2ra-1076/23 — Partajul proprietății comune în devălmășie

La 16 iulie 2021, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Nicolae Catana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Raducan cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, s-a căsătorit cu pârâta Tatiana Raducan la 12 septembrie 2009, eveniment înregistrat și trecut în registrul actelor de stare civilă sub nr.12 la 12 septembrie 2009 de către Primăria s. Cobusca Nouă, r-nul Anenii Noi, din care au rezultat 2 copii.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central căsătoria lor a fost desfăcută.

La momentul desfacerii căsătoriei, părțile n-au invocat pretenții patrimoniale, în speranța soluționării lor pe cale amiabilă, pe baza unui acord privind împărțirea bunurilor. Însă, până în prezent, după mai multe discuții purtate cu pârâta Tatiana Raducan privind împărțirea bunurilor pe calea concilierii, nu s-a reușit atingerea unui compromis, motiv care l-a determinat să se adreseze în instanța de judecată cu prezenta cerere de chemare în judecată, întru stabilirea cotei fiecăruia și încetarea proprietății comune, prin împărțire.

Astfel, reclamantul a menționat că în timpul căsătoriei împreună cu Tatiana Raducan au procurat apartamentul nr. 25, situat în or. Xxxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, 2A, număr cadastral xxxxxxxxx, fapt confirmat prin contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 20 iunie 2013 înregistrat sub nr. 3631 și certificat din Registrul bunurilor imobile xxxxxxxxx din 25 mai 2021.

Având în vedere principiul egalității cotelor părți în proprietatea comună în devălmășie, înserat în art. 26 din Codul familiei, precum și în art. 574 din Codul civil, a considerat justă împărțirea imobilului respectiv în mod egal, și anume câte ½ cotă parte din apartamentul litigant fiecăruia din soți.

Așadar, având în vedere cele enunțate, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Nicolae Catana a solicitat împărțirea bunului imobil, proprietate 1 comună în devălmășie a sa și a Tatianei Raducan după cum urmează: să i se atribuie lui și Tatianei Raducan câte ½ cotă parte din apartamentul nr. 25, situat în or. Xxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, 2A, cu număr cadastral xxxxxxxxx.

Prin încheierea protocolară din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central s-a pus pe rol cererea de chemare în judecată reconvențională înaintată de Tatiana Raducan împotriva lui Ion Raducan cu privire la partajul averii (f.d.39-44, 138, Vol.I).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Tatiana Raducan a relatat că, la 12 septembrie 2009 a încheiat căsătoria cu Ion Raducan, înregistrată sub nr. 12, de către Primăria s. Cobusca Nouă, r-nul Anenii Noi.

În timpul căsătoriei, împreună au procurat bunul imobil, apartamentul situat în r-nul Anenii Noi, str. Xxxxxxxxx 2A, cu suprafața de 105.6 m2 și nr. cadastral xxxxxxxxx, dar și un automobil de model Mercedes E 220, anul fabricație 2013, iar mai multe sume bănești au fost plasate la conturile bancare gestionate de pârâtul Ion Raducan.

Subsecvent, Tatiana Raducan a subliniat că la procurarea bunului imobil și lucrările de reparație a acestuia, o contribuție financiară semnificativă a fost din partea părinților ei.

La 16 februarie 2021, de către Judecătoria Anenii Noi, sediul Central, căsătoria între părți a fost desfăcută, domiciliul copiilor minori fiind stabilit cu mama, iar pârâtul Ion Raducan obligat să achite pensia de întreținere în mărime de 1200 de lei lunar până la atingerea majoratului copiilor.

În continuare, Tatiana Raducan a relevat că la moment locuiește împreună cu copii minori în imobilul litigant. Astfel, instanța judecătorească este în drept, în baza cererii soțului interesat, să declare bunurile dobândite de către acesta ca fiind proprietatea sa exclusivă și, totodată, să stabilească cote-părți inegale în proprietatea în devălmășie a soților, ținând cont de interesele unuia dintre soți și/sau de interesele copiilor minori. În acest sens, apartamentul vizat, deși a fost procurat în timpul căsătoriei, a fost achitat în mare parte din contribuția părinților săi.

