederile 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, potrivit cărora acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul 7 nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

În acest caz, materialele cauzei atestă că, la 27 noiembrie 2023 de către Consiliul Superior al Magistraturii cu nr. 1606 p/m a fost înregistrată cererea Anei Cojocari prin care, în temeiul Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, a solicitat atragerea la răspunderea disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (fila 4-6 din dosarul administrativ).

Prin rezoluția președintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii sesizarea depusă de Ana Cojocari a fost transmisă, conform competenței, Inspecției judiciare (fila 3 din dosarul administrativ).

Prin dispoziția Inspecției Judiciare nr. 1048 s-1606p/m din 29 noiembrie 2023, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea înaintată de Ana Cojocari privind atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost repartizată inspectorului-judecător Ludmila Ouș (fila 11 din dosarul administrativ).

Prin decizia nr. 1048 s-1606 p/m din 26 decembrie 2023 a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea Anei Cojocari privind atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani. Totodată, s-a indicat că, decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată în completul de examinare a contestațiilor al Colegiului Disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate (fila 32-43 din dosarul administrativ).

Copia deciziei nr. 1048 s-1606 p/m din 26 decembrie 2023 a fost expediată în adresa Anei Cojocari (scrisoare cu nr. de ieșire 4390 m/i din 26.12.2023) și a fost recepționată la data de 05 ianuarie 2024, fapt confirmat prin semnătura de pe avizul de recepție (fila 45 din dosarul administrativ).

La 28 decembrie 2023 Ana Cojocari a intentat о acțiune către Consiliul Superior al Magistraturii prin care a solicitat obligarea atragerii la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază prevederile art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la 8 răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit cărora, verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului și consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum și orice alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării.

Raportând cadrul legal la circumstanțele faptice ale cauzei, Completul judiciar conchide că, în speță, reclamanta nu deține un drept subiectiv expres prevăzut de lege care să fi fost vătămat.

Or, sesizarea Anei Cojocari a fost verificată în termenul special prevăzut la art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Iar, depunerea prematură a acțiunii în instanța de judecată, până la expirarea termenului pentru oferirea răspunsului la sesizare, denotă lipsa încălcării drepturilor sau libertăților personale ale Anei Cojocari la data adresării în instanță. Mai mult, ulterior, în termenul legal, sesizarea a fost examinată, fiind emisă decizia judecătorului-inspector, care conținea indicații privind calea și termenul de contestare. Cu toate acestea, reclamanta nu a urmat această procedură legală, ci a investit instanța cu o acțiune inadmisibilă, solicitând o măsură care nu intră în competența instanței de contencios administrativ.

Completul de judecată reține că, instanța de contencios administrativ nu este organ disciplinar și nu poate substitui autoritățile legal abilitate în procedura de tragere la răspundere disciplinară a judecătorilor. Reclamanta trebuie să urmeze calea legală de contestare, înainte de a sesiza instanța. Invocarea unui interes legitim nu este posibilă fără epuizarea procedurii administrative prealabile.

Instanța reține că, potrivit cadrului legal incident în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor, stabilirea existenței unei abateri disciplinare, constatarea vinovăției și aplicarea unei sancțiuni intră exclusiv în competența autorităților prevăzute de Legea nr. 178/2014, respectiv: 1) Inspecția Judiciară – pentru etapa de verificare preliminară a sesizării; 2) Colegiul Disciplinar – pentru examinarea pe fond a abaterilor; 3) Consiliul Superior al Magistraturii – pentru examinarea contestațiilor; 4) și Curtea Supremă de Justiție – doar în etapa finală, de control jurisdicțional al hotărârilor CSM. 9

Instanța de judecată nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea vinovăției unui judecător sau dispunerea atragerii acestuia la răspundere disciplinară. Aceste competențe aparțin strict autorităților administrative specializate, conform unei proceduri reglementate prin lege.

Astfel, instanța nu poate fi sesizată pentru a obliga Consiliul Superior al Magistraturii să atragă la răspundere disciplinară un judecător. Legea instituie o procedură ierarhică administrativă, în cadrul căreia petiționarul trebuie să respecte etapele de contestare. În speță, reclamanta Ana Cojocari nu a urmat această cale legală. Deși i s-a comunicat decizia de respingere a sesizării sale de către Inspecția Judiciară, aceasta nu a fost contestată în termenul legal de 15 zile în fața completului de contestație al Colegiului Disciplinar, așa cum prevede art. 23 alin. (11) din Legea nr. 178/2014.

Or, în lipsa parcurgerii procedurii legale, reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept subiectiv sau a unei libertăți garantate de lege. Invocarea unui interes legitim în fața instanței este condiționată de respectarea căii administrative prevăzute expres de legislație. Neparcurgerea acestei căi face imposibilă analiza unei pretinse vătămări, în sensul art. 17 și art. 20 din Codul administrativ. A permite sesizarea instanței în aceste condiții ar însemna substituirea autorităților administrative cu competențe legale exclusive în domeniul disciplinar, ceea ce contravine principiilor statului de drept și echilibrului instituțional.

Mai mult, instanța constată că acțiunea a fost introdusă înainte de expirarea termenului legal de 30 de zile pentru examinarea sesizării de către Inspecția Judiciară, ceea ce relevă caracterul prematur al cererii. Ulterior, sesizarea a fost soluționată, fiind emisă o decizie motivată, care conținea informații clare privind calea de atac. Reclamanta nu a urmat această cale procedurală, ci s-a adresat direct instanței, solicitând o măsură care nu poate fi dispusă pe calea contenciosului administrativ.

În plus, potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție are competență exclusivă, în primă instanță, doar în ceea ce privește contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii. În speță, însă, nu se contestă nicio hotărâre a CSM, iar din actele dosarului rezultă clar că o astfel de hotărâre nici nu a fost emisă. Prin urmare, cererea depusă nu se încadrează în categoria acțiunilor prevăzute la art. 191 și nu trece testul de admisibilitate de instanța competentă. Aceasta confirmă, încă o dată, caracterul inadmisibil al acțiunii. 10

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Cojocari Ana împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea atragerii la răspundere disciplinară a judecătorului Grigorii Cazacu, nu răspunde exigenților de admisibilitate, motiv din care urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ. Declararea inadmisibilă a acțiunii în baza acestui temei, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 207 alin. (2) lit. (e) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă acțiunea depusă de Ana Cojocari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea atragerii la răspundere disciplinară a unui judecător. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11