3ra-303/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-303/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Grigore Copacinschi,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Grigore Copacinschi împotriva Primăriei satului Moara de
Piatră raionul Drochia, terții SRL „Gricop Agro” SC, Antoniuc Boris,
Ghemu Emilia, Rotarciuc Tatiana privind constatarea încălcării dreptului la
informației, obligarea furnizării informației.
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-303/24
NR. PIGD 2-22145453-01-3ra-28032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Judecătoria Drochia, sediul Central: I. Rusu
Curtea de Apel Bălți: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Gurmeza
3 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Grigore Copacinschi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 octombrie 2022, Grigore Copacinschi a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Primăriei satului Moara de Piatră raionul Drochia cu
privire la constatarea încălcării de către Primăria satului Moara de Piatră,
raionul Drochia a prevederilor Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul
la informație, la examinarea cererii nr. 125 din 17 august 2022; obligarea
Primăriei satului Moara de Piatră, raionul Drochia să-i elibereze copiile
acordurilor de reziliere a contractului de arendă nr. 47 din 20 mai 2006 între
SRL „Gricop-Agro” SRL și Gheorghe Antoniuc încheiate în baza cererilor
înaintate de către moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana
Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011, solicitate prin cererea nr. 125 din 17
august 2022.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 august 2022 acționând în
conformitate cu prevederile Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la
informație, a înaintat către Primăria satului Moara de Piatră, raionul Drochia
cerere prin care a solicitat eliberarea copiilor autentificate a acordurilor de
reziliere a contractului de arendă a terenului agricol nr. 47 din 20 mai 2006
între SRL „Gricop Agro” și Gheorghe Antoniuc încheiate în baza cererilor
înaintate de către moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana
Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011.
La data de 6 septembrie 2022 Primăria satului Moara de Piatră, raionul
Drochia în calitate de furnizor de informații a expediat răspunsul nr. 128 prin
care i-a fost refuzat în eliberarea copiilor actelor solicitate deoarece nu este
fondator și nici administrator al SRL „Gricop Agro”.
Reclamantul consideră acțiunile pârâtului drept ilegale și nejustificate
ținând cont de faptul că acordurile de reziliere a contractului de arendă a
terenurilor agricole nr. 47 din 20 mai 2006 între SRL „Gricop-Agro” și
Gheorghe Antoniuc solicitate prin cererea nr. 125 din 17 august 2022 au fost
înregistrate la data de 4 februarie 2012 în registrul de evidență a contractelor
de arendă a Primăriei satului Moara de Piatră raionul Drochia.
Susține că Primăria satului Moara de Piatră în calitate de furnizor
deține informația solicitată, fapt care nu este de facto negat de către pârât. În
procesul rezilierii contractelor a reprezentat în baza procurii interesele SRL
1
„Gricop-Agro” și personal a semnat acordurile, eliberarea copiilor cărora a
fost solicitată prin cererea nr. 125 din 17 august 2022.
Consideră că legislația în vigoare garantează oricărui cetățean dreptul
la informație, indiferent de calitatea deținută în cazul dat în cadrul SRL
„Gricop-Agro”.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 martie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul
Central, s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Grigore Copacinschi - consilier local împotriva Primăriei satului Moara de
Piatră, raionul Drochia, Primar Valentina Bejenaru privind constatarea
îngrădirii accesului la informație exprimată prin nefurnizarea informației,
obligarea furnizării informației solicitate. S-a constat îngrădirea accesului la
informație admisă Primăria satului Moara de Piatră, raionul Drochia, Primar
Valentina Bejenaru în privința lui Grigore Copacinschi - consilier local
exprimată prin nefurnizarea informației la cererea nr. 125 din data de 17
august 2022 cu privire la eliberarea copiei autentificate a acordurilor de
reziliere a contractului de arendă nr. 47 din 20 mai 2006 încheiat între
SRL,,Gricop Agro,,SC și Gheorghe Antoniuc încheiate în baza cererilor
înaintate de către moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana
Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011. S-a obligat Primăria satului Moara de
Piatră, raionul Drochia, Primar Valentina Bejenaru să-i furnizeze lui Grigore
Copacinschi - consilier local informația solicitată în cererea nr.125 din data
de 17 august 2022 copia autentificată a acordurilor de reziliere a contractului
de arendă nr. 47 din 20 mai 2006 încheiat între SRL ,,Gricop Agro,” SC și
Gheorghe Antoniuc încheiate în baza cererilor înaintate de către moștenitorii
Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana Rotarciuc la data de 1 ianuarie
2011, ținând cont de limitările stabilite prin prevederile legale, excepție fiind
numerele de identificare sau elementele specifice identității subiecților.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 aprilie 2023, Primarul satului Moara de Piatră - Valentina
Bejenaru a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 15 martie
2023 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, iar la 18 iulie 2023 a depus
motivarea apelului, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a
hotărârii din 15 martie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul Central cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă
de Grigore Copacinschi să fie respinsă ca neîntemeiată.
