2ra-1458/23 — încasarea datoriei

La data de 8 decembrie 2021, Organizația de Creditare Nebancară „Mikro Kapital Company” SRL (în continuare, OCN „Mikro Kapital Company” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Ticăi și lui Leonid Corceac, având ca obiect încasarea datoriei. (f. d. 2 -5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta OCN „Mikro Kapital Company” SRL a invocat încheierea contractului nr. 1903002039 de credit nebancar, încheiat la data de 7 iunie 2019 cu Elena Ticăi, prin care a fost acordat un credit în valoare de 120.000 lei, pe un termen de 36 de luni, cu scadența la 13 iunie 2022.

Prin contractul nr. 1903002039 F, încheiat în aceeași dată, Leonid Corceac a semnat contractul de fidejusare, asigurând executarea obligațiilor Elenei Ticăi.

În baza contractului nr. 1903004425 din 31 octombrie 2019, OCN „Mikro Kapital Company” SRL i-a acordat Elenei Ticăi un credit în valoare de 70.000 lei, pe un termen de 24 de luni, cu scadența la 10 noiembrie 2021.

Executarea obligațiilor în baza acestui contract a fost asigurată prin contractul de fidejusare nr. 1903004425F, semnat cu Leonid Corceac la data de 31 octombrie 2019.

Ulterior, în baza contractului de credit nebancar nr. 2003001028 din 18 martie 2020, OCN „Mikro Kapital Company” SRL i-a acordat Elenei Ticăi un credit în valoare de 100.000 lei, pe un termen de 24 de luni, cu scadența la 21 martie 2022. 1

Executarea obligațiilor în baza acestui contract a fost asigurată prin contractul de fidejusare nr. 1903001028F, semnat cu Leonid Corceac la data de 18 martie 2020.

Reclamanta a menționat devieri de la graficul de achitare a creditului începând cu luna martie 2021, ultima plată efectuată fiind la 2 august 2021. Către pârâți au fost expediate notificările privind achitarea datoriilor.

Ulterior, reclamanta a expediat cererile privind rambursarea anticipată a creditelor.

A susținut faptul că pârâții au fost notificați despre prevederile punctelor 3.3.6 și 3.3.7 din contractele de credit, conform cărora, în cazul neefectuării plăților și a dobânzii aferente, sumele respective se consideră restante, urmând a fi aplicată o penalitate de 1% din soldul restant al creditului pentru fiecare zi de întârziere a plății.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 775, 1242-1250, 1628 și 1640 din Codul civil, precum și ale art. 5, 7, 27, 42 alin. (1), 166 și 167 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta, OCN „Mikro Kapital Company” SRL a solicitat încasarea în mod solidar de la Elena Ticăi și Leonid Corceac a datoriei cu dobândă acumulate: în temeiul contractului de credit nr.1903002039 din 7 iunie 2019 în mărime 105 784,76 lei și cheltuielile de judecată în mărime 3173,54 lei; în temeiul contractului de credit nr.1903004425 din 31 octombrie 2019 în mărime 47 854,94 lei și cheltuielile de judecată în mărime 1435,64 lei; conform contractului de credit nr.2003001028 din 18 martie 2020 în mărime 113013,32 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime 3 390, 39 lei.

În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a făcut referire la art.5 alin. (1), 9 alin.(1), alin. (2) lit. a), 10 alin.(1), 15 alin. (1), 774 2 alin.(1), 775 alin.(1), 776, 858 alin.(1), (2), 992 alin.(1), 993 alin.(2),1628 alin.(2), 1763 alin.(1) din Codul civil.

De asemenea, instanța de fond a făcut referire la punctele 2.2, 3.3.1, 4.1.7 din contractele de credit și pct.1.4 din contractele de fidejusiune

Colegiul Civil a reținut că, la data de 07 iunie 2019 între OCN „Mikro Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena, în calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractul de credit nebancar nr.1903002039 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL a acordat Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 120 000,00 lei pentru procurarea materialelor de construcție, cu o durată de împrumut de 24 luni, calculată din momentul eliberării primei tranșe a creditului, cu rata dobânzii de 18 % anual, pct. 2.1 al contractului. (f. d.9-13). La aceeași dată de 07 iunie 2019, între OCN „Mikro Kapital Company” SRL și Corceac Leonid a fost încheiat contractul de fidejusiune nr.1903002039F, prin care ultimul s-a obligat față de OCN „Mikro Kapital Company” SRL să execute integral obligațiile asumate de Ticăi Elena la semnarea contractului de credit nr. 1903002039 (f. d. 13-15).

