2ra-1253/23 — incasarea sumei cu titlu de prejudiciu material

La 31 mai 2021, INSP al MAI a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Gumeni, intervenient accesoriu Serghei Placinta cu privire la încasarea sumei de 384 545 de lei, cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 02 octombrie 2020, în jurul orei 23:30, la intersecția străzilor Grigore Vieru și Ierusalim din mun. Chișinău, a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilului de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, fiind deteriorat considerabil.

Reclamantul a susținut că, la 03 octombrie 2020, în temeiul incidentului înregistrat cu nr.9822, a fost dispusă desfășurarea anchetei de serviciu în vederea elucidării circumstanțelor cazului respectiv.

A menționat că, în procesul de verificare a circumstanțelor cazului s-a stabilit că, la 02 octombrie 2020, ora 23:00, în cadrul Direcției patrulare „Centru” a INSP a fost desfășurat instructajul angajaților poliției potrivit tabelului repartizării forțelor și mijloacelor serviciului nr. 1 al Secției patrulare „Chișinău”, iar polițiștii Ion Gumeni și Serghei Placinta au fost repartizați pentru desfășurarea serviciului în sectorul Buiucani din mun. Chișinău, cu unitatea de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896.

INSP al MAI a indicat că, imediat după instructaj, polițistul Placinta Serghei a urcat la volanul unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, iar polițistul Ion Gumeni în calitate de pasager, au părăsit sediul Direcției patrulare Centru a Inspectoratului național de securitate publică.

A notat că, în scurt timp, la aproximativ ora 23:20, la intersecția străzilor bd. Grigore Vieru și str. Ierusalim din mun. Chișinău s-a produs accidentul în traficul rutier cu implicarea unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, iar la momentul producerii accidentului la volanul automobilului se afla polițistul Gumeni Ion.

Respectiv, la fața locului s-a prezentat angajatul secției supraveghere transport și circulație rutieră a Direcției de poliție a mun. Chișinău, comisar Radu Moșneaga care a constatat că, polițistul Ion Gumeni, conducând unitatea de 1 transport nominalizată anterior, în intersecția străzilor bd. Grigore Vieru și str. Ierusalim din mun. Chișinău, nu a cedat trecerea și s-a tamponat în unitatea de transport de model „Hyundai” cu n/î MXL 097, condus de Radu Babără care ulterior a fost proiectată în obstacol.

A afirmat că, în rezultat, a fost constatată vinovăția în comiterea accidentului în traficul rutier a polițistului Ion Gumeni, iar în consecință, în privința acestuia a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional.

Totodată, a evidențiat că, conform Anexei nr. 4 din ordinul nr. 11 din 16.06.2020 cu privire la aprobarea normelor de consum al combustibilului, desemnarea persoanelor gestionare și responsabile de întocmirea dărilor de seamă lunare, după unitatea de transport de serviciu de model „Dacia Duster” cu n/î MAI 9896 este întărit polițistul Serghei Placinta, însă polițistul Ion Gumeni nu figurează.

De asemenea a notat că, în explicația depusă în cadrul anchetei de serviciu, polițistul Ion Gumeni a recunoscut vinovăția în fapta imputată și a relatat că, la 02 octombrie 2020 după finalizarea instructajului de repartizare a forțelor, colegul său Serghei Placinta a urcat la volanul unității de transport de serviciu de model „Dacia Duster” cu n/î MAI 9896 și ambii s-au deplasat pe o stradă adiacentă din preajma Direcției patrulare Centru a INSP, unde se afla parcată unitatea de transport personală a lui Serghei Placinta.

A explicat că, Serghei Placinta i-a propus să urce la volanul unității de transport de serviciu, iar acesta la rândul său, să conducă unitatea de transport personală la o spălătorie auto din sectorul deservit.

A enunțat că, polițistul Ion Gumeni a acceptat propunerea fiind în cunoștință de faptul că nu este întărit după unitatea de transport în referință și s-a deplasat în direcția sectorului deservit, la volanul unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, iar polițistul Serghei Placinta se deplasa în spatele unității de transport de serviciu cu mijlocul de transport personal.