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea protocolară din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel
Bălți s-a atras în proces în calitate de terț SRL „Gricop Agro” SC, Boris
Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana Rotarciuc.
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a casat
integral hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul central din 15 martie 2023 și
s-a emite o decizie nouă prin care s-a respins acțiunea în contencios
administrativ înaintată de Grigore Copacinschi către Primăria satului Moara
de Piatră raionul Drochia privind constatarea încălcării dreptului la
informației, obligarea furnizării informației: copiile autentificate ale
acordurilor de reziliere a contractului de arendă nr. 47 din 20 mai 2006
încheiate între SRL „Gricop-Agro” SC și Gheorghe Antoniuc în baza
cererilor înaintate de către moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și
Tatiana Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011.
În motivarea soluției Curtea de Apel Bălți a reținut că, Grigore
Copacinschi este subiect de sesizare în baza Legii cu privire la accesul la
informație, având un drept constituțional de acces la informație, iar
autoritățile statului posesoare a informației vizate, în baza legii dețin calitatea
de furnizor al informației și au obligația de a asigura accesul solicitantului la
informația solicitată în limitele stabilite de legislație.
A subliniat că informația solicitată de Grigore Copacinschi vizează
acordul de reziliere a contractului de arendă încheiate între persoane private:
SRL „Gricop-Agro” SRL și moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia Ghemu și
Tatiana Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011, ce nu constituie obiect al Legii
privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, dar urmează a fi
înregistrat în Registrul de evidență a contractelor de arendă de către Primărie.
În acest sens instanța de apel a reținut prevederile art. 1 alin. (2) lit. b)
din Legea nr.892 din 11 mai 2000 care stipulează că, nu constituie obiect al
prezentei legi raporturile care au legătură tangențială cu raporturile
enumerate în alineatul (1) al prezentului articol și se referă la prezentarea
obligatorie a informațiilor prevăzute de lege de către persoane private
autorităților publice, instituțiilor publice.
Completul de judecată al Curții de Apel Bălți a constatat că, răspunsul
Primăriei satului Moara de Piatră, raionul Drochia este întemeiat și legal,
prin urmare intimatului Grigore Copacinschi nu i-au fost încălcate dreptul la
informație.
A conchis că, instanța de fond neîntemeiat, cu aplicarea eronată a
normelor de drept material și cu aprecierea eronată a probelor administrate,
a ajuns la concluzia de admitere parțială a acțiunii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
3
La 11 martie 2024, Grigore Copacinschi a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie
2023, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 15
martie 2023 fără modificări.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia Curții
de Apel Bălți din 21 noiembrie 2023 considerând ca fiind ilegală și
nefondată, adoptată cu încălcarea normelor de drept material.
A reținut prevederile art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 10, art. 12 din Legea
nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, și a reiterat că prin
cererea nr.125 din 17 august 2022 a solicitat eliberarea copiilor autentificate
a acordurilor de reziliere a contractului de arendă a terenului agricol nr. 47
din 20 mai 2006 între SRL „Gricop Agro” SC și Gheorghe Antoniuc
încheiate în baza cererilor înaintate de moștenitorii Boris Antoniuc, Emilia
Ghemu și Tatiana Rotarciuc la data de 1 ianuarie 2011.
