2rac-113/23 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Recursul declarat pana la 01 septembrie 2023. Neelucidarea tuturor circumstantelor cauzei. Aplicarea eronata a normelor de drept material
2rac-113/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Gospodăria
Țărănească „Bojenco Anatolie”, reprezentată de avocatul Sîmboteanu Ion,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria
Țărănească „Bojenco Anatolie”, prin intermediul conducătorului Bojenco
Violeta împotriva Gospodăriei Țărănești „Banuh Victor Victor”, Banuh
Victor Victor, Banuh Victor și Banuh Tatiana cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2rac-113/23
NR. PIGD 2-20132574-01-2rac-06062023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Neelucidarea tuturor circumstanțelor cauzei.
Aplicarea eronată a normelor de drept material.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni, jud. L. Țurcan
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă
06 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, în fond, recursul declarat de către
Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, reprezentată de avocatul
Sîmboteanu Ion,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Gheorghe Stratulat, Președinte,
Alexandru Negru,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 octombrie 2020, Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, prin
intermediul conducătorului Bojenco Violeta a depus în adresa
Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, cerere de chemare în judecată
împotriva Gospodăriei Țărănești „Banuh Victor Victor” cu privire la
încasarea datoriei.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la începutul
anului 2018, i-a acordat unele servicii lui Banuh Victor în sumă totală de
120 800 lei, care urmau a fi achitate până la 01 decembrie 2018. Din
suma datoriei de 120 800 lei, Banuh Victor i-a restituit doar 28 450 lei,
iar restul sumei nu i-a fost restituită nici până în prezent.
Evidențiază că, datorită faptului că este agricultor, iar între agricultori se
conlucrează cu încredere, Banuh Victor pe o foaie de hârtie, a scris cu
mâna sa proprie suma datoriei restante față de GȚ „Bojenco Anatolie” în
cuantum de 92 350 lei, pe care a aplicat și stampila întreprinderii,
menționând expres că datoria restantă o va achita până la 01 decembrie
Acest înscris include ambele ștampile ale părților.
Susține că, pârâtul nu i-a restituit suma datoriei nici până în prezent, deși
în permanență promite că o va restitui.
Invocă faptul că, la 15 septembrie 2020 a expediat în adresa pârâtului o
notificare/pretenție, prin care a cerut restituirea datoriei, însă aceasta a
fost lăsată fără executare, deși din discuțiile telefonice avute cu pârâtul
acesta a menționat că la moment nu dispune de mijloace financiare
suficiente.
Având în vedere circumstanțele de fapt expuse, în temeiul art. 514, art.
513 alin. (1), art. 572 și art. 602 din Codul civil, art. 166-168, 174 din
Codul de procedură civilă, s-a solicitat încasarea datoriei în sumă de
92350 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
La 27 iulie 2021, Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, prin
intermediul conducătorului Bojenco Violeta a depus în adresa instanței
cerere de concretizare a acțiunii, formulată împotriva Gospodăriei
Țărănești „Banuh Victor Victor”, Banuh Victor Victor, Banuh Victor și
Banuh Tatiana cu privire la încasarea datoriei în sumă de 92 350 lei și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii s-a menționat că, înțelegerea despre prestarea
serviciilor în interesele GȚ „Banuh Victor Victor” a avut loc între
1
conducătorul GȚ „Bojenco Anatolie” – Violeta Bojenco, pe de o parte,
și părinții conducătorului GȚ „Banuh Victor Victor” – Banuh Victor și
Banuh Tatiana, pe de altă parte.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Dondușeni, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de
GȚ „Bojenco Anatolie” – fondator Bojenco Violeta împotriva GȚ
„Banuh Victor Victor” – fondator Banuh Victor Victor, Banuh Victor,
Banuh Tatiana cu privire la încasarea datoriei. S-a încasat de la
Gospodăria Țărănească „Banuh Victor”, fondator Banuh Victor Victor,
în beneficiul Gospodăriei Țărănești „Bojenco Anatolie” – fondator
Bojenco Violeta, 92 350,00 (nouăzeci și două mii trei sute cincizeci, 00)
lei. S-a încasat de la Gospodăria Țărănească „Banuh Victor”, fondator
