3ra-753/24 — anularea procesului-verbal

3ra-753/24 — anularea procesului-verbal (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de ÎI „Popa Grigore”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de ÎI ,,Popa Grigore” împotriva Serviciului Vamal și

Biroului Vamal Sud, privind anularea procesului-verbal cu privire la

contravenție și a deciziei asupra cazului de contravenție vamală întocmită în

baza acestuia,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2024 a Curții de Apel Cahul

(Dosarul nr. 3ra-753/24

NR. PIGD 2-23093268-01-3ra-03092024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei

de casare a ei.

Judecătoria Cahul, sediul central, jud. E. Bancov

Curtea de Apel Cahul, jud. V. Movilă, S. Pilipenco, E. Dvurecenschii,

13 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de ÎI

„Popa Grigore”,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

înregistrată cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Grigore, în

interesele ÎI ,,Popa Grigore”, împotriva Serviciului Vamal privind anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 241/23 din 10 martie 2023 și

a deciziei asupra cazului de contravenție vamală întocmită în baza acestuia.

întocmit în mod ilegal și fără existența unor probe concludente, cu încălcarea

prevederilor art. 384, 375 și 4511 din Codul contravențional, fiind ignorate

explicațiile oferite pe caz. Potrivit acestuia, la data de 22 septembrie 2022, a

traversat frontiera de stat cu automobilul personal, iar dintr-o eroare a

declarat că intenționează să importe 80 de camere video, pe care le credea,

în mod greșit, în portbagaj. În realitate, nu deținea niciun astfel de bun, iar

colaboratorii vamali nu au efectuat verificarea fizică a autoturismului, astfel

că nu există nicio probă care să demonstreze că respectivele camere au fost

introduse în Republica Moldova.

mărfurilor la terminalul vamal de pe str. Industrială, însă nu le-a putut

prezenta, întrucât acestea nu existau. Ajuns la terminal, a informat

autoritățile că nu are asupra sa nicio cameră, fiind îndemnat să redacteze o

declarație potrivit căreia bunurile respective ar fi fost pierdute.

către agentul constatator Goncearov Oleg, care i-a comunicat că a fost

inițiată o cauză contravențională pentru neprezentarea mărfii. Reclamantul a

oferit explicații verbale și scrise, precizând că bunurile nu au fost niciodată

transportate, deci nu putea exista obligația de a le prezenta. A solicitat

accesul la materialele cauzei, dar acestea i-au fost oferite abia după șapte

zile, contrar termenului legal de 24 de ore. De asemenea, agentul constatator

a invocat existența unor înregistrări video care ar demonstra trecerea

1

bunurilor, însă acestea nu i-au fost prezentate, pe motivul că ar conține date

personale ale altor persoane și că ar necesita prelucrare.

cauzei contravenționale pentru lipsa faptei ilicite. Deși a fost din nou citat la

28 februarie 2023, a reiterat că nu deține alte informații. A arătat că a efectuat

în mod repetat importuri legale prin alte puncte vamale, achitând toate taxele

aferente. Consideră că agentul constatator a emis în mod nelegal procesul-

verbal din 10 martie 2023, fără nicio probă privind trecerea camerelor peste

frontieră, cu încălcarea prevederilor art. 4511 Cod contravențional.

Moldova, nu putea fi sancționat pentru neprezentarea acestora la terminal.

Niciun colaborator vamal sau broker nu a văzut presupusa marfă. În

susținerea poziției sale, a invocat prevederile art. 14 alin. (1)–(3), 375 alin.

(3), 384, 425 alin. (2), 440 alin. (1), 441 alin. (1) lit. a), 442 alin. (1), 443,

458 alin. (1) și 461 din Codul contravențional, considerând că lipsesc probele

obiective care să confirme existența faptei și vinovăția sa, iar actele

contestate sunt neîntemeiate și arbitrare.

solicitând recunoașterea faptului că a acționat în calitate de reprezentant legal

al Întreprinderii Individuale „Popa Grigore”, calitate recunoscută tacit de

Biroul Vamal Sud. A solicitat admiterea acțiunii, anularea actelor contestate

și încetarea procesului contravențional pentru lipsa faptei și aplicarea greșită

a normelor legale.

speței, întrucât cauza este guvernată de normele Codului contravențional.

Contestația a fost formulată în baza procedurii contravenționale, și nu ca

acțiune în contencios administrativ. A invocat în acest sens art. 273 alin. (3)

din Codul vamal și art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ.

anexate la dosar și lipsa încălcării efective a normelor legale. A arătat că

aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu încălcarea prevederilor

Codului contravențional, în baza unor presupuneri ale agentului constatator,

fără probe certe. A considerat că întocmirea procesului-verbal a fost viciată

procedural, cu nerespectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de art.

443 din Codul contravențional.

al Biroului Vamal și a fost folosit doar pentru a crea aparența legalității.

Totodată, a contestat argumentul Biroului Vamal privind lipsa

împuternicirilor, precizând că acționează ca reprezentant legal al ÎI „Popa

2

Grigore” și că eventualele erori de redactare nu pot justifica limitarea

dreptului său la acces la justiție.

privind aplicarea sistemului de tranzit (Ordinul nr. 310-O/2017) și normele

tehnice privind completarea declarației vamale în detaliu (Ordinul nr. 346-

O/2009), întrucât nu a efectuat controlul fizic, nu a aplicat sigilii și nu a

întocmit lista încărcăturii. Lipsa acestor acțiuni denotă că autoritatea vamală

nu a verificat existența efectivă a mărfii.

vamale, declarația de tranzit trebuie însoțită de facturi și specificații. În speță,

autoritățile vamale nu au solicitat sau anexat asemenea documente, deși

regimul de tranzit a fost acceptat formal.

cauza a fost remisă spre examinare instanței competente în materie de

contencios administrativ, conform competenței jurisdicționale.

s-a atras în proces, în calitate de copârât, Biroul Vamal Sud.

declinarea competenței către instanța competentă în materie

contravențională, apreciind că speța nu ține de contencios administrativ.

cererea ÎI ,,Popa Grigore” privind declinarea competenței s-a respinsă ca

fiind neîntemeiată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins acțiunea de contencios administrativ depusă de ÎI ,,Popa Grigore”

împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Sud, privind anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 241/23 din 10 martie 2023 și

a deciziei asupra cazului de contravenție vamală întocmită în baza acestuia,

ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

casarea încheierii din 29 august 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul central, ca

ilegală și nefondată; casarea integrală a hotărârii din 29 august 2023 a

Judecătoriei Cahul, sediul central, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să

fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎI ,,Popa Grigore”

3

împotriva Serviciului Vamal, Biroului Vamal Sud, privind anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 541/23 din 10 martie 2023 și

a deciziei asupra cazului de contravenție vamală, întocmită în baza acestuia.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de ÎI ,,Popa Grigore” și s-a menținut hotărârea din 29 august

2023 a Judecătoriei Cahul, sediul central. S-a menținut încheierea din 29

august 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care a fost respinsă

cererea ÎI ,,Popa Grigore”, cu privire la transmiterea dosarului după

competență materială.

contencios administrativ era admisibilă, deoarece decizia asupra

contravenției vamale reprezintă un act administrativ emis de o autoritate

publică ce stabilește obligații în mod unilateral, fiind supusă controlului

jurisdicțional în temeiul Codului administrativ. S-a reținut că procedura

prealabilă a fost respectată și că cererea a fost depusă de o persoană

împuternicită în termenul legal.

declarată de reclamant în momentul traversării frontierei, iar ulterior nu a

fost prezentată la organul vamal de destinație, ceea ce constituie contravenție

vamală potrivit art. 231 pct. 9) Cod vamal. Fapta a fost sancționată cu

amendă de 18% din valoarea mărfii, iar procesul-verbal și decizia au fost

considerate conforme cu prevederile legale.

privind lipsa probelor, în contextul în care din dosar rezultă existența

declarației vamale DV-6, a înregistrării video analizate de instanța de fond

și a altor înscrisuri care indică faptul că marfa a fost declarată și ulterior

neprezentată. S-a mai reținut că existența martorului la întocmirea

procesului-verbal nu contravine prevederilor legale, întrucât acesta nu a fost

audiat în calitate de martor pe fondul faptei, ci doar pentru a confirma

întocmirea procesului-verbal în lipsa reprezentantului Întreprinderii

Individuale.

acționat legal în aplicarea sancțiunii, iar instanța de fond a interpretat corect

dispozițiile Codului vamal și ale Codului administrativ. Argumentele

apelantului privind inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ și

aplicabilitatea exclusivă a normelor contravenționale au fost respinse ca

4

neîntemeiate, fiind constatată aplicabilitatea dispozițiilor art. 273 alin. (11)

și art. 287-288 Cod vamal.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

electronice, a declarat recurs împotriva deciziei din 25 aprilie 2024 a Curții

de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

ARGUMENTELE RECURSULUI

arbitrară și a fost adoptată cu aprecierea vădit nerezonabilă a probelor

administrate în cauză, contrar prevederilor art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ.

omițând să se expună asupra unor argumente esențiale invocate în cadrul

cererii de apel, precum lipsa elementelor obligatorii în procesul-verbal cu

privire la contravenție, inclusiv lipsa descrierii faptei, a obiectului

contravenției, a împrejurărilor de fapt și a normei legale aplicate.

fizic al mărfii, iar în lipsa acestuia nu putea stabili lipsa bunurilor sau

neprezentarea acestora la organul vamal de destinație, astfel încât întocmirea

procesului-verbal s-a bazat pe presupuneri și nu pe constatări directe.

probatorie relevantă în lipsa unui control fizic real, iar instanțele nu au

explicat în ce măsură acest mijloc de probă confirmă săvârșirea faptei

imputate.

privind data, ora și locul exact al pretinsei contravenții, elemente esențiale

pentru validitatea acestuia.

contravențional nu reprezintă acte administrative în sensul Codului

administrativ, ci acte procedurale întocmite în cadrul unei proceduri

contravenționale speciale reglementate de Codul vamal, astfel că acțiunea

trebuia respinsă ca inadmisibilă.

competenței materiale, întrucât competența revenea instanței de drept comun

5

pentru examinarea cauzelor contravenționale, iar neadmiterea excepției de

necompetență materială i-a afectat dreptul la un proces echitabil.

nelegale, fiind pronunțate cu ignorarea probelor, cu omisiunea examinării

unor motive esențiale și cu încălcarea normelor referitoare la natura juridică

a actelor contestate și competența instanței.

ARGUMENTELE INTIMAȚILOR

declarat, solicitând respingerea lui.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.

d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

6

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată constată că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentului la data de 27 iunie 2024, însă la dosar nu se regăsește

dovada legală de recepționare a acesteia. În lipsa unei confirmări privind data

exactă a primirii deciziei, Completul reține că recursul declarat la 20 august

2024 urmează a fi considerat depus în termen, în conformitate cu prevederile

art. 245 din Codul administrativ.

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

7

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,

fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei

încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

8

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de ÎI ,,Popa Grigore”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9