Ulterior, la data de 31 octombrie 2019 între OCN „Mikro Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena, în calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractului de credit nebancar cu 3 dobândă nr. 1903004425 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL acordă Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 70 000,00 lei pentru procurarea produselor alimentare și procurarea materialelor de construcție, cu o durată de împrumut de 24 luni, calculată din momentul eliberării primei tranșe a creditului, cu rata dobânzii de 18 % anual, pct.2.1 al contractului (f. d. 16-19). La data de 31.10.2019, între OCN „Mikro Kapital Company” SRL și Corceac Leonid este semnat contractul de fidejusiune nr. 1903004425 F, prin care ultimul s-a obligat față de OCN „Mikro Kapital Company” SRL să execute integral obligațiile asumate de Ticăi Elena la semnarea contractului de credit nr.1903004425 (f. d. 20-22)

Colegiu civil, a stabilit că la data de 18 martie 2020 între OCN „Mikro Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena, în calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractului de credit nebancar cu dobândă nr. 2003001028 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL acordă Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 100 000,00 lei pentru procurarea produselor alimentare și utilajului, cu o durată de împrumut de 24 luni, calculată din momentul eliberării primei tranșe a creditului, cu rata dobânzii de 18 % anual, pct. 2.1 al contractului (f. d. 23- 26). În aceeași zi, 18 martie 2020, între OCN „Mikro Kapital Company” SRL și Corceac Leonid a fost semnat contractul de fidejusiune nr. 2003001028 F, prin care ultimul s-a obligat față de OCN „Mikro Kapital Company” SRL să execute integral obligațiile asumate de Ticăi Elena la semnarea contractului de credit nr. 2003001028 (f. d. 20-22).

Instanța de apel a reținut că din certificatul privind achitarea și datoriile debitorului prezentat de OCN „Mikro Kapital Company” rezultă că, la data 15 octombrie 2021, debitorul Ticai Elena a acumulat următoarele restanțe: - în baza contractului de împrumut nr. 19033002039 din 07.06.2019, a admis o restanță la plata creditului în sumă de 105 784,76 lei, formată din: 65 00,55 lei-corpul creditului; 5 795,08 lei – dobânda aferentă; 30 666,13 lei – penalitate; 4 320,00 lei – comision de administrare lunar (f.d 44); - în baza contractului de împrumut nr. 1903004425 din 31.10.2019 a admis o restanță în sumă de 47 854,94 lei, formată din: 27 146,00 lei - corpul creditului; 1 966,76 lei-dobânda aferentă; 17 517,18 lei- penalitate și 1 225,00 lei comision de administrare lunar (f.d. 45); - în baza contractului de împrumut nr. 2003001028 din 18.03.2020, a admis o restanță în sumă de 113 013,32 lei , formată din: 66 816,78 lei -soldul creditului, 7 183,26 lei- dobânda aferentă; 36 353,28 lei – penalitate și 2 666,00 lei comision de administrare lunar (f. d. 46). 4

Instanța de apel a subliniat că prin notificările expediate în adresa debitorului Ticai Elena și a fidejusorului Corceac Leonid la data de 26.03.2021, creditorul OCN „Mikro Kapital Company” a solicitat rambursarea anticipată a sumei împrumutului, dobânzii restante, penalităților și a comisionului ce rezultă din contractele de credit nebancar nr. 1903002039 din 07.06.2019; nr. 1903004425 din 31.10.2019 și nr. 2003001028 din18.03.2020 (f. d. 30-35).

În adresa debitorului Ticai Elena, a fost expediată cererea nr. 301/2021 din 21.05.2021, și cererea nr. 302/2021 din 21.05.2021 în adresa fidejusorului Corceac Leonid fiind solicitată închiderea anticipată a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. 2003001028 din 18.03.2020, în sumă din 90.544,17 lei, format din suma de: 66 816,78 lei – soldul împrumutului; 5 405,90 lei -dobânda neachitată; 870,00 lei comision de administrare; 17 451,49 lei-penalitatea calculată (f. d. 36-37).

Prin cererea nr. 303/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa debitorului Ticai Elena și prin cererea nr. 304/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa fidejusorului Corceac Leonid a fost solicitată închiderea anticipată a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. 1903004425 din 31.10.2019, în sumă din 41840,58 lei, format din suma de: 30 238,17 lei – soldul împrumutului; 1657,18 lei -dobânda neachitată; 490,00 lei comision de administrare; 9455,23 lei-penalitatea calculată (f. d. 38-39).

Totodată, instanța de apel a reținut că prin cererea nr. 305/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa debitorului Ticai Elena, și prin cererea nr. 306/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa fidejusorului Corceac Leonid a fost solicitată închiderea anticipată a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. 1903002039 din 07.06.2019, în sumă din 81 616,54 lei, format din suma de: 68 379,43 lei – soldul împrumutului; 4286,37 lei -dobânda neachitată; 0,00 lei comision de administrare; 8.950,74 lei-penalitatea calculată (f. d. 40-41).