Banuh Victor Victor, în beneficiul Gospodăriei Țărănești „Bojenco
Anatolie” – fondator Bojenco Violeta, cheltuielile pentru asistența
juridică în mărime de 5000,00 (cinci mii, 00) lei. S-a încasat de la
Gospodăria Țărănească „Banuh Victor”, fondator Banuh Victor Victor,
în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2770,00 (două mii șapte
sute șaptezeci, 00) lei. În rest, acțiunea s-a respins.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 februarie 2022, Gospodăria Țărănească „Banuh Victor Victor”,
Banuh Victor Victor, Banuh Victor și Banuh Tatiana, reprezentați de
avocatul Paciurca Iulian, au depus cerere de apel împotriva hotărârii din
18 februarie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, prin care s-a
solicitat casarea hotărârii menționate și emiterea unei noi hotărâri de
respingere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a admis
cererea de apel. S-a casat integral hotărârea din 18 februarie 2022 a
Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, emisă în cauza civilă la cererea
de chemare în judecată formulată de GȚ „Bojenco Anatolie”, Bojenco
Violeta împotriva GȚ „Banuh Victor Victor”, Banuh Victor Victor,
Banuh Victor, Banuh Tatiana, cu privire la încasarea datoriei, și s-a emis
o nouă hotărâre după cum urmează: S-a respins acțiunea civilă formulată
de GȚ „Bojenco Anatolie”, Bojenco Violeta împotriva GȚ „Banuh
Victor Victor”, Banuh Victor Victor, Banuh Victor, Banuh Tatiana, cu
privire la încasarea datoriei. S-a încasat, în mod solidar, de la GȚ
„Bojenco Anatolie”, Bojenco Violeta în beneficiul GȚ „Banuh Victor
Victor”, Banuh Victor Victor, Banuh Victor, Banuh Tatiana, suma de
7000 (șapte mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a reținut că,
studiind conținutul „recipisei” prezentate judecății de reclamantul GȚ
2
„Bojenco Anatolie”, în persoana conducătorului Bojenco Violeta, în
vederea confirmării pretențiilor privind încasarea sumei de 92 350 lei cu
titlu de datorie, instanța de apel a constatat că aceasta are un conținut vag,
în care sunt indicate niște simple cifre însoțite de calcule matematice,
fără a fi specificat care este semnificația acestor cifre și calcule; la fel, nu
este clar de către cine a fost întocmită recipisa în cauză, data când a fost
întocmită, cine sânt semnatarii acestei recipise și ce fel de obligații s-au
asumat prin semnarea acestei recipise, natura acestor obligații, la fel și
termenul de îndeplinire a obligațiunilor.
La fel, din conținutul „recipisei” prezentate de reclamantul GȚ „Bojenco
Anatolie”, în persoana conducătorului Bojenco Violeta, instanța de apel
nu a putut reține denumirea persoanelor juridice, administratorii,
rechizitele bancare sau codul fiscal al acestora, odată ce reclamantul
pretinde că respectiva „recipisă” a fost întocmită personal de Banuh
Tatiana, care activa în calitate de contabil la GȚ „Banuh Victor Victor”
și pe care a aplicat ștampila GȚ „Banuh Victor Victor”.
Instanța de apel a menționat că, potrivit art. 211 alin. (1) din Codul civil
(în redacția în vigoare până la modificările operate la data de
01.03.2019), nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă
părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru
dovedirea actului juridic.
Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a conchis că, „recipisa” prezentată
de reclamantul GȚ „Bojenco Anatolie”, în persoana conducătorului
Bojenco Violeta în vederea confirmării pretențiilor privind încasarea
sumei de 92 350 lei cu titlu de datorie, nu poate fi admisă, odată ce din
conținutul „recipisei” date nu poate fi determinat sau determinabil
obiectul raportului juridic dintre părți, subiecții raportului juridic,
precum și acordul de voință la nașterea pentru părți a obligațiilor civile
și natura acestor obligații.
Faptul prezenței în respectivul înscris – „recipisă”, a ștampilelor GȚ
„Bojenco Anatolie” și GȚ „Banuh Victor Victor” nu echivalează, în
opinia instanței de apel, cu existența între părți a cărorva raporturi
juridice civile, cu atât mai mult nu identifică aceste ștampile nici natura
acestor raporturi, obligațiile asumate reciproc de către părți, executarea
parțială sau neexecutarea acestor obligații de către una dintre părți la fel
și mărimea acestei neexecutări, respectiv a admiterii de datorii și a
cuantumului acestora.