Prin răspunsul nr. 128 din 6 septembrie 2022 Primăria satului Moara
de Piatră, raionul Drochia a refuzat eliberarea informației solicitate invocând
faptul, că nu este fondator și nici administrator al SRL „Gricop Agro” SC,
adică a invocat un motiv nefondat, ori în art.4 alin. (l) al Legii nr. 982 din 11
mai 2000 privind accesul la informație expres prevede, că oricine, în
condițiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi și de a face
cunoscute informațiile oficiale.
Respectiv statutul solicitantului de informații într-o societate
comercială nu poate servi drept restricție sau impediment la primirea
informațiilor solicitate.
Mai mult a menționat că, acordurile de reziliere a contractelor de
arendă cu proprietarii terenurilor agricole inclusiv cu Boris Antoniuc, Emilia
Ghemu și Tatiana Rotarciuc încheiate și semnate în anul 2011 au fost
semnate din partea SRL „Gricop Agro” SC de către Grigore Copacinschi
personal în calitate de reprezentant prin procură a societății.
Acordurile de reziliere a contractelor de arendă inclusiv cu Boris
Antoniuc, Emilia Ghemu și Tatiana Rotarciuc au fost prezentate personal în
3 exemplare Primăriei satul Moara de Piatră, raionul Drochia spre
înregistrare.
Din motive necunoscute după înregistrare în registrul de evidență a
Primăriei un exemplar a acordurilor de reziliere cu Boris Antoniuc, Emilia
Ghemu și Tatiana Rotarciuc nu au fost restituite societății.
Astfel, prin cererea nr. 125 din 17 august 2022 a solicitat din partea
APL copia unui act juridic înregistrat și deținut de către Primăria satului
4
Moara de Piatră, raionul Drochia, ori potrivit prevederilor art.6 alin. (l) din
Legea nr. 982 din 11 mai 2000, privind accesul la informație, în sensul
prezentei legi, informații oficiale sânt considerate toate informațiile aflate în
posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate,
selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane
oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de
drept.
Respectiv Autoritățile administrației publice locale nu au avut nici un
temei legal de a refuza eliberarea informației solicitate prin cererea nr.125
din 17 august 2022, instanța de fond adoptând o hotărâre perfect legală și
întemeiată pe cazul dat, admițând acțiunea și obligând furnizorul de
informație să elibereze informația solicitată.
La fel reiterează că, cererea de acces la informație a înaintat-o în
calitate de ales local (consilier), ori în conformitate cu prevederile art. 19 al
Legii nr.768 din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, persoanele
cu funcție de răspundere ale autorităților publice, precum și conducătorii
persoanelor juridice din unitatea-administrativ teritorială respectivă sânt
obligați să pună la dispoziția alesului local, fără nici un fel de restricții și fără
a i se cere permisiuni suplimentare, informația necesară.
Toate circumstanțele date și prevederile legale, precum și probele
prezentate nu au fost luate în considerație de către instanța de apel, decizia
instanței de apel fiind bazată pe probe declarative neconfirmate.
Consideră că, instanța de apel la examinarea cauzei a admis un șir de
încălcări de ordin material exprimate prin interpretarea eronată a legii și
neconstatarea și elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei, decizia
instanței de apel astfel fiind una arbitrară, bazată în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
5
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 10 ianuarie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 101).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 11 martie 2024. Astfel,
Completul de j-udecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art.2451-246, rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente si serioase.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz,
6
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Prin urmare dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare
corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de
natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă
simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară
motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea
pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Din analiza recursului declarat de Grigore Copacinschi rezultă, că
recurentul a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul
administrativ și anume faptul că decizia contestată este arbitrară și se bazează
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota
informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci
când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între
faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei
erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De
asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință
contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă
judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare
evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de
7
cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental
echitatea procedurii.
Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident
nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru
soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea
recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu
poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 2451
alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă
hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și
caracterul ei determinant asupra soluției.
În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a
fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează
în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu
poate fi admis.
Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că, recursul depus de Grigore Copacinschi, conține obiecții de
fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Bălți,
fiind apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța
de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin
prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești
supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii
în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs
trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci
și necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării
unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul
de admisibilitate instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este
formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu
ridică veritabile probleme de legalitate.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
8
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de
Grigore Copacinschi.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Grigore Copacinschi.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Diana Stănilă
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
9