2rac-23/24 — Constatarea încălcării dreptului la judecare intermen rezonabil a cauzei și stabilirea mărimii prejudiciului material

La 06 februarie 2023, lichidatorul SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat societății și asociaților ei prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil; constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020 și stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat societății și asociaților ei prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 20 decembrie 2018, de către asociații SRL „Farmacia-89 Sănătate” Maria Cojocaru, Igor Cojocaru și Tamara Popovici a fost depusă la Judecătoria Chișinău, sediul Central, cerere cu privire la încasarea prejudiciului cauzat SRL „Farmacia-89 Sănătate” și asociaților ei de către președintele comisiei de lichidare Alexandr Sobcenco și lichidatorul Vladimir Balan.

Prin încheierea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost încetat procesul. Curtea de Apel Chișinău, prin decizia nr. 2rci- 25/20 din 25 februarie 2020, a casat încheierea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a remis cauza spre rejudecare în același complet de judecată. La 29 iunie 2022, reclamanții au depus cerere repetată, ce a fost înregistrată sub nr. 5.8-11916, concretizând cerințele societății, însă aceasta nu a fost examinată de către instanța de judecată până în prezent.

A mai indicat că, în cadrul procesului de lichidare a SRL „Farmacia- 89 Sănătate” asociații acesteia au înaintat instanței de judecată mai multe cereri, care de asemenea nu au fost examinate până în prezent. Neexaminarea cererilor asociaților în termen rezonabil și neexecutarea deciziei Curții de Apel Chișinău a dus la tergiversarea examinării procesului de lichidare a societății, care a fost început în anul 2008, însă nu a fost finalizat nici în 2023. 1

Reclamanta a menționat că cererea privind compensarea prejudiciului cauzat societății și asociaților săi de către lichidatorii societății Alexandr Sobcenco și Vladimir Balan nu este examinată nici până în prezent, nu a avut loc nici o ședință de judecată pe această problemă, nefiind emisă de către instanța de judecată un careva act judecătoresc. Aceste circumstanțe probează faptul că cauza a fost examinată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituție și art. 5 din Codul de procedură civilă, astfel fiind încălcat dreptul societății și asociațiilor săi la judecarea cauzei în termen rezonabil.

A mai indicat că neexaminarea în termen rezonabil a cauzei și neexecutarea de către lichidator a hotărârilor judecătorești privind încasarea creanțelor societății de la debitorul SRL „Aqua Market” au adus societății pierderi considerabile, deoarece creanțele societății nu mai pot fi încasate de la debitor și ele pot fi reflectate doar la pierderi.

Reclamanta a precizat că, la stabilirea mărimii reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, urmează să se ia în considerație faptul că lichidatorul Vladimir Balan nu a încasat creanțele societății de la debitorul SRL „Aqua Market”, în pofida faptului că instanța de judecată a emis două titluri executorii cu privire la aplicarea sechestrului pe bunurile materiale ale SRL „Aqua Market”, două hotărîri judecătorești și două titluri executorii cu privire la încasarea datoriei, acte judecătorești ce nu au fost executate până în prezent și nu au de la cine încasa datoria.

Cu referire la stabilirea mărimii reparației prejudiciului cauzat societății și asociaților săi, prin încălcarea dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil, urmează să se ia în considerație că, în perioada 2010-2016, SRL „Farmacia-89 Sănătate” a activat și a obținut în fiecare an profit, însă asociații societății nu s-au folosit de acest profit, astfel fiind lipsiți de dreptul de a-și administra proprietatea care le-a aparținut conform contractului de vânzare- cumpărare nr. 196 din 24 noiembrie 1995.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, art. 20 al Constituției RM, art. 2 alin. (1), (3), (4) și (6), art. 4 alin. (4), art. (5) alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 500, art.501 din Codul civil.

Reclamanta a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și anume a cererii de chemare în judecată din 20 decembrie 2018 și stabilirea mărimii reparației prejudiciului material cauzat societății și asociaților ei prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a deciziei nr. 2rci-25/20 din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și stabilirea mărimii reparației prejudiciului material cauzat societății și asociaților 2 ei prin încălcarea dreptului la executarea hotărârilor judecătorești în termen rezonabil, cît și stabilirea mărimii prejudiciului moral cauzat societății și asociaților ei prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil, încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și încălcarea dreptului de proprietate.

Prin încheierea protocolară din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă cererea depusă de Igor Cojocaru cu privire la intervenirea în calitate de intervenient principal.

Prin decizia din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de lichidatorul SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru și menținută hotărârea din 22 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la 03 septembrie 2008, Cozițcaia Janna, Pimonov Iurii, Lazarev Vadim, Șelari Nicolai, Caracicovscaia Lesea, Iacubenco Svetlana, Iacubenco Stanislav, Ozimiteli Lilia și Galeamova Rivca au depus cerere cu privire la lichidarea SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”. Astfel, prin hotărârea din 26 noiembrie 2009 a 3 Judecătoriei Economice de Circumscripție, s-a intentat procedura de lichidare a SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”.

În cadrul procedurii de lichidare a societății, la 20 decembrie 2018 administratorul fondator al SRL „Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui Comisiei de lichidare a SRL „Farmacia-89 Sănătate” Alexandr Sobcenco și lichidatorul SRL „Farmacia-89 Sănătate” Vladimir Balan, privind încasarea prejudiciului cauzat SRL „Farmacie-89 Sănătate” și asociaților ei.

Prin încheierea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s–a încetat procesul intentat la cererea de chemare în judecată depusă de administratorul fondator al SRL „Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru.