Instanța de apel a mai reținut că, de către reclamant nu a fost probată
situația prestării de către GȚ „Bojenco Anatolie” a serviciilor pretinse de
recoltare a roadei pentru GȚ „Banuh Victor Victor”, după cum nu a fost
demonstrată nici situația recepționării de către GȚ „Banuh Victor Victor”
a serviciilor prestate în folosul său de către GȚ „Bojenco Anatolie”.
Respectiv, nu a fost stabilit costul acestor servicii prestate de GȚ
„Bojenco Anatolie”, respectiv neachitarea lor de către GȚ „Banuh Victor
Victor”.
Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a menționat că, odată ce contractul
prestării servicii este unul sinalagmatic, în bază căruia părțile își asumă
3
reciproc anumite obligații, de datoria reclamantului era să probeze în fața
judecății prestarea de către sine a serviciilor în folosul pârâtului, costul
serviciilor oferite și remunerația neretribuită de către pârât. În condițiile
în care respectivul probatoriu este lipsă la dosar, argumentele
reclamantului în vederea pretinderii de la pârât a sumei de 92 350 lei cu
titlu de datorie pentru prestarea serviciilor agricole, devin declarative.
Colegiul a mai reținut că, în vederea probării existenței între părți: GȚ
„Bojenco Anatolie” și GȚ „Banuh Victor Victor” a raporturilor juridico-
civile de prestări servicii agricole, reclamantul era obligat să prezinte
judecății factura fiscală care să demonstreze livrarea către pârât a
serviciilor și costul acestora, ceea ce nu a fost prezentat.
Din conținutul actelor anexate la materialele cauzei, instanța de apel nu
a putut reține un asemenea raport contabil sau alte date de evidență
contabilă, pentru a face o claritate în ceea ce privește părțile contractante,
obligațiile asumate reciproc, natura acestor obligații, precum și
cuantumul datoriilor rămase scadente, și să dovedească existența unei
asemenea datorii la data adresării reclamantului în instanță cu actuala
cerere de chemare în judecată, deoarece sumele pretinse urmau a fi
dovedite anume prin documente de evidență contabilă, ele fiind
documente cu putere probantă în sensul dovedirii prestării serviciilor
agricole și efectuării de achitări.
În atare împrejurări, când este lipsă la dosar probatoriul necesar și
suficient întru dovedirea împrejurărilor invocate de reclamant, Colegiul
civil al Curții de Apel Bălți a considerat acțiunea formulată de GȚ
„Bojenco Anatolie” drept neîntemeiată, necesar de a fi respinsă. Iar,
datorită faptului că instanța de fond a dat o altă soluție, încasând suma
pretinsei datorii de 92 350 lei în lipsa probatoriului pertinent, util și
concludent, bazându-se doar pe declarațiile martorilor, fapt inadmisibil
în situația din speță, Colegiul civil a dispus casarea acesteia, cu emiterea
unei noi hotărâri. Cu atât mai mult, după cum rezultă din motivare,
instanța de fond nu a făcut referire la un careva probatoriu, de unde ar
reieși cuantumul sumelor pretinse și, respectiv, încasate ori achitate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 25 aprilie 2023, Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”,
reprezentată de avocatul Sîmboteanu Ion a depus în adresa Curții
Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 20 octombrie
2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 20
octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți și menținerea hotărârii din 18
februarie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni.
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de către
Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, reprezentată de avocatul
Sîmboteanu Ion, a fost înaintat în termen. Or, decizia integrală din 20
octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, i-a fost comunicată Gospodăriei
Țărănești „Bojenco Anatolie” la 21 februarie 2023, iar cererea de recurs
4
a fost depusă la 25 aprilie 2023 (următoarea zi lucrătoare), adică în
interiorul termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul
de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a menționat că, instanța de apel nu a motivat
suficient faptul că, instanța de fond nu a stabilit pe deplin circumstanțele
care au importanță pentru justa soluționare a cauzei și care sunt aceste
circumstanțe.
Apreciază că, argumentele reținute de instanța de apel cu referire la
recipisa prezentată sunt neîntemeiate, fiind prezentate și alte probe în
vederea confirmării raporturilor invocate.
Susține că, instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare
înscrisului prezentat și invocat de către reclamant în calitate de dovadă a
consemnării în scris a obligației G.Ț „Banuh Victor” față de G.Ț.
„Bojenco Anatolie” precum și a celorlalte probe administrate, respectiv
nu a aplicat speței prevederile art. 514, art. 572 alin. (1) și (2), art. 971
din Codul civil (în redacția în vigoare în anul 2018, atunci când au avut
loc raporturile dintre părțile în litigiu), ce constituie motiv de casare
prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 429, 430, 432 alin. (1), (2) lit. a),
b) și c), art. 436, 437 și art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă.
Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților
copia recursului declarat de către Gospodăria Țărănească „Bojenco
Anatolie”, reprezentată de avocatul Sîmboteanu Ion, fiindu-i explicat
dreptul de a depune referință la recursul declarat.
Deși Banuh Victor Victor, Banuh Victor și Banuh Tatiana au recepționat
corespondența la 27 iunie 2023, nu au făcut uz de dreptul său procedural
de a depune referința.
Totodată, la 03 iulie 2023, Gospodăria Țărănească „Banuh Victor
Victor”, reprezentată de avocatul Gabriela Moldovan, a depus referința,
prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură
civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Art. XI alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023.”
5
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative, prevede că:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
Recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”,
reprezentată de avocatul Sîmboteanu Ion, a fost depus până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va
fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
depunerii recursului):
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
depunerii recursului):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
6
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:
f) să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei
instanțe”.
Art. 8 alin. (2) lit. a) din Codul civil (în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01
martie 2019):
„(2) Drepturile și obligațiile civile apar:
a) din contracte și din alte acte juridice.”
Art. 210 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la modificările operate
prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01 martie
2019):
„(1) Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre
persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea
obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege,
indiferent de valoarea obiectului.”
Art. 211 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01
martie 2019):
„(1) Nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul
de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.
(2) Nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai în cazul în
care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin acordul părților.”
Art. 512 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la modificările operate
prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01 martie
2019):
„(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la
debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate
consta în a da, a face sau a nu face.”
Art. 514 din Codul civil (în vigoare până la modificările operate prin
Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01 martie 2019):
„Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.”
7
Art. 572 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01
martie 2019):
„(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații.
(2) Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și
în momentul stabilit.”
Art. 970 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 01
martie 2019):
„(1) Prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze
celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească
retribuția convenită.
(2) Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că,
concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt neîntemeiate,
rezultate din aprecierea greșită a circumstanțelor cauzei și interpretarea
eronată a normelor de drept material, pe când prima instanță, întemeiat
și argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu
trimitere la probele administrate, având la bază cadrul legal aplicabil
speței, corect a ajuns la concluzia de a admite parțial acțiunea formulată
de Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, fapt care constituie temei
de casare a deciziei pronunțate și menținere a hotărârii primei instanțe.
Pentru a ajunge la această concluzie, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție a reținut următoarele circumstanțe.
Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie” și Gospodăria Țărănească
„Banuh Victor” au avut înțelegeri, prin care GȚ „Bojenco Anatolie” i-a
acordat servicii de cultivare și recoltare a terenurilor agricole care aparțin
GȚ „Banuh Victor”.
Totodată, între gospodăriile țărănești respective nu era încheiat un atare
contract în formă scrisă, părțile conlucrau pe încredere.
Relațiile de conlucrare dintre părți erau formate timp de câțiva ani. GȚ
„Bojenco Anatolie” presta servicii, iar GȚ „Banuh Victor” achita plata
pentru serviciile prestate, prin ce între părți s-au format relații de
încredere.
În anul 2018, fiindu-i prestate servicii Gospodăriei Țărănești „Banuh
Victor”, ultima nu a achitat plata pentru serviciile prestate, însă, pe o
foaie de hârtie, au scris cu mâna suma datoriei și termenul de rambursare,
ambele părți aplicând ștampilele.
În acest înscris, părțile au convenit că până la 01 decembrie 2018 suma
datoriei va fi restituită, ceea ce până la data înaintării cererii de chemare
în judecată nu s-a întâmplat.
8
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
apreciază că, instanța de fond just a reținut că între părți au fost careva
relații, deoarece pe înscrisul anexat este aplicată ștampila Gospodăriei
Țărănești „Banuh Victor” și semnătura pârâtului.
