2ra-265/24 — demolarea constructiei si obligarea remedierii constructiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- demolarea constructiei si obligarea remedierii constructiei
- Temei legal
- recursul nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art.432 alin.1 CPC
2ra-265/24 — demolarea constructiei si obligarea remedierii constructiei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Bîrca
Ludmila, reprezentată de avocatul Prutean Lilian,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Bîrca Ludmila împotriva Tatianei Găină, intervenient accesoriu
Primăria orașului Durlești cu privire la demolarea construcției și
obligarea remedierii construcției,
împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Bîrca Ludmila,
reprezentată de avocatul Prutean Lilian și s-a menținut hotărârea din 29
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr.2ra-265/24
Nr. PIGD 2-18188270-01-2ra-28022024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de
procedură civilă.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Suvac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, R. Pulbere, D. Dulghieru)
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Bîrca Ludmila, reprezentată de avocatul Prutean Lilian,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 23 ianuarie 2018, Bîrca Ludmila a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Tatianei Găină, intervenient accesoriu
Primăria or. Durlești cu privire la demolarea construcției și obligarea
remedierii construcției.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că este una din
proprietarii apartamentului nr.*****, situat pe str. *****.
Pârâta Tatiana Găină a edificat o construcție neautorizată
la apartamentul nr.***** din str. *****, alăturat cu peretele
apartamentului nr.***** ce-i aparține, afectându-i drepturile prin faptul
că în apropierea ferestrelor încăperilor locative ale apartamentului său
sunt amplasate ferestrele construcției neautorizate la apartamentul
nr.*****, pentru faptul că sunt montate țevile de la cazanul de încălzire
autonomă și aragaz care evaporă gazele și deșeurile toxice în fereastra
încăperilor locative ale apartamentului nr.*****.
Prin raportul de expertiză extrajudiciară nr.**** din *****
efectuat de expertul judiciar *****, s-a constatat încălcări la efectuarea
anexei la apartamentul nr.***** din str. *****. În special, s-a constatat
că construcția nu corespunde normativelor tehnice în construcție,
normativelor sanitare și normativelor anti-incendiare conform NCM
E03.02.14 „Protecția împotriva incendiilor a clădirilor și instalațiilor”
(NCM E03.02.2001 MCH 2.02.01-97) – aprobat prin ordinul nr.81 din
20.05.2014 și NCM BOI.03.-05. Construcția și configurația anexei la
apartamentul nr.***** din str. *****, este construită contrar Legii
privind calitatea în construcții nr.721 din 02.02.1996 și Legii nr.163 din
09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. S-a
mai constatat că în apropierea ferestrelor încăperilor locative ale
apartamentului nr.*****, este amplasată construcția anexă la
apartamentul nr.*****, a cărui pereți megieși nu sunt „orbi” și nu sunt
„antifoc”, iar distanța de facto nu este respectată. Or, distanța între ele
urmează a fi normată în conformitate cu Tabelul nr.1, pct.5.32 al NCM
1
B.01.03-05 care prevede distanța minimă între clădiri de 6,0 m până la
H=10 m și 12 m la h=16 m, și 20 m la h=mai mare de 16 m. Potrivit
cercetărilor efectuate de către expert s-a stabilit că la construcția anexă
la apartamentul nr.***** sunt montate țevi de la cazanul de încălzire
autonomă și aragaz, care evaporă gazele și deșeurile toxice în fereastra
încăperilor locative ale apartamentului nr.***** de pe aceeași adresă.
S-a constatat că conform calculelor normativului СниП – 2.08.02-89
„Естественное освещение и инсоляция” și normativului СниП –
2605-82 „Санитарные нормы и правила обеспечения инсоляцией”
construcția anexă la apartamentul nr.***** din str. *****, împiedică
procesul de insolare a încăperilor nr.***** și nr.***** din apartamentul
nr.*****, în special are loc sporirea umidității în această încăpere, iar
pe termen lung, duce la înrăutățirea sănătății locatarilor, cât și
deprecierea valorii bunului imobil.