Totodată, a remarcat, că în timpul căsătoriei a fost procurat mijlocul de transport, automobilul de model Mercedes E220 CDI, a/f 2013, înmatriculat pe numele pârâtului Ion Raducan.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, coroborate cu materialele anexate, în temeiul normelor legale aplicabile, precum și ținând cont de faptul că imobilul în care locuiește împreună cu copiii constituie un tot unitar, iar atribuirea acestuia către mai mulți coproprietari ar duce la diminuarea valorii și utilității sale, ar fi rațional ca imobilul să-i fie atribuit în proprietate exclusivă. În contrapondere, mijloacele financiare obținute din vânzarea automobilului marca Mercedes E220, evaluat la suma de 324.300 de lei, împreună cu sumele existente în conturile bancare, bunuri ce constituie, de asemenea, proprietate comună în devălmășie, să fie atribuite 2 pârâtului, Ion Răducan. Or, aplicarea în speță a acestei formule este una corectă ținând cont de interesul fiecărui participant, cât și a copiilor minori aflați la întreținerea sa.

Subsidiar, Tatiana Raducan a menționat că în vederea respectării procedurii extrajudiciare, ce ține de soluționarea acestui litigiu pe cale amiabilă, cu pârâtul Ion Raducan s-au purtat discuții prin intermediul avocatului. La fel, s-a expediat și o invitație la negocieri, care din păcate nu a fost recepționată.

De altfel, în opinia sa, valoarea bunurilor supuse partajului urmează a fi reținută din rapoartele de evaluare, anume a automobilului care i se stabilește o valoare de piață de 324300 de lei, dar și a imobilului ce are o valoare de piață de 565876 de lei.

Ținând cont de cele expuse, Tatiana Răducan a solicitat desființarea și partajarea proprietății comune în devălmășie prin atribuirea în proprietate exclusivă a apartamentului nr. 2A, cu suprafața de 105,6 m² și nr. cadastral xxxxxxxxx, situat în or. Xxxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, în schimbul atribuirii pârâtului Ion Răducan a 100% din mijloacele financiare obținute din înstrăinarea autoturismului Mercedes E220 CDI, a/f 2013, împreună cu depunerile bănești acumulate în timpul căsătoriei, precum și obligarea acestuia la achitarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de stat de 1.000 de lei, taxa pentru evaluare de 800 de lei și onorariul pentru asistență juridică.

În cadrul ședinței de judecată din 21 iunie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, Tatiana Raducan, reprezentată de avocatul Dorin Cojocaru, a depus o cerere de concretizare a acțiunii reconvenționale, prin care a solicitat desființarea și partajarea proprietății comune în devălmășie, prin recunoașterea apartamentului nr. 2A, cu suprafața de 105,6 m² și nr. cadastral xxxxxxxxx, situat în or. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxx, ca 1 cotă parte ideală și atribuirea acestuia în proprietate exclusivă a ei, în schimbul atribuirii pârâtului Ion Răducan a mijloacelor financiare obținute din înstrăinarea automobilului Mercedes E220 CDI, a/f 2013, nr./î XXXXXX, combustibil motorină, evaluat la 15.460 de euro, precum și a depunerilor bănești acumulate în timpul căsătoriei în sumă de 9.106,99 de euro, și încasarea din contul pârâtului în favoarea sa, a cheltuielilor de judecată, constând în taxa de stat, 800 de lei pentru raportul de evaluare și a cheltuielilor de asistență juridică (f.d.163-164, Vol.I).

Prin hotărârea din 06 octombrie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Raducan împotriva Tatianei Raducan cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie și s-a admis parțial acțiunea reconvențională concretizată înaintată de către Tatiana Raducan împotriva lui Ion Raducan cu privire la partajul averii comune în devălmășie. 3 S-a partajat proprietatea comună în devălmășie a lui Ion Raducan și Tatianei Raducan după cum urmează: S-a desființat proprietatea comună în devălmășie asupra bunului imobil apartamentul nr. 25, cu o suprafață de 105,6 m2, nr. cadastral xxxxxxxxx, amplasat în blocul locativ pe adresa or. Xxxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx 2 A, cu transmiterea a 1.0 cotă parte ideală, în proprietate exclusivă a Tatianei Raducan, în schimbul transmiterii mijloacelor financiare obținute din înstrăinarea mijlocului de transport Mercedes E220 CDI, n/î XXXXXX, anul fabricației 2013, evaluată la suma de 15.460 de euro, prin atribuirea a 100 % din sumă lui Ion Raducan, precum și transmiterii acestuia a depunerilor bănești acumulate în timpul căsătoriei, în sumă de 6.900 de euro. S-a încasat de la Tatiana Raducan în beneficiul lui Ion Raducan cu titlu de compensație bănească pentru bunurile proprietate comună în devălmășie ce depășesc cota ce-i revine, în sumă de 3.942 de euro sau echivalentul în valută națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării hotărârii. S-a încasat de la Ion Raducan în beneficiul Tatianei Raducan cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 16.976,28 de lei și suma de 800 de lei pentru efectuarea raportului de evaluare, iar în total suma de 17776,28 de lei. În rest, acțiunea reconvențională s-a respins ca neîntemeiată. Prezenta hotărâre servește temei pentru IP Agenția Servicii Publice, pentru a efectua modificările respective în Registrul bunurilor imobile (f.d.176-177, 181-188, Vol.I).

