2ra-1443/23 — declararea nulitătii contractului, partajarea bunului mobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulitătii contractului, partajarea bunului mobil
- Temei legal
- Recurs declarat dupa 01 septembrie 2023. Recursul este vadit neintemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedura civila. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1443/23 — declararea nulitătii contractului, partajarea bunului mobil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Andonii Dumitru
reprezentată de avocata Oxana Melnic,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Evelina
Motche împotriva lui Andonii Dumitru, Maxim Dimov privind declararea
nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, partajarea bunului mobil
și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1443/23
PIGD 2-21146631-01-2ra-15092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art.
433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Bălți, sediul Central: jud. N. Costaș
Curtea de Apel Bălți: jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu
10 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Andonii Dumitru reprezentată de avocata Oxana
Melnic,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stanilă, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 octombrie 2021, Evelina Motche a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva lui Andonii Dumitru și Maxim Dimov, privind declararea
nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, partajarea bunului mobil
și încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-13, vol. I).
Reclamanta, în motivarea cererii, a invocat faptul că s-a aflat în relații de
căsătorie cu Dumitru Andonii, începând cu 1 septembrie 2007. La data de 3 iulie
2018, căsătoria a fost desfăcută prin hotărârea instanței de judecată.
Evelina Motche a menționat că, în perioada căsătoriei, Dumitru Andonii a
contractat un credit pentru procurarea automobilului, care a fost restituit împreună
de către soți, conform graficului stabilit.
La data de 12 ianuarie 2021, Dumitru Andonii și Maxim Dimov, fără a o
anunța pe reclamantă, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru
automobilul marca Škoda Superb, cu numărul de înmatriculare XXXX.
Reclamanta a specificat că bunul mobil reprezintă proprietate comună în
devălmășie a ex-soților Evelina Motche și Dumitru Andonii. Bunurile care sunt
indivizibile și nu pot fi partajate în natură necesită împărțirea prin atribuirea
întregului bun unuia dintre foștii soți, în schimbul unei sulte în valoare de ½ din
valoarea totală a bunului.
Astfel, a solicitat declararea nulității absolute a contractului de vânzare-
cumpărare din 12 ianuarie 2021, încheiat între Maxim Dimov și Dumitru
Andonii, atribuirea bunului mobil – automobil de model Škoda Superb, anul
producerii 2012 – în schimbul sultei de 6.250 euro, ceea ce constituie ½ din
valoarea bunului, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10.000
lei, suma în mărime de 5.827,62 lei cu titlu de cheltuieli legate de plata taxei de
stat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art.
20 alin. (1), (2), art. 21 alin. (1), (4) din Codul familiei, art. 315 alin. (1), (2), art.
327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 334 alin. (1), (2), art. 570 alin. (3) din Codul
civil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei Bălți, a fost respinsă
cererea de chemare în judecată depusă de Evelina Motche. S-a încasat de la
Evelina Motche, în beneficiul statului, suma de 50,50 lei cu titlu de cheltuieli
aferente judecării cauzei, suportate de instanță (f. d. 51, 55-57).
În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, odată ce
reclamanta pretinde că ratele de leasing pentru procurarea autoturismului au
fost achitate din mijloace comune, aceasta urma, în primul rând, să solicite
recunoașterea bunului mobil de model Škoda Superb, anul fabricării 2012,
numărul motorului XXXX, ca bun proprietate comună în devălmășie, pentru a
putea pretinde la partajul acestui bun mobil, inclusiv la determinarea cotei-părți
a fiecărui soț în proprietatea comună în devălmășie, în situația în care ar
demonstra că investițiile au fost făcute din mijloacele lor comune. Însă ultima
nu a formulat o astfel de pretenție în cererea de chemare în judecată, solicitând
în cerere atribuirea bunului mobil lui Dumitru Andonii, cu atribuirea sultei de
6.250,00 euro, ce constituie ½ din valoarea bunului lui Motche Evelina.
Instanța de fond a constatat, lipsa acordului reclamantei la înstrăinarea
autoturismului de model Škoda Superb, motiv pentru care Motche Evelina
solicită declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din
12.01.2021, dar a reținut prevederile art. 21 alin. (2) din Codul familiei, potrivit
cărora fiecare dintre soți este în drept să încheie convenții prin care să dispună
de bunurile comune, cu excepția bunurilor imobile, acordul celuilalt soț fiind
prezumat.
Instanța de fond a menționat că, în ședința de judecată din 24 aprilie 2018,
însăși reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată privind desfacerea
căsătoriei încheiate cu Andonii Dumitru, în care a precizat că, din luna februarie
2017, a întrerupt relațiile de căsătorie cu pârâtul și că nu există litigii
patrimoniale cu pârâtul Andonii Dumitru.
Totodată, instanța a subliniat, privind acordul reclamantei pentru
efectuarea tranzacției, că, conform art. 21 din Codul Familiei, acordul scris al
tuturor coproprietarilor devălmași este necesar doar pentru actele de dispoziție
asupra bunurilor imobile, dar nu și asupra bunurilor mobile, astfel că, în cazul
bunurilor mobile, acordul celuilalt soț este prezumat. Mai mult, reclamanta nici
n-a formulat pretenție cu privire la recunoașterea acestui bun ca proprietate
comună în devălmășie.