Cu trimitere la art.377, art.379 alin.(1) din Codul civil,
art.3 alin.(1) lit.d) din Legea nr.163 din 09.07.2010 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcție, Bîrca Ludmila a solicitat admiterea
acțiunii și dispunerea demolării construcției anexă la apartamentul
nr.***** din str. *****, cu obligarea Tatianei Găină să remedieze
construcția – apartamentul nr.***** conform aspectului arhitectural
inițial.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 29 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă
de Bîrca Ludmila.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 02 decembrie 2022, Bîrca Ludmila, reprezentată de
avocatul Prutean Lilian a declarat apel împotriva hotărârii din 29
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de
admitere a acțiunii civile.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
2
Prin decizia din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău s-a respins apelul declarat de Ludmila Bîrca, reprezentată de
avocatul Prutean Lilian și menținută hotărârea din 29 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe
de respingere a acțiunii depuse de Bîrca Ludmila, constatând că Găină
Tatiana a edificat o construcție autorizată de către autoritatea publică
locală, Primăria Durlești.
Instanța de apel a reținut că decizia Consiliului orășenesc
Durlești nr.2.9 din 25 iulie 2002 cu privire la permisiunea construcției
la bloc, certificatul de urbanism pentru proiectare, precum și autorizația
de construire privind executarea lucrărilor de construcție a anexei la
apartamentul nr.***** din str.*****, sunt acte permisive, care oferă
dreptul persoanei de a efectua lucrări de construcție.
Instanța de apel a constatat că pe parcursul edificării
construcției, precum și după darea în exploatare, intimata Bîrcă
Ludmila nu a formulat critici și nu a obiectat în privința anexei la
apartamentul nr.*****, fapt ce presupune că aceasta și-a dat
consimțământul cu edificarea anexei, nefiindu-i afectat dreptul de
vecinătate. Unul din proprietarii locuinței învecinate din apartamentul
nr.*****, Bîrca Gheorghe și-a manifestat acordul la edificarea
construcției în speță, declarația acestuia fiind întocmită în formă scrisă
(f.d.149, vol.I).
Instanța de apel a notat că atât decizia nr.2.9 din 25 iulie
2002 a Consiliului or. Durlești cu privire la permisiunea construcției la
bloc, cât și certificatul de urbanism pentru proiectare și autorizația de
construire privind executarea lucrărilor de construcție a anexei la
apartamentul nr.***** din str.*****, au fost contestate în instanța de
judecată într-un proces separat în anul 2019. Or, în situația încălcării și
afectării unor drepturi, titularul reacționează într-un termen rezonabil
fără a admite evoluția în continuare a raporturilor juridice.
Instanța de apel a reținut că prin hotărârea din 09
septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani acțiunea
depusă de Bârca Ludmila împotriva Primăriei și Consiliului orașului
Durlești a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.156, vol.I), iar prin decizia
din 21.10.2020 a Curții de Apel Chișinău a fost parțial casată hotărârea
din 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă
o hotărâre nouă, prin care a fost anulată autorizația de construire nr.129
din 19.07.2002 emisă de Primăria or. Durlești, mun.Chișinău. Decizia
instanței de apel devenind irevocabilă.
3
Instanța de apel a remarcat că în conținutul deciziei din
21.10.2020, Curtea de Apel Chișinău a constatat lipsa vreunui temei din
care ar rezulta ilegalitatea deciziei nr.2.9 din 25.07.2002 cu privire la
permisiunea construcției la bloc, menționând că aceasta a fost emisă cu
respectarea legii, competenței și a procedurii prevăzute de lege. Aceeași
concluzie rezultă și în privința certificatului de urbanism.
Cât privește pretenția privind anularea autorizației de
construire, instanța ierarhic superioară a admis respectiva solicitare pe
motiv că autorizația a fost eliberată de Primăria orașului Durlești,
contrar prevederilor legale, până la emiterea certificatului de urbanism,
fără a se reține restul argumentelor invocate de partea intimată.
