2ra-569/23 — încasarea datoriei si a dobînzii contractuale

La 11 august 2020, Vasile Mămăligă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Ciuntu cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii contractual, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 7 august 2018 a împrumutat Oxanei Ciuntu suma de 6 500 de Euro, cu o dobândă lunară de 5 %, în acest sens fiind întocmită și semnată o recipisă, ultima obligându-se să restituie împrumutul și dobânda contractuală în termen de 10 luni.

A menționat că deoarece până în prezent pârâta nu și-a onorat obligația asumată și nu a rambursat datoria în sumă de 9 750 de Euro în termenul prevăzut în recipisă, este îndreptățit să-și revendice dreptul încălcat pe cale judiciară.

Reclamantul a susținut că pârâta din motive necunoscute se eschivează de la rambursarea datoriei, ceea ce a generat întârzieri de plată. În scopul soluționării amiabile a litigiului a somat debitorul privind achitarea datoriei și obligația acestuia de a rambursa împrumutul și consecințele ce vor surveni în cazul neonorării obligațiunilor sale, iar pârâta Oxana Ciuntu a lăsat fără răspuns și executare notificarea acestuia, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.

La data de 22 decembrie 2021, Oxana Ciuntu a depus acțiune reconvențională împotriva lui Vasile Mămăligă cu privire la anularea recipisei întocmite la 7 august 2018 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 25 ianuarie 2022 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni a fost restituită acțiunea reconvențională depusă de Oxana Ciuntu. 1

Întru consolidarea soluției instanța de apel a reținut că Vasile Mămăligă pretinde executarea obligației de către Oxana Ciuntu, ce rezidă din dovada simplului înscris de recunoaștere a datoriei în mărime de 6 500 de Euro care urmează a fi executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit, și anume în termen de 10 luni.

Instanța inferioară a menționat că, în prezenta cauză civilă raportul juridic este unul obligațional născut din contractul de împrumut, or, simplul înscris întocmit la 8 august 2018, reprezintă în temeiul art. 700 alin. (1) din Codul civil o dovadă admisibilă a încheierii unui contract de împrumut între reclamant și pârâtă.

Instanța de apel a conchis că semnarea de către apelanta Oxana Ciuntu a înscrisului olograf din 8 august 2018 denotă exteriorizarea de către aceasta a 2 voinței și al consimțământului de acceptare a acestuia, accept ce nu poate fi interpretat în detrimentul reclamantului/intimat Vasile Mămăligă în condițiile în care acesta nu a impus semnarea recipisei de către apelantă, consimțământul acesteia fiind indubitabil la data semnării înscrisului olograf.

Succesiv, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantei precum că pe cet. Vasile Mămăligă nu-l cunoaște și nu l-a văzut niciodată, careva sumă de bani de la acesta nu a primit, în condițiile în care pe de o parte a semnat această recipisă, iar pe de altă parte deși nu a fost de acord cu acest înscris olograf, acțiunea reconvențională prin care a solicitat anularea recipisei a fost restituită, iar până la anularea recipisei se instituie, potrivit legii, prezumția legalității și veridicității acesteia, circumstanțe de fapt și de drept ce servesc drept temei pentru încasarea sumei împrumutului în sumă de 6 500 de Euro.

În această ordine de idei, Curtea de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele apelantei precum că recipisa întocmită și semnată la 8 august 2018 nu constituie o dovadă admisibilă și pertinentă în vederea confirmării existenței unei datorii, atât timp cât există un act juridic valabil până la momentul de față, condițiile de valabilitate a căruia generează și efectele juridice, pe care le produce un act juridic perfect legal, caz în care apelanta nu este degrevată de obligația acesteia de achitare a datoriei în mărime de 6 500 de Euro.

Cu referire la solicitarea de încasare a dobânzii contractuale pretinse în sumă de 5 % lunar – 3 250 de Euro, instanța de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată doar parțial, în partea sumei de 352,08 de Euro, or la caz, rata de referință potrivit BNM pentru perioada 5 decembrie 2017-19 iunie 2019 constituie 6,5 % / 12 luni = 0,541666 % pe lună x 6 500 euro=352,08 euro, în rest dat fiind că depășește rata de referință stabilită de BNM, prin prisma art. 869 din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019 este contrară legii.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a concluzionat că fiind o cerință subsecventă celei principale, poartă soarta cerinței de bază, acestea urmând a fi admise proporțional pretențiilor admise din acțiune.

În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate anterior în instanțele ierarhic inferioare, a menționat că motivarea soluției primei instanțe și a instanței de apel a fost făcută prin aprecierea unilaterală a probelor și circumstanțelor cauzei, incompletă și defectuoasă. Această modalitate de examinare a cauzei este vădit contrară principiului contradictorialității procesului civil, or, prima instanță a avut la dispoziție toate informațiile necesare pentru adoptarea unei hotărâri obiective și întemeiate. Astfel, reieșind din faptul că apelantului i-au fost limitate nejustificat drepturile sale procesuale, acesta a fost lipsit de dreptul de a administra probe care demonstrează fictivitatea actului juridic încheiat. Probele în acest sens au fost anexate la acțiunea reconvențională care se află în materialele dosarului civil.

A opinat că la examinarea cauzei și adoptarea hotărârii, instanța de judecată a dat dovadă de lipsă de imparțialitate manifestată prin încălcarea flagrantă a drepturilor pârâtului de a prezenta referință și de a depune acțiune reconvențională, iar contrar art. 185 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a admis cererea reclamantului, prin care și-a mărit cuantumul pretențiilor.

A mai specificat că cu toate că reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor în vigoare de la 1 martie 2019, instanța de judecată face referire la prevederile Codului civil în vigoare până la 1 martie 2019, astfel depășind limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 429 alin. (1), 430 lit. a), 431 alin. (1), 432 alin. (4), 434 alin. (1), 436, 437, 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă: 4 „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Prin urmare, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 17 martie 2023.

Din analiza recursului declarat de Oxana Ciuntu, reprezentată de avocatul Alexei Lungu rezultă că drept temei de declarare a recursului s-a invocat prevederile art. 432, în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023, la mod general. Din conținutul recursului rezultă că recurenta invocă aplicarea eronată a legii și aprecierea arbitrară a probelor, erori comise ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în special a dreptului la un proces echitabil.

De altfel, motivele de casare, invocate în recurs, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, prin urmare nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Oxana Ciuntu, reprezentată de avocatul Alexei Lungu, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse anterior în apel și în instanța de fond, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții 6 Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Din cele constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că recursul declarat de către Oxana Ciuntu, reprezentată de avocatul Alexei Lungu, nu se încadrează în temeiurile de drept pentru declararea recursului prevăzute la art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 1 septembrie 2023. Or, verificând legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin prisma argumentelor recursului, nu s-a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau cu interpretarea eronată a legii. Contrar, decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

De altfel, dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Oxana Ciuntu, reprezentată de avocatul Alexei Lungu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil. 7

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Oxana Ciuntu, reprezentată de avocatul Alexei Lungu, împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 8