2r-216/25 — Încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

La 10 iulie 2023, BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Lisacovici cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 1-2-verso).

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA. S-a încasat de la Diana Lisacovici în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA datoria în mărime de 130 224, 54 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 3 906, 74 de lei (f. d. 57).

La 08 aprilie 2025, Diana Lisacovici, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 29 ianuarie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță (f. d. 65).

Prin încheierea din 25 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, a fost restituit apelul declarat de Diana Lisacovici împotriva hotărârii din 29 ianuarie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în temeiul prevederilor art.369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă (f. d. 68-69).

La 15 mai 2025, prin intermediul oficiului poștal, Diana Lisacovici a declarat recurs împotriva încheierii din 25 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, repunerea în termen de exercitare a apelului, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Nord pentru examinarea apelului în fond (f. d. 73-75, 77). 1

Art. 4261 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură civilă relevă că: (1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: c) cererea de recurs nu este semnată sau este semnată necorespunzător; (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.

Art. 10 alin. (1), (2), (3) din Codul de procedură civilă reglementează că: (1) „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. (3) Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Din materialele dosarului rezultă că cererea de recurs depusă de Diana Lisacovici, la 15 mai 2025, prin intermediul oficiului poștal, nu este semnată de recurentă nici cu semnătură olografă, nici cu semnătură electronică, conform cerințelor prevăzute de Codul de procedură civilă. 2

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, semnătura pe cererea de recurs nu este doar o formalitate, ci o cerință esențială pentru validitatea actului procesual, având rolul de a certifica identitatea recurentului și consimțământul acestuia. Semnătura servește ca un element de identificare a părții care formulează cererea. Aceasta asigură că documentul provine efectiv de la persoana menționată și că aceasta își asumă responsabilitatea pentru conținutul cererii. Totodată, semnătura reprezintă consimțământul părții cu privire la solicitările formulate și argumentele invocate în cerere.

Astfel, prin prisma art. 4261 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, în absența semnăturii, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă necesare pentru a fi luată în considerare, iar instanța nu poate proceda la analizarea fondului cererii de recurs. Or, semnătura este o cerință care conferă legalitate actului procesual, iar nerespectarea acestei formalități afectează validitatea cererii.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că recurenta Diana Lisacovici, fiind interesată în soarta examinării prezentului recurs, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin depunerea unei cereri de recurs care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar, intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, restituirea recursului.

În acest context, este relevant de a specifica că certitudinea legală impusă regulilor procedurii contencioase, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și ale intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării litiganților de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către aceștia a efectelor legale. Cu atât mai mult că, în sensul principiului nemo censetur ignorare legem, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează persoanele de obligația de a se conforma legii.

Astfel, nerespectarea condițiilor impuse de legiuitor față de forma cererii de recurs se datorează în exclusivitate comportamentului recurentei Diana Lisacovici, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și să facă uz cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. 3

Din considerentele expuse supra și având în vedere că cererea de recurs depusă de Diana Lisacovici, nu întrunește condițiile de formă, și anume nu este semnată, se impune restituirea acesteia.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Restituie cererea de recurs depusă de Diana Lisacovici, împotriva încheierii din 25 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva Dianei Lisacovici cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 4