La 13 octombrie 2022, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a depus cerere de apel, iar la 06 februarie 2023 a prezentat apelul motivat împotriva hotărârii din 06 octombrie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată și respingerea acțiunii reconvenționale înaintate de Tatiana Raducan (f.d.180, 200-204, Vol.I).

Prin decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel declarată de Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev și s-a menținut hotărârea din 06 octombrie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central (f.d.233-245, Vol.I).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii din 06 octombrie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central prin prisma motivelor invocate, a materialelor cauzei și a normelor de drept incidente, reținând că soluția primei instanțe este conformă dispozițiilor legale și întemeiată pe probele administrate.

Instanța de apel a aplicat prevederile art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1), (3) și (5), art. 25 și art. 26 alin. (1)-(2) din Codul familiei, potrivit cărora bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie proprietate comună 4 în devălmășie, părțile acestora fiind prezumate egale, cu posibilitatea diferențierii în funcție de interesele unuia dintre soți sau ale copiilor minori. De asemenea, au fost avute în vedere art. 571, 572 și 574 ale Codului civil, care consacră principiul egalității cotelor-părți, prezumția contribuției egale și posibilitatea partajului atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea acesteia.

Din ansamblul probelor a constatat că masa bunurilor comune include apartamentul din or. Xxxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx nr. 2A, evaluat la 26.302 de euro, automobilul Mercedes E220 CDI, nr. XXXXXX, a/f 2013, evaluat la 15.460 de euro, precum și suma de 6.900 de euro existentă anterior în contul bancar al apelantului.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că Ion Raducan, după înaintarea acțiunii de divorț la 03 noiembrie 2020, a procedat la înstrăinarea automobilului la 06 noiembrie 2020 și la retragerea integrală a sumei de 6.900 de euro la 05 noiembrie 2020, acțiuni calificate drept de rea-credință, având scopul de a diminua masa bunurilor supuse partajului, contrar art. 20 alin. (1) lit. a) din Codul familiei.

În consecință, instanța de apel a menținut atribuirea apartamentului în proprietatea exclusivă a intimatei Tatianei Raducan, care locuiește împreună cu cei doi copii minori și a beneficiat de sprijinul părinților săi la achiziția și renovarea locuinței, iar apelantului i-au fost atribuite contravaloarea automobilului, suma retrasă din cont și o compensație bănească de 3.942 de euro, potrivit art. 25 din Codul familiei și art. 574 al Codului civil.

Criticile formulate în apel au fost analizate de către instanța ierarhic inferioară conform art. 385 din Codul de procedură civilă și considerate neîntemeiate, întrucât se rezumă la reaprecierea probelor și exprimarea dezacordului cu soluția primei instanțe, fără a demonstra vreo încălcare a legii. Totodată, s-a confirmat aplicarea corectă a art. 94 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă privind cheltuielile de judecată, menținându-se obligarea apelantului la plata sumei totale de 17.776,28 de lei, reprezentând taxa de stat și costul raportului de evaluare.

Întrucât hotărârea primei instanțe respectă cerințele art. 239–241 din Codul de procedură civilă și se întemeiază pe interpretarea corectă a normelor legale aplicabile, instanța de apel a respins apelul și a menținut integral soluția atacată.

