2ra-1443/23 — declararea nulitătii contractului, partajarea bunului mobil

La 4 octombrie 2021, Evelina Motche a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andonii Dumitru și Maxim Dimov, privind declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, partajarea bunului mobil și încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-13, vol. I).

Reclamanta, în motivarea cererii, a invocat faptul că s-a aflat în relații de căsătorie cu Dumitru Andonii, începând cu 1 septembrie 2007. La data de 3 iulie 2018, căsătoria a fost desfăcută prin hotărârea instanței de judecată.

Evelina Motche a menționat că, în perioada căsătoriei, Dumitru Andonii a contractat un credit pentru procurarea automobilului, care a fost restituit împreună de către soți, conform graficului stabilit.

La data de 12 ianuarie 2021, Dumitru Andonii și Maxim Dimov, fără a o anunța pe reclamantă, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru automobilul marca Škoda Superb, cu numărul de înmatriculare XXXX.

Reclamanta a specificat că bunul mobil reprezintă proprietate comună în devălmășie a ex-soților Evelina Motche și Dumitru Andonii. Bunurile care sunt indivizibile și nu pot fi partajate în natură necesită împărțirea prin atribuirea întregului bun unuia dintre foștii soți, în schimbul unei sulte în valoare de ½ din valoarea totală a bunului.

Astfel, a solicitat declararea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare din 12 ianuarie 2021, încheiat între Maxim Dimov și Dumitru Andonii, atribuirea bunului mobil – automobil de model Škoda Superb, anul producerii 2012 – în schimbul sultei de 6.250 euro, ceea ce constituie ½ din valoarea bunului, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10.000 lei, suma în mărime de 5.827,62 lei cu titlu de cheltuieli legate de plata taxei de stat.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2), art. 21 alin. (1), (4) din Codul familiei, art. 315 alin. (1), (2), art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 334 alin. (1), (2), art. 570 alin. (3) din Codul civil.

În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, odată ce reclamanta pretinde că ratele de leasing pentru procurarea autoturismului au fost achitate din mijloace comune, aceasta urma, în primul rând, să solicite recunoașterea bunului mobil de model Škoda Superb, anul fabricării 2012, numărul motorului XXXX, ca bun proprietate comună în devălmășie, pentru a putea pretinde la partajul acestui bun mobil, inclusiv la determinarea cotei-părți a fiecărui soț în proprietatea comună în devălmășie, în situația în care ar demonstra că investițiile au fost făcute din mijloacele lor comune. Însă ultima nu a formulat o astfel de pretenție în cererea de chemare în judecată, solicitând în cerere atribuirea bunului mobil lui Dumitru Andonii, cu atribuirea sultei de 6.250,00 euro, ce constituie ½ din valoarea bunului lui Motche Evelina.

Instanța de fond a constatat, lipsa acordului reclamantei la înstrăinarea autoturismului de model Škoda Superb, motiv pentru care Motche Evelina solicită declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2021, dar a reținut prevederile art. 21 alin. (2) din Codul familiei, potrivit cărora fiecare dintre soți este în drept să încheie convenții prin care să dispună de bunurile comune, cu excepția bunurilor imobile, acordul celuilalt soț fiind prezumat.

Instanța de fond a menționat că, în ședința de judecată din 24 aprilie 2018, însăși reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei încheiate cu Andonii Dumitru, în care a precizat că, din luna februarie 2017, a întrerupt relațiile de căsătorie cu pârâtul și că nu există litigii patrimoniale cu pârâtul Andonii Dumitru.

Totodată, instanța a subliniat, privind acordul reclamantei pentru efectuarea tranzacției, că, conform art. 21 din Codul Familiei, acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmași este necesar doar pentru actele de dispoziție asupra bunurilor imobile, dar nu și asupra bunurilor mobile, astfel că, în cazul bunurilor mobile, acordul celuilalt soț este prezumat. Mai mult, reclamanta nici n-a formulat pretenție cu privire la recunoașterea acestui bun ca proprietate comună în devălmășie.

În opinia instanței de fond, pârâtul era în drept să încheie convenție în privința bunului mobil, iar tranzacția a avut loc cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate a actului juridic prevăzute de normele legale referitoare la consimțământ și forma actului juridic. Temeiuri pentru declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2021 nu au fost stabilite, întrucât partea reclamantă nu a prezentat probe care să confirme faptul că actul juridic contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, fie că este unul fictiv sau simulat, ale căror efecte ar conduce la nulitatea absolută a contractului.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că automobilul, care constituie obiectul partajului în prezenta acțiune, a fost dobândit în timpul căsătoriei. Totodată, după desfacerea căsătoriei, la data de 12.01.2021, Andonii Dumitru a înstrăinat către Dimov Maxim automobilul de model Škoda Superb, anul fabricării 2012, la prețul de 100.000 lei, iar suma obținută nu a fost partajată între foștii soți, care au dobândit acest bun în timpul căsătoriei.

Prin urmare, este cert faptul că bunul litigios — automobilul de model Škoda Superb, a fost dobândit în timpul căsătoriei soților Andonii și, respectiv, are un caracter devălmaș, urmând a fi supus partajării în limitele prevederilor legale.

În opinia instanței de apel, reieșind din faptul că automobilul — proprietate comună în devălmășie a părților, a cărei partajare se solicită a fost înstrăinat la data de 12.01.2021, la suma de 100.000 lei și deja nu mai poate fi supus partajării prin atribuirea către unul dintre soți sau prin alte modalități legale, Colegiul civil a considerat necesar să încaseze de la Andonii Dumitru, care a obținut banii din vânzare, ½ cotă-parte din valoarea automobilului de model Škoda Superb, anul fabricării 2012, proprietate comună în devălmășie sumă ce constituie 50 000 lei, care urmează a fi atribuită către Motche Evelina, or, fiecărui coproprietar devălmaș urmează să-i revină câte ½ din bunul dobândit în timpul căsătoriei, înstrăinat ulterior.

Totodată, cu referire la alegația apelantei privind înstrăinarea automobilului la un preț mai mare, Colegiul civil a reținut că, în contractul de vânzare-cumpărare a mijlocului de transport din litigiu, figurează prețul de 100.000 lei, iar probe pertinente și concludente, care să susțină cele invocate de reclamantă, nu au fost prezentate, circumstanțele invocate având un caracter pur declarativ.

Referitor la pretenția formulată de către Evelina Motche privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2021, încheiat între Andonii Dumitru și Dimov Maxim, privind vânzarea automobilului de model Škoda Superb, anul fabricării 2012, Colegiul civil a reținut ca fiind justă concluzia instanței de fond.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, întrucât copia deciziei motivate i-a fost expediată la data de 11 august 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 201, vol. II) și avizul de recepție (f. d. 204, vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 septembrie 2023 (f. d. 2-4 verso).

Ulterior, în adresa părților a fost expediată copia recursului declarat de Dumitru Andonii, reprezentat de avocata Oxana Melnic, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 12, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Evelina Motche nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Dumitru Andonii, reprezentată de avocata Oxana Melnic, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Andonii Dumitru reprezentat de avocata Oxana Melnic, împotriva deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni