2r-283/25 — recunoasterea dreptului de proprietate comuna

La 14 februarie 2022, Elena Ghimpu a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva lui Andrei Ghimpu, Luca Ghimpu, Primăria sat. Pepeni, r-nul Sângerei și Instituția Publică „Cadastrul Bunurilor Imobile”, SCT Sângerei privind recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie asupra bunului imobil, stabilirea modului de folosință și anularea actului juridic.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea înaintată de Elena Ghimpu.

La 21 ianuarie 2025, Elena Ghimpu, reprezentată de avocatul Ion Țurcanu, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 23 decembrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită acțiunea.

Prin încheierea din 15 mai 2025, Curtea de Apel Nord nu a dat curs cererii de apel și a comunicat necesitatea prezentării cererii de apel motivate, a originalului dovezii de achitare a taxei de stat pentru cerințele nepatrimoniale, a taxei de timbru, și a taxei de stat pentru pretenția patrimonială, acordându-i în acest sens un termen de până la 13 iunie 2025.

La 12 iunie 2025, avocatul Ion Țurcanu, în interesele Elenei Ghimpu, a depus cerere de apel motivată, dovada achitării a taxei de stat pentru cerințele nepatrimoniale și a taxei de timbru.

Prin încheierea din 1 iulie 2025, Curtea de Apel Nord a dispus restituirea cererii de apel depuse de Elena Ghimpu, reprezentată de avocatul Ion Țurcanu împotriva hotărârii din 23 decembrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei.

La 15 iulie 2025, Elena Ghimpu, reprezentată de avocatul Ion Țurcanu a depus recurs împotriva încheierii din 1 iulie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre examinare instanței de apel. 1

În susținerea recursului, a invocat că încheierea din 1 iulie 2025 a Curții de Apel Nord a fost executată doar parțial, întrucât certificatul privind valoarea bunului și dovada achitării taxei de stat aferente cererii patrimoniale nu au putut fi prezentate, din motive obiective. Astfel, certificatul de valoare poate fi eliberat doar proprietarului legal sau la solicitarea instanței, iar la momentul depunerii acțiunii bunul nu era înregistrat, ceea ce a făcut imposibilă evaluarea acestuia. Din acest motiv, s-a solicitat efectuarea unei constatări de specialitate. Ulterior, bunul a fost înregistrat pe numele altei persoane, care nu are calitate procesuală în cauză.

Prin referința depusă la 1 august 2025, Instituția Publică „Cadastrul Bunurilor Imobile”, a solicitat respingerea recursului depus de Elena Ghimpu și menținerea încheierii din 1 iulie 2025 a Curții de Apel Nord.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Art. 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Completul de judecată constată că încheierea contestată a fost pronunțată la 1 iulie 2025 și comunicată părților la 2 iulie 2025. Recursul a fost depus în termen legal, respectiv la 15 iulie 2025.

Din materialele dosarului rezultă că, prin încheierea din 15 mai 2025, Curtea de Apel Nord nu a dat curs cererii de apel și a comunicat necesitatea prezentării apelului motivat, a dovezii achitării taxei de stat pentru cerințele nepatrimoniale, a taxei de timbru și a taxei de stat aferente cererii patrimoniale, acordând un termen până la 13 iunie 2025.

În termenul stabilit, apelanta nu a îndeplinit în mod integral obligațiile procesuale, nefiind depuse certificatul privind valoarea bunului imobil și dovada achitării taxei de stat aferente cererii patrimoniale.

Prin încheierea din 1 iulie 2025, Curtea de Apel Nord a dispus restituirea cererii de apel depuse de Elena Ghimpu, reprezentată de avocatul Ion Țurcanu, pentru neexecutarea în termen a obligațiilor procesuale stabilite prin încheierea din 15 mai 2025.

Examinând legalitatea acestei încheieri, Completul de judecată reține că măsura dispusă de instanța de apel limitează în mod nejustificat exercitarea dreptului la un proces echitabil și a accesului la justiție.

Potrivit art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care cererea de apel este neconformă, instanța acordă un termen rezonabil pentru înlăturarea neajunsurilor. Restituirea cererii este posibilă doar în măsura în care aceste neajunsuri nu sunt remediate în termen. Totuși, lipsa certificatului privind valoarea imobilului și a dovezii achitării taxei de stat aferente cererii patrimoniale nu poate fi apreciată automat ca un temei pentru restituirea cererii de apel, în lipsa unei analize a posibilităților efective ale apelantei de a se conforma cerințelor.

În acest context, este esențial de reținut dispozițiile Legii taxei de stat nr. 213/2023, în vigoare de la 1 ianuarie 2024, care reglementează modul de calcul al taxei în funcție de valoarea obiectului litigiului, iar, în situațiile în care valoarea obiectului nu poate fi stabilită la momentul depunerii cererii, se permite achitarea taxei minime, urmând ca diferența să fie completată ulterior.

În speță, apelanta nu a dispus de documentele necesare pentru determinarea valorii imobilului, fapt care justifica aplicarea dispozițiilor menționate. Instanța de apel avea obligația să examineze circumstanțele concrete și să ofere posibilitatea achitării taxei minime prevăzute de lege, evitând astfel o măsură disproporționată precum restituirea cererii.

Măsura adoptată de instanța de apel, în absența unei analize asupra imposibilității obiective de a prezenta actele solicitate și fără a oferi alternativa 3 legală a achitării taxei minime, încalcă principiile proporționalității și echității procesului civil. Această conduită formalistă afectează în mod direct exercitarea dreptului la o cale de atac efectivă.

Pentru a evita o încălcare a dreptului apelantului la un proces echitabil și pentru a proteja drepturile sale procedurale legitime, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursul, casează încheierea din 1 iulie 2025 a Curții de Apel Nord și restituie cauza acestei instanțe, în vederea rejudecării problemei soluționate prin încheierea casată.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,