3ra-1077/23 — anularea în parte a actelor administrative

La 24 iunie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Bavir” a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului sătesc Răuțel cu privire la anularea în parte a actelor administrative.

În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietară a construcțiilor cu numerele cadastrale xxxxx, situate pe adresa r-nul xxxxx. Construcțiile menționate sunt amplasate pe terenurile din domeniul privat al sat. Răuțel, r-nul Fălești. Dreptul de proprietate a construcțiilor cu numerele cadastrale xxxxx a fost obținut de către societate în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu numerele 5581 și 5582 din 19 iunie 2017. La data semnării contractelor de vânzare-cumpărare cu numerele 5581 și 5582 din 19 iunie 2017, suprafața terenului pe care erau amplasate construcțiile cu numerele cadastrale xxxxx, situate pe adresa r-nul xxxxx, constituia 1,1543 ha.

A menționat că la 23 martie 2021 s-a adresat primarului sat. Răuțel r- nul Fălești cu cerere de modelul indicat în anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, prin care a solicitat cumpărarea terenului aferent construcțiilor cu numerele cadastrale xxxxx, situate pe adresa r-nul xxxxx, cu suprafața de 1,1543 ha.

Reclamanta a susținut că, fără a executa obligația imperativă stabilită la pct. 15 la Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, primarul sat. Răuțel r-nul Fălești, a emis dispoziția nr.15-d din 25 iunie 2021, prin care a instituit comisia de delimitare în mod selectiv a bunurilor imobile proprietate publică. Astfel, prin decizia nr.4/7 din 22 1 octombrie 2021 emisă de Consiliul sat. Răuțel, r-nul Fălești s-a decis: 1) Se aprobă dosarele de delimitare a terenurilor cu numerele cadastrale xxxxx, elaborate de ÎS„IPOT”. 2) A înregistra bunurile imobile proprietate publică a UAT Răuțel după cum urmează: 2.1. bun imobil cu număr cadastral xxxxx categoria destinației I. Teren agricol, modul de folosință - 1.12 Pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, S = 0,4940 ha, domeniul privat. Totodată, prin decizia nr.4/8 din 22 octombrie 2021 Consiliul sat. Răuțel r-nul Fălești a decis: 1.Se inițiază procedura de formare a bunurilor imobile noi prin separare după cum urmează: 1.1.bun imobil cu număr cadastral xxxxx categoria de destinație I. Teren agricol, modul de folosință – 1.12 Pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, S= 0,4940 ha, domeniul privat; 1.2. bun imobil cu număr cadastral xxxxx categoria de destinație I, Teren agricol, modul de folosință – 1.12 Pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, S = 0,7122 ha, domeniul prival; 1.3. bun imobil cu număr cadastral xxxxx categoria de destinație I. Teren agricol, modul de folosință - 1.12 Pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, S= 0,8707 ha, domeniul privat. 2. Primarul sat.Răuțel, Istrati Tudor va identifica întreprinderea licențiată pentru elaborarea proiectului de formare a bunurilor imobile indicate în punctul 1 al prezentei decizii și va semna actele necesare. Controlul asupra deciziei executării deciziei se pune pe seama comisiei de specialitate pentru agricultură, protecția solului și amenajarea teritoriului.

Reclamanta a specificat că deciziile cu nr.4/7 și 4/8 din 22 octombrie 2021 emise de Consiliul sat. Răuțel r-nul Fălești i-au devenit cunoscute la 9 iunie 2022.

A precizat că conform datelor din Registrul Bunurilor Imobile, prima înregistrare a terenului cu numărul cadastral xxxxx a fost efectuată la 19 iunie 2017, modul de folosință al bunului fiind consemnat - pentru construcții, domeniul fiind indicat privat, suprafața fiind indicată 1,1543 ha. Potrivit pct.3 din Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, terenul aferent este compus din suprafața de teren pe care sânt amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri, edificii, construcții nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic și/sau pentru deservirea acestora. Decizia nr.4/7 din 22 octombrie 2021 emisă de Consiliul sat. Răuțel r-nul Fălești a constituit temei pentru efectuarea modificărilor în registrul bunurilor imobile în privința terenului 2 cu numărul cadastral xxxxx și anume s-a modificat: modul de folosință al bunului din - pentru construcții în - agricol; Suprafața din - 1,1543 ha în - 0,49 ha. Prin urmare, având cu drept de proprietate două construcții amplasate pe terenul cu numărul cadastral xxxxx, bun imobil individualizat cu suprafața de 1,1543 ha și modul de folosință al bunului – pentru construcții, nu puteau fi emise careva acte administrative de modificare a destinației și suprafeței terenului fără înștiințarea prealabilă a societății „Bavir”.