În opinia instanței de fond, pârâtul era în drept să încheie convenție în
privința bunului mobil, iar tranzacția a avut loc cu respectarea tuturor condițiilor
de valabilitate a actului juridic prevăzute de normele legale referitoare la
consimțământ și forma actului juridic. Temeiuri pentru declararea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2021 nu au fost stabilite,
întrucât partea reclamantă nu a prezentat probe care să confirme faptul că actul
juridic contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, fie că este unul
fictiv sau simulat, ale căror efecte ar conduce la nulitatea absolută a contractului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 noiembrie 2022, Evelina Motche, reprezentată de avocata Stela
Sandu, a declarat apel nemotivat (f. d. 143, vol. I) împotriva hotărârii din 10
noiembrie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar la 7 februarie 2023 a
declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de
fond și pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată
depusă de Evelina Motche. (f. d. 164-169, vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 16 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de Evelina Motche. S-a casat parțial hotărârea din 10 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Bălți în latura respingerii pretenției privind partajarea bunului mobil
și încasarea sultei, în această latură fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care
s-a încasat de la Dumitru Andonii în beneficiul Evelinei Morche sulta în mărime
de 50 000 lei în urma partajării costului automobilului de model Škoda Superb,
cu numărul de înmatriculare XXXX, s-a încasat de la Dumitru Andonii în
beneficiul Evelinei Motche cheltuielile de judecată în cuantum 7825 lei, în rest
dispozițiile hotărârii instanței de fond au fost menținute (f. d. 194, 195-200).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că automobilul,
care constituie obiectul partajului în prezenta acțiune, a fost dobândit în timpul
căsătoriei. Totodată, după desfacerea căsătoriei, la data de 12.01.2021, Andonii
Dumitru a înstrăinat către Dimov Maxim automobilul de model Škoda Superb,
anul fabricării 2012, la prețul de 100.000 lei, iar suma obținută nu a fost partajată
între foștii soți, care au dobândit acest bun în timpul căsătoriei.
Prin urmare, este cert faptul că bunul litigios — automobilul de model
Škoda Superb, a fost dobândit în timpul căsătoriei soților Andonii și, respectiv,
are un caracter devălmaș, urmând a fi supus partajării în limitele prevederilor
legale.
În opinia instanței de apel, reieșind din faptul că automobilul — proprietate
comună în devălmășie a părților, a cărei partajare se solicită a fost înstrăinat la
data de 12.01.2021, la suma de 100.000 lei și deja nu mai poate fi supus partajării
prin atribuirea către unul dintre soți sau prin alte modalități legale, Colegiul civil
a considerat necesar să încaseze de la Andonii Dumitru, care a obținut banii din
vânzare, ½ cotă-parte din valoarea automobilului de model Škoda Superb, anul
fabricării 2012, proprietate comună în devălmășie sumă ce constituie 50 000 lei,
care urmează a fi atribuită către Motche Evelina, or, fiecărui coproprietar
devălmaș urmează să-i revină câte ½ din bunul dobândit în timpul căsătoriei,
înstrăinat ulterior.
Totodată, cu referire la alegația apelantei privind înstrăinarea
automobilului la un preț mai mare, Colegiul civil a reținut că, în contractul de
vânzare-cumpărare a mijlocului de transport din litigiu, figurează prețul de
100.000 lei, iar probe pertinente și concludente, care să susțină cele invocate de
reclamantă, nu au fost prezentate, circumstanțele invocate având un caracter pur
declarativ.
Referitor la pretenția formulată de către Evelina Motche privind declararea
nulității contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2021, încheiat între
Andonii Dumitru și Dimov Maxim, privind vânzarea automobilului de model
Škoda Superb, anul fabricării 2012, Colegiul civil a reținut ca fiind justă
concluzia instanței de fond.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Dumitru
Andonii, reprezentat de avocata Oxana Melnic, a declarat recurs împotriva
deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului,
casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura admiterii pretenției privind
partajarea bunului mobil și încasarea sultei, precum și încasarea cheltuielilor de
judecată, menținerea ca fiind legală și întemeiată a hotărârii din 10 noiembrie
2022 a Judecătoriei Bălți (f. d. 2-5-verso, vol. II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Dumitru Andonii, reprezentat de
avocata Oxana Melnic, a menționat despre temeinicia hotărârii Judecătoriei Bălți
din 10 noiembrie 2022 și netemeinicia deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel
Bălți. Totodată, a indicat că Curtea de Apel urma să partajeze proporțional, în
cote-părți egale, și datoriile comune, conform contractelor de împrumut încheiate
în timpul căsătoriei, care au fost contractate în scopul achiziționării mijlocului de
transport supus partajului.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară întermen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădereși nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor
art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul,
întrucât copia deciziei motivate i-a fost expediată la data de 11 august 2023, fapt
ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 201, vol.
II) și avizul de recepție (f. d. 204, vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la
15 septembrie 2023 (f. d. 2-4 verso).
Ulterior, în adresa părților a fost expediată copia recursului declarat de
Dumitru Andonii, reprezentat de avocata Oxana Melnic, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii
corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului (f. d. 12, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Evelina
Motche nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme notează că pentru a trece testul de admisibilitate,
cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în
condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea
de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel
Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei
cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Dumitru Andonii,
reprezentată de avocata Oxana Melnic, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Andonii Dumitru reprezentat de
avocata Oxana Melnic, împotriva deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Diana Stănilă
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni