2ra-1458/23 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă.
2ra-1458/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Leonid Corceac,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Organizația de Creditare Nebancară „Mikro Kapital Company” SRL
împotriva Elenei Ticăi și Leonid Corceac privind încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1458/23
NR. PIGD 2-21181159-01-2ra-20092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Bălți, sediul Central: jud. A. Donos
Curtea de Apel Bălți: jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă
3 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Leonid Corceac,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 8 decembrie 2021, Organizația de Creditare
Nebancară „Mikro Kapital Company” SRL (în continuare, OCN „Mikro
Kapital Company” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Elenei Ticăi și lui Leonid Corceac, având ca obiect încasarea datoriei. (f.
d. 2 -5).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta OCN
„Mikro Kapital Company” SRL a invocat încheierea contractului nr.
1903002039 de credit nebancar, încheiat la data de 7 iunie 2019 cu Elena
Ticăi, prin care a fost acordat un credit în valoare de 120.000 lei, pe un
termen de 36 de luni, cu scadența la 13 iunie 2022.
Prin contractul nr. 1903002039 F, încheiat în aceeași dată,
Leonid Corceac a semnat contractul de fidejusare, asigurând executarea
obligațiilor Elenei Ticăi.
În baza contractului nr. 1903004425 din 31 octombrie 2019,
OCN „Mikro Kapital Company” SRL i-a acordat Elenei Ticăi un credit în
valoare de 70.000 lei, pe un termen de 24 de luni, cu scadența la 10
noiembrie 2021.
Executarea obligațiilor în baza acestui contract a fost asigurată
prin contractul de fidejusare nr. 1903004425F, semnat cu Leonid Corceac
la data de 31 octombrie 2019.
Ulterior, în baza contractului de credit nebancar nr. 2003001028
din 18 martie 2020, OCN „Mikro Kapital Company” SRL i-a acordat
Elenei Ticăi un credit în valoare de 100.000 lei, pe un termen de 24 de
luni, cu scadența la 21 martie 2022.
1
Executarea obligațiilor în baza acestui contract a fost asigurată
prin contractul de fidejusare nr. 1903001028F, semnat cu Leonid Corceac
la data de 18 martie 2020.
Reclamanta a menționat devieri de la graficul de achitare a
creditului începând cu luna martie 2021, ultima plată efectuată fiind la 2
august 2021. Către pârâți au fost expediate notificările privind achitarea
datoriilor.
Ulterior, reclamanta a expediat cererile privind rambursarea
anticipată a creditelor.
A susținut faptul că pârâții au fost notificați despre prevederile
punctelor 3.3.6 și 3.3.7 din contractele de credit, conform cărora, în cazul
neefectuării plăților și a dobânzii aferente, sumele respective se consideră
restante, urmând a fi aplicată o penalitate de 1% din soldul restant al
creditului pentru fiecare zi de întârziere a plății.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul
dispozițiilor art. 775, 1242-1250, 1628 și 1640 din Codul civil, precum și
ale art. 5, 7, 27, 42 alin. (1), 166 și 167 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta, OCN „Mikro Kapital Company” SRL a solicitat
încasarea în mod solidar de la Elena Ticăi și Leonid Corceac a datoriei cu
dobândă acumulate: în temeiul contractului de credit nr.1903002039 din
7 iunie 2019 în mărime 105 784,76 lei și cheltuielile de judecată în mărime
3173,54 lei; în temeiul contractului de credit nr.1903004425 din 31
octombrie 2019 în mărime 47 854,94 lei și cheltuielile de judecată în
mărime 1435,64 lei; conform contractului de credit nr.2003001028 din
18 martie 2020 în mărime 113013,32 lei și a cheltuielilor de judecată în
mărime 3 390, 39 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 3 februarie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central, s-a admis integral cererea de chemare în judecată, s-a încasat de
la Elena Ticăi și Leonid Corcec în mod solidar sumele solicitate
(f. d. 60, 67-70 verso).
În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a făcut referire
la art.5 alin. (1), 9 alin.(1), alin. (2) lit. a), 10 alin.(1), 15 alin. (1), 774
2
alin.(1), 775 alin.(1), 776, 858 alin.(1), (2), 992 alin.(1), 993 alin.(2),1628
alin.(2), 1763 alin.(1) din Codul civil.
De asemenea, instanța de fond a făcut referire la punctele 2.2,
3.3.1, 4.1.7 din contractele de credit și pct.1.4 din contractele de
fidejusiune
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 aprilie 2022, Leonid Corceac a declarat apel nemotivat
(f. d. 66), împotriva hotărârii din 3 februarie 2022 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central, iar la 2 iunie 2022 a declarat apel motivat, solicitând
admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu
pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată
parțial partea dobânzii calculate și penalității de întîrziere (f. d. 79-80-
verso).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost
respins apelul declarat de Leonid Corceac, cu menținerea hotărârii din 3
februarie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f. d. 152, 153-170).
Colegiul Civil a reținut că, la data de 07 iunie 2019 între OCN
„Mikro Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena,
în calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractul de credit nebancar
nr.1903002039 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL a acordat
Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 120 000,00 lei pentru
procurarea materialelor de construcție, cu o durată de împrumut de 24 luni,
calculată din momentul eliberării primei tranșe a creditului, cu rata
dobânzii de 18 % anual, pct. 2.1 al contractului. (f. d.9-13). La aceeași dată
de 07 iunie 2019, între OCN „Mikro Kapital Company” SRL și Corceac
Leonid a fost încheiat contractul de fidejusiune nr.1903002039F, prin care
ultimul s-a obligat față de OCN „Mikro Kapital Company” SRL să
execute integral obligațiile asumate de Ticăi Elena la semnarea
contractului de credit nr. 1903002039 (f. d. 13-15).
Ulterior, la data de 31 octombrie 2019 între OCN „Mikro
Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena, în
calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractului de credit nebancar cu
3
dobândă nr. 1903004425 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL
acordă Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 70 000,00 lei pentru
procurarea produselor alimentare și procurarea materialelor de
construcție, cu o durată de împrumut de 24 luni, calculată din momentul
eliberării primei tranșe a creditului, cu rata dobânzii de 18 % anual, pct.2.1
al contractului (f. d. 16-19). La data de 31.10.2019, între OCN „Mikro
Kapital Company” SRL și Corceac Leonid este semnat contractul de
fidejusiune nr. 1903004425 F, prin care ultimul s-a obligat față de OCN
„Mikro Kapital Company” SRL să execute integral obligațiile asumate de
Ticăi Elena la semnarea contractului de credit nr.1903004425 (f. d. 20-22)
Colegiu civil, a stabilit că la data de 18 martie 2020 între OCN
„Mikro Kapital Company” SRL, în calitatea sa de creditor și Ticai Elena,
în calitatea sa de debitor, a fost încheiat contractului de credit nebancar cu
dobândă nr. 2003001028 prin care OCN „Mikro Kapital Company” SRL
acordă Elenei Ticăi un împrumut bănesc în mărime de 100 000,00 lei
pentru procurarea produselor alimentare și utilajului, cu o durată de
împrumut de 24 luni, calculată din momentul eliberării primei tranșe a
creditului, cu rata dobânzii de 18 % anual, pct. 2.1 al contractului (f. d. 23-
26). În aceeași zi, 18 martie 2020, între OCN „Mikro Kapital Company”
SRL și Corceac Leonid a fost semnat contractul de fidejusiune nr.
2003001028 F, prin care ultimul s-a obligat față de OCN „Mikro Kapital
Company” SRL să execute integral obligațiile asumate de Ticăi Elena la
semnarea contractului de credit nr. 2003001028 (f. d. 20-22).
Instanța de apel a reținut că din certificatul privind achitarea și
datoriile debitorului prezentat de OCN „Mikro Kapital Company” rezultă
că, la data 15 octombrie 2021, debitorul Ticai Elena a acumulat
următoarele restanțe: - în baza contractului de împrumut nr. 19033002039
din 07.06.2019, a admis o restanță la plata creditului în sumă de 105
784,76 lei, formată din: 65 00,55 lei-corpul creditului; 5 795,08 lei –
dobânda aferentă; 30 666,13 lei – penalitate; 4 320,00 lei – comision de
administrare lunar (f.d 44); - în baza contractului de împrumut nr.
1903004425 din 31.10.2019 a admis o restanță în sumă de 47 854,94 lei,
formată din: 27 146,00 lei - corpul creditului; 1 966,76 lei-dobânda
aferentă; 17 517,18 lei- penalitate și 1 225,00 lei comision de administrare
lunar (f.d. 45); - în baza contractului de împrumut nr. 2003001028 din
18.03.2020, a admis o restanță în sumă de 113 013,32 lei , formată din: 66
816,78 lei -soldul creditului, 7 183,26 lei- dobânda aferentă; 36 353,28 lei
– penalitate și 2 666,00 lei comision de administrare lunar (f. d. 46).
4
Instanța de apel a subliniat că prin notificările expediate în
adresa debitorului Ticai Elena și a fidejusorului Corceac Leonid la data de
26.03.2021, creditorul OCN „Mikro Kapital Company” a solicitat
rambursarea anticipată a sumei împrumutului, dobânzii restante,
penalităților și a comisionului ce rezultă din contractele de credit nebancar
nr. 1903002039 din 07.06.2019; nr. 1903004425 din 31.10.2019 și nr.
2003001028 din18.03.2020 (f. d. 30-35).
În adresa debitorului Ticai Elena, a fost expediată cererea nr.
301/2021 din 21.05.2021, și cererea nr. 302/2021 din 21.05.2021 în adresa
fidejusorului Corceac Leonid fiind solicitată închiderea anticipată a
împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. 2003001028 din
18.03.2020, în sumă din 90.544,17 lei, format din suma de: 66 816,78 lei
– soldul împrumutului; 5 405,90 lei -dobânda neachitată; 870,00 lei
comision de administrare; 17 451,49 lei-penalitatea calculată (f. d. 36-37).
Prin cererea nr. 303/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa
debitorului Ticai Elena și prin cererea nr. 304/2021 din 21.05.2021
expediată în adresa fidejusorului Corceac Leonid a fost solicitată
închiderea anticipată a împrumutului acordat în baza contractului de credit
nr. 1903004425 din 31.10.2019, în sumă din 41840,58 lei, format din
suma de: 30 238,17 lei – soldul împrumutului; 1657,18 lei -dobânda
neachitată; 490,00 lei comision de administrare; 9455,23 lei-penalitatea
calculată (f. d. 38-39).
Totodată, instanța de apel a reținut că prin cererea nr. 305/2021
din 21.05.2021 expediată în adresa debitorului Ticai Elena, și prin cererea
nr. 306/2021 din 21.05.2021 expediată în adresa fidejusorului Corceac
Leonid a fost solicitată închiderea anticipată a împrumutului acordat în
baza contractului de credit nr. 1903002039 din 07.06.2019, în sumă din
81 616,54 lei, format din suma de: 68 379,43 lei – soldul împrumutului;
4286,37 lei -dobânda neachitată; 0,00 lei comision de administrare;
8.950,74 lei-penalitatea calculată (f. d. 40-41).
Colegiul civil, a dedus că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca
creditorul să ceară executarea obligațiunilor imediat, adică înainte de
termen.
5
Concomitent, Colegiul civil a menționat că termenul de
executare a obligației (scadența) ca regulă este stabilit în folosul
debitorului (astfel încât debitorul poate, de principiu, executa mai devreme
de scadență) și în detrimentul creditorului (care nu poate pretinde
executarea înainte de scadență). Până la scadență creditorul suportă riscul
viitoarei neputinței debitorului de a executa la termen, totodată, creditorul
este ținut să aștepte scadența fiind privat de prestație până la scadență. Însă
art. 864 stabilește unele cazuri care îndreptățesc creditorul să decadă
debitorul din beneficiul termenului, astfel încât scadența să survină
imediat din data notificării conform art. 22 cu regulile speciale de la
art.906.
Astfel, în opinia instanței de apel, dreptul creditorului de
decădere a debitorului din beneficiul termenului nu este un drept de
creanță, ci un drept potestativ atașat creanței sale. Prin exercitarea
dreptului dat, raportul obligațional de modifică, din raport obligațional sub
termen ori condiție, în raport scadent imediat. În fond, creditorul are
puterea de a scurta termenul de executare a obligației.