Reclamanta a notat că terenul aferent construcțiilor cu numerele cadastrale xxxxx, situate pe adresa r-nul xxxxx, dispunea de număr cadastral distinct și suprafața de teren stabilită, ceea ce duce la stabilirea acestuia în calitate de obiect al eventualului contract de vânzare cumpărare a terenului aferent.

A explicat că decizia nr.4/7 din 22 octombrie 2021 emisă de Consiliul sat. Răuțel r-nul Fălești afectează dreptul de proprietate al societății asupra construcțiilor cu numerele cadastrale xxxxx, or, schimbarea modului de folosință a terenului aferent din - pentru construcții în - agricol, fără un acord prealabil, va crea pe viitor impedimente la desfășurarea activității economice a societății.

A relatat că a cumpărat construcțiile cu numerele cadastrale xxxxx, situate pe adresa r-nul xxxxx, doar din motiv că acestea erau amplasate pe terenul cu modul de folosință pentru construcții, iar emiterea unui act administrativ de schimbare a modului de folosință, afectează grav drepturile de proprietate și limitează desfășurarea activității economice conform scopului urmărit.

În opinia reclamantei, Consiliul sătesc Răuțel a încălcat dispozițiile art. 137 din Codul administrativ, care prevede că în exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze: 1) cu bună- credință, 2) în limitele legal stabilite și 3) cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art.10, 11, 20, 21, 31, 39, 118, 119, 163 lit.a), 224 din Codul administrativ, art.7, 96, 166, 167 din Codul de procedură civilă. 3

Societatea cu Răspundere Limitată „Bavir” a solicitat anularea deciziei Consiliului sat. Răuțel r-nul Fălești nr.4/7 din 22 octombrie 2021 „cu privire la înregistrarea bunurilor imobile proprietate publică a sat. Răuțel, r-nul Fălești”, în partea ce se referă la bunul imobil cu număr cadastral xxxxx; anularea deciziei Consiliul sat. Răuțel r-nul Fălești nr.4/8 din 22 octombrie 2021 „cu privire la formarea prin separare a bunurilor imobile proprietate publică a sat. Răuțel, r-nul Fălești”, în partea ce se referă la bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, ca fiind ilegale.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că soluția instanței inferioare este eronată, urmare a încălcării și aplicării eronate a normelor de drept material, or, bunul imobil litigios, cu suprafața de 0,494 ha, format conform deciziei Consiliului sătesc Răuțel, nr. 4/7 din 22 octombrie 2021, 4 întrunește condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, respectiv poate fi format ca bun imobil separat potrivit proiectului de formare a bunului imobil, anexat la materialele dosarului.