Colegiul civil, a dedus că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca creditorul să ceară executarea obligațiunilor imediat, adică înainte de termen. 5

Concomitent, Colegiul civil a menționat că termenul de executare a obligației (scadența) ca regulă este stabilit în folosul debitorului (astfel încât debitorul poate, de principiu, executa mai devreme de scadență) și în detrimentul creditorului (care nu poate pretinde executarea înainte de scadență). Până la scadență creditorul suportă riscul viitoarei neputinței debitorului de a executa la termen, totodată, creditorul este ținut să aștepte scadența fiind privat de prestație până la scadență. Însă art. 864 stabilește unele cazuri care îndreptățesc creditorul să decadă debitorul din beneficiul termenului, astfel încât scadența să survină imediat din data notificării conform art. 22 cu regulile speciale de la art.906.

Astfel, în opinia instanței de apel, dreptul creditorului de decădere a debitorului din beneficiul termenului nu este un drept de creanță, ci un drept potestativ atașat creanței sale. Prin exercitarea dreptului dat, raportul obligațional de modifică, din raport obligațional sub termen ori condiție, în raport scadent imediat. În fond, creditorul are puterea de a scurta termenul de executare a obligației.

Instanța de apel, a explicat despre completările la alin. (2) a art.864 din Codul Civil care stabilesc în ce temei creditorul poate pretinde executarea imediată a ratelor neajunse la scadență, dacă: a) a survenit unul din cazurile prevăzute la alin.(1); b) o rată rămâne neplătită, total sau parțial, mai mult de 45 de zile de la scadența ei; c) pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate nu au fost plătite integral la scadentă; d) sunt întrunite condițiile care îl îndreptățesc pe creditor să recurgă la rezoluțiune pentru neexecutare a raportului contractual din care rezultă obligația pecuniară.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că conținutul normei date este în primul rând aplicabil în contractele care cuprind o finanțare (vânzare în credit, împrumut, credit, leasing). Părțile pot deroga de la aceste reguli însă de la ele nu se poate deroga în detrimentul debitorului consumator, adică consumatorul debitor beneficiază de aceste termene minime pentru a remedia neplata și a evita cererea de accelerare a scadenței din partea creditorului profesionist. Astfel, în situația în care creditorul optează pentru scadența anticipată, debitorul este obligat la executarea imediată a obligațiilor, care cuprinde atât corpul împrumutului, cât și costurile contractuale aferente. 6

Instanța de apel, a concluzionat că în cazul instituirii scadenței anticipate, conform art. 864 CC, creditorul este în drept să ceară executarea imediată a obligațiilor, formate din corpul împrumutului și a costurilor aferente, inclusiv dobânda, iar debitorul este ținut să le execute, inclusiv cu plata costurilor aferente.

Totodată, Colegiul Civil a constatat că prevederile Legii nr. 202 din 2013 cu privire la contractele de credit pentru consumatori cu modificările ei survenite prin legea nr. 93 din 29 mai 2022, la care făcut trimitere apelantul nu sunt aplicabile speței, or după cum rezultă din conținutul contractelor de credit nebancar nr. 1903002039 din 07.06.2019; nr. 1903004425 din 31 octombrie 2019 și nr. 2003001028 din 18 martie 2020 scopul acestor contracte fiind „procurarea produselor alimentare și procurarea materialelor de construcție” pentru dezvoltarea afacerii pe care o deține Ticăi Elena.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut prevederile art. 864 alin.(2), (4) 1247 alin.(1) din Codul civil, și art. 3 din Legea nr.202 din 12 iulie 2013 privind contractul de credit pentru consumatori, art. 1 din Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenor și întreprinderi, ajungând la concluzie privind necesitatea menținerii hotărârii instanței de fond.

Totodată, instanța de apel a menționat că debitorii în ședința de judecată instanței de fond au recunoscut pretențiile formulate în cerere de chemare în judecată, iar creditorul în referință prezentată instanței de apel a menționat despre faptul că debitorii au început să execute obligațiile.

În opinia recurentului, prevederile art.9 alin.(1) lit. e), f) din Legea nr.1 din 16 martie 2018 cu privire la Organizațiile creditare nebancare, interzice aplicarea ratei dobânzii de credit anuale specificate în contractual de credit dacă aceasta depășește 50%.

Astfel, consideră că prevederile legale sunt aplicabile și situațiilor în curs de realizare începînd cu 29 mai 2022, iar instanța de apel urma să se pronunțe asupra necesității ajustării contractelor de credit.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Leonid Corceac, la 9 august 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 171) fiind recepționată la 9 august 2023, ceia ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f. d. 173), cererea de recurs au fost depusă la 19 septembrie 2023 (f. d. 177-181).

Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de Leonid Corceac, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 187). 8

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, OCN „Mikro Kapital Company” SRL nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a 10 prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212- A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Leonid Corceac, ca fiind inadmisibil. 11

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Leonid Corceac împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 12