În circumstanțele enunțate, instanța de apel a dedus că nu
poate constitui temei de admitere a pretenției cu privire la demolarea
construcției edificate în anul 2002.
La acest aspect, instanța de apel a menționat că Legea
privind calitatea în construcție nr.721 din 02.02.1996 reglementează
modul de autorizare, avizare și verificare a lucrărilor de proiectare,
executare sau desființare a construcțiilor și amenajărilor în conformitate
cu documentația de urbanism și de amenajare a teritoriului prin
aplicarea sistemului de documente normative în construcții în scopul
asigurării transparenței și publicității la emiterea actelor administrative
și al creării unor condiții favorabile mediului de afaceri.
Instanța de apel a conchis că în circumstanțele în care
titularul actelor permisive a edificat deja bunul, care a intrat în
patrimoniul său, fiindu-i garantat protecția dreptului de proprietate,
anularea unui act permisiv după scurgerea unei perioade de 12 ani nu
va genera demolarea bunului imobil, fiind incidentă protecția juridică a
dispoziției art.1 Protocol 1 la Convenția Europene a Drepturilor
Omului.
Instanța de apel nu a reținut alegațiile apelantei care face
referire la Raportul de expertiză extrajudiciară nr.***** din *****
întocmit de către expertul, *****, în conținutul căruia s-a indicat că
construcția și configurația anexei bunului imobil este construită contrar
Legii privind calitatea în construcții și Legii privind autorizarea
executării lucrărilor în construcții, motivând că raportul de expertiza
judiciară constituie un mijloc de probă care poate fi administrat de către
instanța de judecată, doar în condițiile în care au fost asigurate toata
garanțiile stabilite de codul de procedură civilă în vigoare, precum și
ale Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar
din 14.04.2016. Or, atât timp cât nu a fost demonstrată nerespectarea de
4
către intimată, în baza unui material probatoriu concludent și suficient,
a condițiilor obligatorii în sensul edificării unei construcții, este
imposibil de a concluziona că anexa la apartamentul nr.***** din litigiu
este una ce contravine prevederilor legale, iar atât timp cât obiectul
prezentei acțiuni este identificat drept demolarea unei construcții,
instanța nu este în drept de a se expune în privința legalității actelor
permisive ce au stat la baza demarării lucrărilor de construire.
Afară de aceasta, actele permisive în temeiul cărora a fost
edificată construcția în speță au încetat de drept din moment ce
construcția a fost dată în exploatare. Respectiv, în condițiile în care
intimata nu a obiectat și nu a utilizat mijloacele de apărare în termenul
de acțiune a actelor permisive de a construi, rezultă că aceasta nu a adus
atingere drepturilor sale, prezenta acțiune fiind inechitabilă și prin
urmare neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 28 februarie 2024, Bîrca Ludmila, reprezentată de
avocatul Prutean Lilian, a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 22
noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
SOLICITĂRILE RECURENTEI:
În susținerea recursului Bîrca Ludmila a indicat că
decizia contestată a fost emisă cu interpretarea eronată a legii. Instanța
de apel nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au
importanța pentru soluționarea justă a cauzei. Nu au fost dovedite
circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite.
Concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, vin în contradicție cu
circumstanțele cauzei. Au fost încălcate, aplicate și interpretate eronat
normele de drept material.
Potrivit hotărârii din 24.10.2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana, ca urmare a examinării cererii de chemare în judecată
înaintate de Bîrca Ludmila împotriva Găină Tatiana privind încasarea
prejudiciului material, a cheltuielilor de judecată și obligarea
demontării rețelelor inginerești, instanța a admis Raportul de expertiză
extrajudiciară nr.***** din ***** drept probă în dosarul nominalizat.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.06.2019 a fost respins
5
apelul declarat de avocatul Procopovici Augustin în interesele Tatianei
Găină, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30.10.2019
au fost declarate inadmisibile recursurile declarate de către Ludmila
Bîrcă, reprezentată de avocatul Lilian Prutean și de către Tatiana
Găină, reprezentată de avocatul Augustin Procopovici.