Totodată, reieșind din circumstanțele enunțate, din declarațiile martorilor
Bojenco Anatolie și Fortuna-Guțu Valentina, instanța de fond corect a
ajuns la concluzia că, GȚ „Banuh Victor” nu și-a onorat obligațiile
corespunzător, motiv din care s-a încasat de la Gospodăria Țărănească
„Banuh Victor”, fondator Banuh Victor Victor, în beneficiul Gospodăriei
Țărănești „Bojenco Anatolie” – fondator Bojenco Violeta, 92350,00
(nouăzeci și două mii trei sute cincizeci, 00) lei cu titlu de datorie
rezultată din înscrisul anexat la fila dosarului 9, volumul I.
La caz, declarațiile martorilor nu sunt unica probă care a fost reținută la
adoptarea soluției, acestea au fost coroborate cu alte probe, inclusiv
înscrisuri, fiind apreciate de instanță privitor la pertinența,
admisibilitatea și veridicitatea, iar toate probele în ansamblu, privitor la
legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.
Totodată, proba cu martori nu a fost reținută pentru dovedirea actului
juridic, în sensul art. 211 alin. (1) din Codul civil, dar pentru a elucida
circumstanțele aferente litigiului și a clarifica înțelegerea părților
consemnată în acel înscris.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de apel cu
privire la faptul că, de către reclamant nu a fost probată situația prestării
de către GȚ „Bojenco Anatolie” a serviciilor de recoltare a roadei pentru
GȚ „Banuh Victor Victor”. Or, instanța de apel urma să țină cont de
specificul relațiilor între părți și de principiul bunei credințe, raportat la
sarcina probațiunii de către ambele părți.
La caz, GȚ „Bojenco Anatolie” a prezentat un ansamblu de probe pe care
își susține pretențiile din acțiune, în timp ce GȚ „Banuh Victor Victor” a
invocat obiecții referitor la forma și conținutul înscrisului prezentat, dar
nu a negat existența raportului juridic obligațional.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare
parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Respectiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia că, instanța de fond întemeiat a reținut starea de fapt și de drept
a cazului dedus judecății, în timp ce instanța de apel eronat a ajuns la
concluzia că, din conținutul actelor anexate la materialele cauzei nu s-a
putut reține un asemenea raport contabil sau alte date de evidență
contabilă, pentru a face o claritate în ceea ce privește părțile contractante,
obligațiile asumate reciproc, natura acestor obligații, precum și
cuantumul datoriilor rămase scadente, și să dovedească existența unei
asemenea datorii la data adresării reclamantului în instanță cu actuala
9
cerere de chemare în judecată, sub pretextul că sumele pretinse urmau a
fi dovedite anume prin documente de evidență contabilă, ele fiind
documente cu putere probantă în sensul dovedirii prestării serviciilor
agricole și efectuării de achitări.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează și faptul că,
soluția instanței de fond referitor la încasarea cheltuielilor de judecată,
este legală și întemeiată.
În conexiunea celor relatate se constată că, instanța de apel nu a calificat
corect, din punct de vedere juridic, acțiunile cu care a fost învestită, ce a
dus la emiterea unei soluții greșite, pe când instanța de fond, în mod
temeinic și legal a ajuns la concluzia de a admite parțial acțiunea
formulată de Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea primei instanțe este legală și
întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aprecierea
greșită a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor de
drept material, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
caracterul întemeiat al recursului declarat de către Gospodăria
Țărănească „Bojenco Anatolie”, reprezentată de avocatul Sîmboteanu
Ion, în partea pretențiilor admise de instanța de fond.
În consecință, recursul urmează a fi admis parțial, casată integral decizia
din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți și menținută hotărârea din
18 februarie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445 alin. (1) lit. f), alin. (2)
din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Bojenco
Anatolie”, reprezentată de avocatul Sîmboteanu Ion.
Casează integral decizia din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți și
menține hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Dondușeni, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Gospodăria Țărănească „Bojenco Anatolie”, prin intermediul conducătorului
Bojenco Violeta împotriva Gospodăriei Țărănești „Banuh Victor Victor”,
Banuh Victor Victor, Banuh Victor și Banuh Tatiana cu privire la încasarea
datoriei.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Gheorghe Stratulat
Judecători Alexandru Negru
Ion Munteanu
10