La 07 iulie 2023, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a declarat recurs împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată și respingerea acțiunii reconvenționale înaintate de Tatiana Raducan (f.d. 2-6, Vol.II). 5

În susținerea cererii de recurs, recurentul a invocat dezacordul cu decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, care în opinia sa este neîntemeiată, arbitrară și emisă cu aplicarea normelor de drept material, motiv pentru care urmează a fi casată în temeiul art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Subsecvent, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a subliniat că în motivarea hotărârii contestate, instanța de judecată ierarhic inferioară a apreciat ca nefondată acțiunea inițială depusă de el, având în vedere faptul că și-a atribuit valoarea bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, și anume a automobilului nominalizat, și mijloacele financiare acumulate din activitatea de muncă în timpul căsătoriei cu Tatiana Raducan. Respectiv, atribuirea a încă ½ cotă-parte integrală din bunul imobil ce aparține foștilor soți ar constitui un partaj inechitabil și ar diminua semnificativ din masa bunurilor acumulate în timpul căsătoriei, ce i se cuvin Tatianei Raducan.

Însă, contrar concluziei instanțelor ierarhic inferioare, și în baza prevederilor art.571, 572, 574, 992, 993 alin. (1) și (2), art. 1108 alin. (1) ale Codului civil, art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1), (3) și (5), art. 25 alin. (l)-(4) din Codul familiei, referitor la bunul imobil supus partajului, intimata nu a prezentat nicio probă întru susținerea alegației sale privind procurarea și repararea acestuia din resursele financiare ale părințiilor săi. Respectiv, aportul coproprietarilor devălmași la dobândirea bunului imobil în speță se prezumă a fi egal, deci și părțile acestora în bunul imobil se consideră egale.

Totodată, recurentul a menționat că este irelevantă și nu constituie temei pentru respingerea acțiunii sale, alegația precum că, conviețuirea foștilor soți în același spațiu locativ ar fi inoportună.

De altfel, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a susținut că bunul mobil (automobilul) supus partajul, nu se afla în proprietatea părților la momentul intentării prezentei acțiuni, respectiv, nu poate constitui obiect al prezentului litigiu. Iar, aferent alegațiilor intimatei privind ilegalitatea înstrăinării automobilului, recurentul a menționat că, acestea eronat au fost reținute de instanța de fond și cea de apel. Or, contractul de vânzare-cumpărare a automobilului nu a fost anulat, conținutul acestuia fiind stabilit de părțile contractante reieșind din principiul libertății contractuale. De asemenea, intimata nu a probat faptul că, venitul obținut din înstrăinarea automobilului a fost utilizat exclusiv în interesele lui.

Referitor la mijloacele financiare supuse partajului, recurentul a enunțat că intimata nu a probat însușirea sumei de 6,900 de euro de către el și utilizarea acestora exclusiv în interesele sale, dar nu pentru necesitățile familiei. 6

Prin urmare, în opinia sa, instanța de fond și cea de apel eronat au reținut că, i-au fost lăsate bunuri (automobilul nominalizat și mijloacele financiare) în sumă totală de 22,360 de euro, în condițiile în care la dosar nu există nicio probă care să susțină această concluzie.

În continuare, cu referire la dispozițiile art. 390 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, recurentul a opinat că, concluzia instanței de apel precum că, criticele invocate de către el sunt nejustificate, este eronată. Or, pretențiile sale sunt întemeiate în baza prevederilor legale menționate supra și a probelor anexate la dosar.

Așadar, în final, Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a conchis că instanța de apel a apreciat superficial argumentele sale, susținute prin probele existente la dosar, limitându-se doar la reproducerea detaliată a textului hotărârii primei instanțe.

Astfel, având în vedere circumstanțele de fapt și de drept detaliate supra, precum și faptul că, soluția contestată a fost adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea nr. 2-1017/21 din 06 octombrie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central urmează a fi casate integral, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii sale de chemare în judecată și respingere a acțiunii reconvenționale depuse de Tatiana Raducan.

La 01 august 2023, în adresa Tatianei Raducan a fost expediată copia recursului declarat de Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev, intimata nu a depus referință în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurent.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu 7 excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ (1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): 8 „ Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursurilor va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz, 07 iulie 2023.

Din analiza recursului declarat rezultă că Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă – interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 07 iulie 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de 9 drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Raducan, reprezentat de avocatul Pavel Tarlev împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 10