Suplimentar a susținut că, conform investigațiilor efectuate de către Secția supraveghere transport și circulație rutieră a Direcției de Poliție Chișinău, cert este faptul că, persoana vinovată în producerea accidentului rutier este angajatul Serviciului nr. 1 a Secției patrulare Chișinău a Direcției patrulare Centru a Inspectoratului național de securitate publică, în funcție de subofițer de patrulare, agent-șef Ion Gumeni.

A reflectat că, dat fiind faptul că automobilul nominalizat se află în perioada de garanție, pentru stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat, automobilul de serviciu a fost transportat la stația de deservire tehnică Daac - Hermes (Dealer 2 oficial Dacia Moldova), fiind stabilit prejudiciul material în mărime de 384 545 de lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. SPT0049909 din 02.11.2020.

A specificat că, Ion Gumeni fiind vinovat de producerea accidentului este obligat de a rambursa prejudiciul material cauzat în mărime de 384 545 de lei, însă până la moment această obligație nu a fost executată.

Concomitent, a afirmat că la 14 decembrie 2020, a înaintat o reclamație pârâtului cu nr. 34/17-5632 cu privire la solicitarea prezentării la sediul Inspectoratului național de securitate publică și restituirii benevole în termen de 15 zile a prejudiciului cauzat.

Ulterior, la 11 ianuarie 2021, prin intermediul Cancelariei a fost recepționat răspunsul nr. 89r/i la reclamația din 14 decembrie 2020, prin care Ion Gumeni menționează că a fost implicat în serviciu pe timp de noapte 7 zile consecutiv, astfel angajatorul a neglijat prevederile Codului muncii și l-a pus într-o situație dificilă privind exercitarea profesiunii. Urmare a nerespectării de către conducere a prevederilor Codului muncii la capitolul durata normală a timpului de muncă, se creează asemenea situații unde este demonstrat că angajații INSP lucrează în tură de 12 ore, fapt ce reprezintă o încălcare, confirmându-se prin tabelul repartizării forțelor și mijloacelor Serviciului nr. 1 al Secției patrulare „Chișinău” al Direcției patrulare „Centru” a INSP al IGP.

La fel, a menționat că, pârâtul a indicat că era supra obosit și ca urmare n-a putut reacționa prompt la situația rutieră creată și în rezultat s-a produs accidentul.

A relatata că, Ion Gumeni a specificat că pe marginea procesului-verbal cu privire la contravenție a depus o contestație din motiv că nu este de acord cu decizia de sancționare și sancțiunea aplicată.

A susținut că, a fost demonstrată vinovăția în acțiunile funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, manifestate prin lipsă de prudență în trafic, conducând unitatea de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896 ceea ce a avut drept consecință implicarea în accidentul rutier, prestație care a dus nu doar la compromiterea prestigiului funcției și instituției din care face parte pârâtul, dar și la obligațiunea de a rambursa prejudiciul material cauzat în mărime de 384 545 de lei.

A reiterat prevederile art. 26 alin. (1) lit. o) din Legea Nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, potrivit cărora polițistul este obligat să aibă o atitudine responsabilă față de legitimația de serviciu, arma, mijloacele speciale din dotare și față de alte bunuri transmise în scopul exercitării atribuțiilor. 3

În final, a concluzionat că pârâtul se face vinovat de producerea accidentului rutier, astfel în consecință acesta urmează să restituie prejudiciul material deplin în mărime de 384 545 de lei.

La 01 iunie 2022, Ion Gumeni reprezentat de avocatul Vladimir Șeremet a declarat apel nemotivat, ulterior motivat împotriva hotărârii din 18 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul centru, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că Gumeni Ion la data producerii accidentului rutier, în rezultatul căruia a fost deteriorat unitatea de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, era angajatul INP, concomitent, s-a constatat că, Ion Gumeni a încheiat cu INP contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr. 31 din 07.07.2020. Mai mult, ofițerul de patrulare Serghei Placinta, la fel, a încheiat cu INP contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr. 36 din 08.07.2020.

Instanța de apel a reținut că, deși unitatea de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, conform Anexei nr. 4 a ordinului INSP nr. 11 din 16 iunie 2020, ,,Cu privire la aprobarea normelor de consum al combustibilului”, desemnarea persoanelor gestionare și responsabile de întocmirea dărilor de seamă, era întărită după Serghei Placinta, conform pct. 4 din contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină, nu poartă răspundere materială dacă prejudiciul nu s-a produs din vina lui, precum și în cazul existenței circumstanțelor 4 prevăzute de art. 334 din Codul muncii. Or, la caz, după cum s-a constatat, vinovat de producerea accidentului rutier cu implicarea unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896 a fost recunoscut Ion Gumeni, prin urmare, dânsul se face vinovat de deteriorarea unității de transport.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justificată concluzia primei instanțe că, Ion Gumeni este responsabil de repararea prejudiciului patrimonial cauzat INP, în rezultatul producerii accidentului rutier și deteriorării unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896. Mai mult, prejudiciul material pretins de către INSP al MAI a fost cauzat de către Ion Gumeni în calitatea sa de angajat și în timpul îndeplinirii obligațiilor de muncă, respectiv răspunderea materială a părților este guvernată prin prisma răspunderii patrimoniale civile.

Reiterând prevederile art. 333 alin. (1) și (2), 337 alin. (1) și (2), 338 alin. (1) Codul muncii, instanța de apel a remarcat că, părțile litigioase au confirmat în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe că, accidentul rutier în care a fost implicat Ion Gumeni și care s-a soldat cu deteriorarea unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, s-a produs în legătură cu munca prestată de Ion Gumeni, în cadrul INP, și anume, în timpul deplasării pentru desfășurarea serviciului în sectorul Buiucani din mun. Chișinău.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie: efectiv, adică să existe o diminuare a patrimoniului, dar să nu fie evaluat și prin venitul ratat; real, ceea ce înseamnă că valorile trebuie să fie obiectiv pierdute, dar nu numai nominal; cert, adică trebuie să fie evaluat într-o sumă de bani determinată, nefiind posibilă emiterea ordinului de imputare în baza unor elemente de determinare pe viitor; actual, nefiind posibilă imputarea unor plăți care vor surveni, în mod anticipativ; direct, fiind necesar a fi fost cauzat nemijlocit unității.

Iar în condițiile art.338 Cod muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile când între salariat și angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrității bunurilor și altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri.

Instanța de apel a evidențiat că prima instanță corect a observat că, prejudiciul se repară în mod pecuniar, cu excepția situațiilor în care sa realizat un acord între părți de a repara prejudiciul prin echivalent sau prin reparația obiectivului distrus sau deteriorat. În această ordine de idei, prima instanță justificat a reținut că, în speță nu este prezent acordul părților de a repara unitatea de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, ca urmare, repararea prejudiciului cauzat INP de Ion Gumeni poate avea loc doar prin rambursarea sumei de bani ce constituie prejudiciul efectiv, cert, real, direct și actual. 5

Instanța de apel a notat că, la stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat, unității de transport de serviciu de model ,,Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, în rezultatul accidentului rutier de care este vinovat Ion Gumeni, a fost efectuată ancheta de serviciu, în cadrul căreia s-a dispus asigurarea reparării defecțiunilor cauzate unității de transport de serviciu, după caz, înaintarea acțiunii de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor. Din materialele anchetei de serviciu, luând în considerație că unitatea de transport deteriorată era în perioada de garanție, în scopul asigurării modalității de recuperare a prejudiciului cauzat, unitatea de transport a fost transportată la stația de deservire tehnică a SA ,,Daac- Hermes” pentru examinarea și stabilirea prejudiciului material cauzat.

Instanța de apel a mai reținut că, prin răspunsul INSP al IGP al MAI nr. 34/17-320 din 20.01.2023, prezentat în instanța de apel se confirmă faptul că, unitatea de transport deteriorată nu a fost reparată până la 19 ianuarie 2023, iar reieșind din faptul că, autospeciala MAI -9896 era în perioada de garanție, pentru stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat entității, mijlocul de transport a fost transportat la stația de deservire tehnică a SA ,,Daac-Hermes”, iar întru efectuarea completă și amplă a verificării defecțiunilor cauzate urmare a accidentului rutier și stabilirii prejudiciului, unele piese au fost dezasamblate de pe automobil (bara de protecție, aripa față, motorul) dar care sunt în automobil.

Instanța de apel a subliniat că, INSP nu a prezentat un act de prestare a serviciilor în baza contractului nr. 4 din 30.01.2020 de achiziționare a Serviciilor de deservire tehnică a automobilelor aflate în perioada de garanție sau un document care să confirme achitarea serviciilor în sumă de 384 545 de lei pentru repararea automobilului. Or, doar prezentarea ordinului de plată eliberat de Stația de deservire a SA ,,Daac-Hermes” nr. SPT0049909 din 02 noiembrie 2020, prin care s-a stabilit un prejudiciu în mărime de 384 545 de lei, nu este suficient pentru a pretinde la încasarea sumei nominalizate.

Respectiv, instanța de apel a apreciat concluzia primei instanțe referitor la respingerea argumentului cu privire la mărimea prejudiciului și modalitatea de determinare a mărimii prejudiciului cauzat, și anume că, acesta urmează a fi rambursat în cuantumul stabilit de către SA ,,Daac-Hermes” potrivit ordinului de plată nr. SPT0049909 din 02.11.2020, în mărime de 384 545 de lei, ca fiind întemeiată, or, INSP nu a reparat unitatea de transport la stația tehnică a dealerului oficial a SA ,,Daac-Hermes”, nu a achitat în contul ultimei suma revendicată, în care circumstanțe, suma de 384 545 de lei nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu real.

Concomitent, prima instanță corect a observat că, în ordinul de plată eliberat de SA ,,Daac-Hermes” nr. SPT0049909 din 02.11.2020, s-a indicat prețul pieselor noi, fără a se ține cont de faptul că a fost deteriorată o unitate de transport care era 6 deja uzată, iar în astfel de circumstanțe, reieșind din raționamentele INSP - prejudiciul material pretins - nu este unul real. Or, suma solicitată în vederea compensării prejudiciului material cauzat este mai mare decât prețul unui automobil nou, iar la stabilirea prejudiciului real urmează să se țină cont de uzura automobilului.

Subsecvent, instanța de apel a reținut conform certificatului nr. 520 din 21.12.2021 emis de SA ,,Daac- Hermes” în evidența contabilă, la contul 315 „mijloace de transport” al INP al IGP unitatea de transport „Dacia Duster” cu n/î MAI 9896, a.p. 2018, este înregistrată la prețul de 362 727 de lei, data intrării în exploatare 22.01.2019, iar până la 02.10.2020, suma uzurii acumulate a unității de transport este în sumă de 88 652,68 de lei.

Instanța de apel a stabilit că, prima instanță justificat a reținut că pentru a determina mărimea prejudiciului material se va ține cont de costul de inventar (prețul de cost) al unității de transport, adică prețul de 362 727 de lei la data intrării în exploatare din care se va scădea uzura, adică suma de 88 652,68 de lei, ceea ce va constitui un prejudiciu material real în sumă totală de 274 074, 32 de lei.

În final, instanța de apel a remarcat că apelanții utilizând calea de apel nu a prezentat argumente verosimile și admisibile care ar combate soluția primei instanțe, or, argumentele invocate în cererile de apel sunt combătute prin constatările descrise supra. Astfel, în lipsa unor argumente coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de natură să răstoarne soluția adoptată pe caz, instanța de apel a conchis că prima instanța a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art.239-240 Cod de procedură civilă.

La 22 aprilie 2024, Ion Gumeni depune referință la recursul declarat și solicită respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiată. Suplimentar, apreciază acțiunea depusă de recurent ca fiind ilegală, neîntemeiată și lipsită de suport juridic și solicită casarea hotărârilor ierarhic inferioare cu remiterea cauzei la rejudecare.

Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul depunerii recursului): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 8 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod 9 determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept 10 național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul Național de Securitate Publică. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 11