Conform Raportului de expertiză extrajudiciară nr.*****
din *****, expertul judiciar particular *****, certificat de calificare
nr.***** eliberat de Centrul National de Expertize Judiciare al
Ministerului Justiției, inclus în Registrul de stat al experților judiciari
atestați sub nr.*****, a constatat încălcări prin demararea și efectuarea
construcției anexe la apartamentul nr.***** din str.*****, în special
s-a constatat că construcția nu corespunde normativelor tehnice în
construcție, normativelor sanitare și normativelor antiincendiare
conform NCM E03.02.14 „Protecția împotriva incendiilor a clădirilor
și instalațiilor” (NCM E03.02.2001 MCH 2.02.01-97), aprobat prin
ordinul nr.81 din 20.05.2014 și NCM BOI.03.-05. Construcția și
configurația anexei la apartamentul nr.***** din str.***** este
construită contrar Legii nr.721 din 02.02.1996 privind calitatea în
construcții publicat și Legii nr.163 din 09.07.2010 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcții. La fel, s-a constatat că în
apropierea ferestrelor încăperilor locative ale apartamentului nr.*****
din str.*****, este amplasată construcția anexă la apartamentul
nr.***** de pe aceiași adresă, pereții megieși căruia nu sunt „orbi” și
nu sunt „antifoc”, iar distanța de facto nu este respectată. Luând în
considerare că pereții megieși nu sunt ”orbi” și nu sunt ”antifoc”,
distanța între ele urmează a fi normată în conformitate cu Tabelul nr.l
p.5.32 al NCM B.01.03-05 care prevede distanța minimă între clădiri
de 6,0 m până la H=10 m și 12 m la h= 16 m, și 20 m la h=mai mare
de 16 m. Conform cercetărilor efectuate de către expert s-a stabilit că
la construcția anexă la apartamentul nr.***** sunt montate țevi de la
cazanul de încălzire autonomă și aragaz care evaporă gazele și
deșeurile toxice în fereastra încăperilor locative ale apartamentului
nr.16 de pe aceiași adresă.
Potrivit calculelor normativului СниП – 2.08.02-89
„Естественное освещение и инсоляция” și normativului СниП –
2605-82 „Санитарные нормы и правила обеспечения инсоляцией”
s-a constatat că construcția anexă la apartamentul nr.***** din
str.*****, împiedică procesul de insolare a încăperilor nr.***** și
***** din apartamentul nr.*****, în special are loc sporirea umidității
6
în această încăpere, iar pe termen lung, conduce la înrăutățirea
sănătății locatarilor, cât și deprecierea valorii bunului imobil.
În viziunea recurentei autoritatea publică locală era
obligată să verifice actele prezentate și numai după aceasta să
elibereze autorizația de construire.
Afară de aceasta, atât prima instanță, cât și instanța de
apel neîntemeiat nu au dat curs cererii de numire a unei expertize
judiciare, încălcându-i în așa mod drepturile procedurale de a alege
modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.
Recurenta consideră că instanța de apel nu și-a executat
obligația legală de a motiva hotărârea adoptată, circumstanță care
denotă o eroare judiciară care nu poate fi corectată de instanța de
recurs, din care motive cauza urmează să fie trimisă la rejudecare în
instanța de apel, în alt complet de judecată.