Iar, prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de administratorul fondator al SRL „Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru și s-a casat încheierea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu restituirea spre rejudecare a problemei soluționate prin încheierea casată, în același complet de judecată.

După examinarea cauzei, în ordine de recurs, aceasta a fost restituită instanței de fond pentru continuarea examinării, fiind primită de Judecătoria Chișinău, sediul Central la 02 martie 2020.

Așadar, instanța de apel a stabilit că instanța de judecată a fixat 18 ședințe de judecată, din care 5 ședințe nu au avut loc (din motiv că dosarul s-a aflat la Curtea de Apel Chișinău, a fost declarată stare de urgență în sănătate publică, judecătorul s-a aflat în concediu medical și din cauza că judecătorului i-au expirat împuternicirile). În rest, ședințele au fost lucrative, în cadrul cărora s-au examinat mai multe cereri și demersuri ale părților, inclusiv cererea cu privire la repararea prejudiciului cauzat de către președintele comisiei de lichidare SRL „Farmacia-89 Sănătate” Alexandr Sobcenco și către lichidatorul SRL „Farmacia-89 Sănătate” Vladimir Balan.

Instanța de apel a notat că părțile procesului au contestat fiecare încheiere emisă de judecătorul Judecătoriei Chișinău, sediul Central, fapt ce a generat remiterea cauzei de 4 ori la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea recursurilor și cererii de revizuire și o dată la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea recursului împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău.

Din raportul motivat al Ministerului Justiției se denotă faptul că toate amânările ale ședințelor de judecată ce au avut loc în speța în care se invocă tergiversarea examinării cauzei, au survenit drept urmare a realizării drepturilor procesuale a părților, care au dus la amânarea examinării cauzei în repetate rânduri, motiv din care, întinderea examinării cauzei principale, nu poate fi pusă în seama instanței de judecată, or, așa cum s-a menționat anume părțile având drepturile sale procedurale au pus instanța în situația amânării examinării cauzei și întru asigurarea unui proces echitabil.

Astfel, în perioada aflării cauzei pe rolul instanțelor judecătorești, aceasta a parcurs în repetate rânduri gradele de jurisdicție, ca urmare a admiterii/respingerii cererilor, admiterii/respingeri recursurilor/revizuirii, casării încheierilor emise și dispunerii rejudecării cererilor, actualmente cauza aflându- 4 se spre judecare la Judecătoria Chișinău, sediul Central, specializat în materie de insolvabilitate și lichidare.

De altfel, instanța de apel, efectuând o apreciere a comportamentului instanței de judecată, a constatat cert că pe parcursul judecării cererii nu au fost depistate întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate, ședințele de judecată fiind stabilite la intervale scurte de timp, raportat la agenda judecătorului, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, cît și prevenirea infecțiilor COVID -19, în legătură cu declararea stării de urgență în țară, ce nu poate fi privit drept „tergiversare a examinării cauzei”.

Or, în speță, examinând respectarea „justului echilibru” sub aspectul exigențelor celerității procedurilor judecătorești și principiul general al bunei administrări a justiției, urmează a fi acordată prioritate bunei administrări a justiției, respectarea căreia a implicat derogarea de la principiul soluționării cauzei în termeni restrânși.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia lipsei încălcării dreptului SRL „Farmacia-89 Sănătate”, reprezentat de lichidatorul Maria Cojocaru, intervenient principal Igor Cojocaru la examinarea cauzei în termen rezonabil, or, prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției atât normele naționale, cât și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea, la caz, însă întârzieri neconforme nu au fost constatate.

A menționat că instanța de fond, cât și instanța de apel, la examinarea cauzei cu privire la încălcarea dreptului societății și asociaților ei la judecarea în termen rezonabil, nu a luat în considerare următoarele argumente că: 5 - procedura de lichidare a societății este încetată și este intentată procedura de reorganizare a SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”; și - instanța de fond în dosarul de lichidare a SRL ,,Farmacia-89 Sănătate” a emis la 10 aprilie 2023 hotărârea nr. 2i-389/18, prin care a respins chestiunea privind aprobarea bilanțului de lichidare a societății, a admis cererea lichidatorului Maria Cojocaru privind reorganizarea acesteia, a încetat procedura de lichidare în privința SRL ,,Farmacia-89 Sănătate” și a intentat procedura de reorganizare a SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, acordând un termen de 6 luni pentru aceasta.

La 14 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depuse de lichidatorul SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 6 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de lichidatorului SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, la 29 ianuarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de 7 apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de lichidatorului SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Ce ține de înscrisurile anexate de recurentă la recurs, Completul de judecată notează că, în recurs se verifică legalitatea deciziei instanței de apel, însă fără a administra probe noi, circumstanță expres prevăzută de prevederile art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Invocarea în recurs a susținerii potrivit căreia cauza a fost soluționată în lipsa părților, respectiv a asociaților este lipsită de temei legal și nu conduce la admiterea recursului, deoarece asociații, persoane fizice ale SRL ,,Farmacia-89 Sănătate” nu sunt titularii cererii de chemare în judecată și nu sunt părți în sens procesual în cadrul acestui litigiu inițiat în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. 8

Prin urmare, argumentul lichidatorului SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, este vădit neîntemeiat, iar soluția instanțelor de judecată a fost pronunțată cu respectarea cadrului legal.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de lichidatorului SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de lichidatorul SRL ,,Farmacia-89 Sănătate”, Maria Cojocaru, împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9