Instanța de apel a menționat că la adresarea Primăriei sat. Răuțel, efectuată în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 80 din 11 februarie 2019, Agenția Servicii Publice prin scrisoarea nr.03-04-2884 din 7 mai 2021 și-a exprimat acordul privind inițierea delimitării în mod selectiv a terenurilor invocate, cu respectarea condițiilor stipulate în pct. 2 al Regulamentului privind modul de delimitare a bunurilor imobile proprietate publică, aprobat prin HG nr.63/2019 (f.d.59 vol.1). Prin demersul nr.149 din 4 iunie 2021 Primăria sat. Răuțel r-nul Fălești a solicitat ÎS ”Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului” efectuarea lucrărilor de delimitare selectivă pentru mai multe terenuri, inclusiv terenul cu nr.cadastral 4370209.252 cu suprafața de 1,1543 ha (f.d.57 vol.1). Conform Studiului delimitării terenului cu numărul cadastral xxxxx din xxxxx, întocmit de ÎNCP ”Urbanproiect”, întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului, bunul imobil este amplasat în intravilanul sat. Răuțel r-nul Fălești și se află în proprietatea administrației publice locale, pe terenul nominalizat sunt amplasate 2 bunuri imobile/construcții, utilizate pentru depozitarea substanțelor chimice- otrăvitoare, cu suprafața sumară în mărime de 367,8 m.p., aflate în proprietatea societății „Bavir”(f.d.89-92 vol.1). Potrivit pct.3.1 din Studiul delimitării terenului cu numărul cadastral xxxxx, scopul solicitării de către Primăria sat. Răuțel r-nul Fălești a Studiului a fost stabilirea schemei și a suprafeței terenului aferent bunurilor imobile, amplasate pe terenul dat pentru vânzarea ulterioară a terenului aferent proprietarilor celor 2 bunuri imobile aflate pe teren, destinația terenului este păstrată. ÎNCP ”Urbanproiect” în pct.4.1 din Studiu a recomandat Primăriei sat. Răuțel r-nul Fălești să aprobe prin decizia sa suprafața terenului aferent pentru cele 2 bunuri imobile/construcții cu numerele cadastrale xxxxx, care aparțin societății „Bavir” în mărime de 0,1509 ha, cu vânzarea terenului aferent necesar procesului tehnologic, aprobat prin Hotărârea Guvernului 1428 /2008 doar proprietarului acestei construcții; a decide formarea a 3 bunuri imobile cu suprafețele în mărime de: 0,0924 ha bunul imobil nr.1; 0,4150 ha- bunul imobil nr.2; 0,0200 ha-bunul imobil nr.3; a rezerva pentru drumul de 5 acces către terenurile agricole private u teren cu suprafața de 0,0125 ha, păstrând terenul dat în proprietatea Consiliului sătesc.

Reieșind din aceste constatări, instanța de apel a conchis că este neîntemeiat argumentul intimatului precum că prin deciziile adoptate autoritatea publică locală a încălcat dispozițiile art.17 alin. (2) din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354-XV din 28 octombrie 2004, or, din perspectiva normelor de drept aplicabile prezentului litigiu, respectiva concluzie este greșită, având în vedere faptul că bunul imobil cu număr cadastral xxxxx aparține administrației publice locale, iar drepturile patrimoniale ale intimatului nu au fost afectate. Mai mult, potrivit Studiului elaborat de către ÎNCP ”Urbanproiect” scopul acestuia a fost anume pentru stabilirea schemei și a suprafeței terenului aferent bunurilor imobile, amplasate pe terenul dat, necesar procesului de producere, pentru vânzarea ulterioară a terenului aferent proprietarului celor 2 construcții aflate pe teren.

Drept urmare, instanța de apel a concluzionat că instanța de prim nivel a ignorat și prevederile care acordă autorităților publice locale dreptul de a forma bunuri imobile de sine stătătoare, ținând cont de faptul, că la caz, Consiliul sat. Răuțel a respectat condițiile prevăzute în Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004.

Instanța de apel a reținut că este neîntemeiat și argumentul precum că prin deciziile contestate s-a schimbat destinația terenului din unul pentru construcții, în unul agricol, or, determinarea destinației terenului anterior nu a avut loc prin decizia autorității publice locale, fiind înscris generic de către organul cadastral odată cu înregistrarea primară.

Instanța ierarhic inferioară a respins ca declarativ și argumentul intimatului că nu ar fi cumpărat construcțiile dacă terenul nu ar fi avut destinația pentru construcții, astfel că contractul de vânzare-cumpărare a construcției cu cea mai mare suprafață de 345 m2 a fost încheiat în RBI și înregistrat concomitent cu înregistrarea terenului, prin urmare este imposibil de presupus că decizia asupra cumpărării construcțiilor, negocierea, pregătirea actelor pentru vânzare-cumpărare și întocmirea contractului a avut loc într-o singură zi.

În concluzie, instanța de apel a constatat că, în speță, actele contestate de către societatea „Bavir” sunt emise în baza legii și în vederea executării legii, în limitele competenței conferite de lege, cu respectarea condițiilor de 6 formă și procedura prescrisă de lege, sunt emise în vederea realizării unui scop licit – vânzarea terenului aferent construcțiilor proprietarului construcțiilor – societatea „Bavir”.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată, recurenta a indicat că consideră decizia instanței de apel ilegală și neîntemeiată, deoarece normele de drept material și procedural au fost încălcate și aplicate eronat, instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea. Erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (garantate de art. 6.1 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale) și dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Art. 245 Cod administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 7 e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 8

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către 9 Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, și în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul Societății cu Răspundere Limitată „Bavir”, împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți. 10 Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 11