În drept, după cum reiese din textul recursului Bîrca
Ludmila și-a întemeiat recursul pe temeiurile de drept prevăzute de
art.432 din Codul de procedură civilă în redacția legii în vigoare până
la 01 septembrie 2023, în special la prevederile alin.(2) lit.a), b) și c),
alin.(4) CPC, potrivit cărora se consideră că normele de drept material
au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod
eronat legea. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
La 17 iunie 2024, Găină Tatiana, reprezentată de avocatul
Berescu Andrei a depus referință, solicitând să fie considerat
inadmisibil recursul declarat de Bîrca Ludmila, deoarece acesta este
vădit neîntemeiat, fără a indica care temei de drept prevăzute la art.432
alin.(1) CPC, în redacția legii din 01.09.2023, a fost încălcat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
statuează că:
7
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de
procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Potrivit art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că
legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 28 februarie 2024 de către Bîrca
Ludmila, a fost depus după data intrării în vigoare a Legii nr.246 din
31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023 și va fi examinat în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Distinct, ține de menționat că art.432 „Temeiurile
declarării recursului” din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările operate prin Legii nr.246 din 31.07.2023, în
vigoare din 01.09.2023) avea următorul conținut:
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în
cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de
drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia
să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o
lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu
avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui
participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de
judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal
al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei
de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar
fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
8
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță
din oficiu.”
Potrivit art.432 din Codul de procedură civilă (în redacția
Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost
respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează
drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este
arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar
dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Articolul 433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă
(în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului – 28.02.2024)
statuează că:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
prevede că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute
la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța
de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
dispozitivul deciziei, în ședință publică, la 22 noiembrie 2023.
Din actele cauzei rezultă că la 02 ianuarie 2024, Curtea
de Apel Chișinău a expediat copia deciziei motivate din 22 noiembrie
2023 în adresa Ludmilei Bîrca și reprezentantului acesteia, avocatul
Prutean Lilian, însă la dosar lipsesc date când ultimii au recepționat-
o.
În contextul enunțat, recursul declarat la 28 februarie
2024 de către Bîrca Ludmila, reprezentată de avocatul Prutean Lilian,
se consideră ca fiind depus în interiorul termenului prevăzut la art.434
CPC.
Se reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de
recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură
civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.
9
Din analiza recursului rezultă că Bîrca Ludmila și-a
întemeiat recursul pe temeiurile de drept prevăzute de art.432 din
Codul de procedură civilă în redacția legii în vigoare până la 01
septembrie 2023, în special la prevederile alin.(2) lit.a), b) și c) și
alin.(4) CPC, potrivit cărora se consideră că normele de drept material
au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod
eronat legea. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului..
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că după cum s-a menționat supra prin Legea nr.246
din 31.07.2023 a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție, inclusiv prevederile Codului de procedură civilă,
în special au fost modificate și temeiurile recursului prevăzute la
art.432, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
La caz, recurenta Bîrca Ludmila, reprezentată de avocatul
Prutean Lilian a depus recursul la 28 februarie 2024, adică după
intrarea în vigoare a modificărilor operate la articolul 432 CPC,
dispozițiile căruia au un text diferit de cel al articolul 432 prevăzut în
redacția legii până la modificările intrate în vigoare din 01 septembrie
2023.
Date fiind cele constatate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că recursul declarat de Bîrca Ludmila nu se
încadrează în temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, în vigoare din 01 septembrie 2023, și prin
urmare urmează a fi considerat inadmisibil.
Mai mult, verificând legalitatea și temeinicia decizia
contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată
nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii, cu aplicarea
sau interpretarea eronată a legii, sau cu aprecierea arbitrară a probelor.
Dimpotrivă, decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legale,
bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și
nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
De altfel, motivele de casare, invocate în recurs, se referă
la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de instanța de apel și nu
relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
10
nerezonabilă a probelor. Mai mult, recursul conține obiecții de fapt
similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de
instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului
trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu
claritate a acelor critici care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
declarării recursului (28.02.2024).
Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a
textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței
de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și
indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la
un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări
eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme
care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor
la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs
trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă
statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev
împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.
45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut
cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,11p.141, §39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
11
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni
de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului
6§1 CtEDO (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Bîrca
Ludmila, reprezentată de avocatul Prutean Lilian, nu se încadrează în
temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) CPC, respectiv
urmează a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de
procedură civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Consideră inadmisibil recursul declarat de Bîrca Ludmila,
reprezentată de avocatul Prutean Lilian.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
12