Instanța de apel, a explicat despre completările la alin. (2) a
art.864 din Codul Civil care stabilesc în ce temei creditorul poate pretinde
executarea imediată a ratelor neajunse la scadență, dacă: a) a survenit unul
din cazurile prevăzute la alin.(1); b) o rată rămâne neplătită, total sau
parțial, mai mult de 45 de zile de la scadența ei; c) pe parcursul oricărei
perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate nu au fost plătite
integral la scadentă; d) sunt întrunite condițiile care îl îndreptățesc pe
creditor să recurgă la rezoluțiune pentru neexecutare a raportului
contractual din care rezultă obligația pecuniară.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că conținutul normei
date este în primul rând aplicabil în contractele care cuprind o finanțare
(vânzare în credit, împrumut, credit, leasing). Părțile pot deroga de la
aceste reguli însă de la ele nu se poate deroga în detrimentul debitorului
consumator, adică consumatorul debitor beneficiază de aceste termene
minime pentru a remedia neplata și a evita cererea de accelerare a
scadenței din partea creditorului profesionist. Astfel, în situația în care
creditorul optează pentru scadența anticipată, debitorul este obligat la
executarea imediată a obligațiilor, care cuprinde atât corpul împrumutului,
cât și costurile contractuale aferente.
6
Instanța de apel, a concluzionat că în cazul instituirii scadenței
anticipate, conform art. 864 CC, creditorul este în drept să ceară
executarea imediată a obligațiilor, formate din corpul împrumutului și a
costurilor aferente, inclusiv dobânda, iar debitorul este ținut să le execute,
inclusiv cu plata costurilor aferente.
Totodată, Colegiul Civil a constatat că prevederile Legii nr. 202
din 2013 cu privire la contractele de credit pentru consumatori cu
modificările ei survenite prin legea nr. 93 din 29 mai 2022, la care făcut
trimitere apelantul nu sunt aplicabile speței, or după cum rezultă din
conținutul contractelor de credit nebancar nr. 1903002039 din 07.06.2019;
nr. 1903004425 din 31 octombrie 2019 și nr. 2003001028 din 18 martie
2020 scopul acestor contracte fiind „procurarea produselor alimentare și
procurarea materialelor de construcție” pentru dezvoltarea afacerii pe care
o deține Ticăi Elena.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut
prevederile art. 864 alin.(2), (4) 1247 alin.(1) din Codul civil, și art. 3 din
Legea nr.202 din 12 iulie 2013 privind contractul de credit pentru
consumatori, art. 1 din Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la
antreprenor și întreprinderi, ajungând la concluzie privind necesitatea
menținerii hotărârii instanței de fond.
Totodată, instanța de apel a menționat că debitorii în ședința de
judecată instanței de fond au recunoscut pretențiile formulate în cerere de
chemare în judecată, iar creditorul în referință prezentată instanței de apel
a menționat despre faptul că debitorii au început să execute obligațiile.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 septembrie 2023, Leonid Corceac, a declarat recurs
împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, casarea
integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii prin
care cererea de chemare în judecată în partea penalităților de întârziere să
fie respinsă (f. d. 177-181).
7
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Leonid Corceac, a invocat
prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură (în vigoare până
la 1 septembrie 2023). Din conținul cererii de recurs rezultă că recurentul
este în dezacord cu interpretarea legii date de către instanța de apel.
În opinia recurentului, prevederile art.9 alin.(1) lit. e), f) din
Legea nr.1 din 16 martie 2018 cu privire la Organizațiile creditare
nebancare, interzice aplicarea ratei dobânzii de credit anuale specificate în
contractual de credit dacă aceasta depășește 50%.
Astfel, consideră că prevederile legale sunt aplicabile și
situațiilor în curs de realizare începînd cu 29 mai 2022, iar instanța de apel
urma să se pronunțe asupra necesității ajustării contractelor de credit.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării
hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădereși nu poate fi restabilit.
Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentului Leonid Corceac, la 9 august 2023, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 171) fiind recepționată
la 9 august 2023, ceia ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la
materialele cauzei (f. d. 173), cererea de recurs au fost depusă la 19
septembrie 2023 (f. d. 177-181).
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului
declarat de Leonid Corceac, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d.
187).
8
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității
recursului, OCN „Mikro Kapital Company” SRL nu a făcut uz de dreptul
său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
9
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu
doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de
drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de
apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în
recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar
baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare
corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt
de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de
lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și
o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de
lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
10
prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează
că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special,
în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit
admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut
cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-
A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de
Leonid Corceac, ca fiind inadmisibil.
11
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1)
și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul declarat de Leonid Corceac
împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
12