2r-296/25 — Încasarea în mod solidar a datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

La 29 noiembrie 2022, Banca Comercială „MOLDOVA- AGROINDBANK” Societate pe Acțiuni a depus în adresa instanței cerere de chemare în judecată împotriva lui Popescu Ion și SRL „CRISTANEX” cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova-Agroindbank” S.A. S-a încasat în mod solidar de la S.R.L. „Cristanex” și Popescu Ion, în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” S.A., în baza contractului de credit bancar nr. CC202205S877/4615/1 din 10 mai 2022 și contractului de fidejusiune nr. CF202205S877/4615/1 din 10 mai 2022, datoria în sumă totală de 408 083,41 (patru sute opt mii optzeci și trei) lei, precum și suma de 18 328,19 (optsprezece mii trei sute douăzeci și opt) lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

La 28 martie 2024, Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a solicitat casarea hotărârii menționate și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii, precum și scutirea de la plata taxei de stat în apel în temeiul art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea apelantului Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei privind scutirea de la plata taxei de stat. Nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 februarie 2024. S-a acordat apelantului Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei un termen de 10 (zece) zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru depunerea unei cereri de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor de pe cererea de apel 1 motivată într-un număr egal cu numărul participanților la proces, precum și prezentarea originalului dovezii de achitare în contul bugetului de stat a taxei de stat în mărime de 10 406,11 (zece mii patru sute șase, 11) de lei. S-a explicat apelantului că, cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită. S-a explicat apelantului că, asupra restituirii cererii de apel va decide un complet din 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea participanților la proces.

La 03 iunie 2025, ora 11:06, încheierea din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost expediată prin intermediul poștei electronice avocatului Rezuș Andrei, care acționează în interesele lui Popescu Ion.

La 12 iunie 2025, Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, a depus cerere de apel motivată. Concomitent, s-a solicitat repetat scutirea de la plata taxei de stat, iar dacă cererea respectivă va fi respinsă, prelungirea termenului de procedură și oferirea unui termen suplimentar de 20 zile pentru achitarea taxei de stat.

Prin încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea apelantului Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei privind scutirea de la plata taxei de stat. S-a admis cererea depusă de Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei privind prelungirea termenului de procedură. S-a prelungit termenul de procedură stabilit prin încheierea Curții de Apel Centru din 16 aprilie 2025. S-a acordat apelantului Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei un termen suplimentar de 10 (zece) zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză, pentru prezentarea originalului dovezii de achitare în contul bugetului de stat a taxei de stat în mărime de 10 406,11 (zece mii patru sute șase, 11) de lei. S-a explicat apelantului că, cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită. S-a explicat apelantului că, asupra restituirii cererii de apel va decide un complet din 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea participanților la proces.

La 24 iunie 2025, ora 16:05, încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost expediată prin intermediul poștei electronice 2 avocatului Rezuș Andrei, care acționează în interesele lui Popescu Ion.

Prin încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 februarie 2024.

La 07 august 2025, ora 12:23, încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost expediată prin intermediul poștei electronice avocatului Rezuș Andrei, care acționează în interesele lui Popescu Ion.

La 12 august 2025, Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, a depus în adresa Curții de Apel Centru cerere de recurs împotriva încheierii din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru reexaminarea apelului de la etapa admiterii spre examinare (punerii pe rol).

În susținerea cererii de recurs s-a menționat că, în cererea de apel inițială a indicat faptul că, pe bunurile apelantului Popescu Ion (ca de altfel și pe bunurile SRL „CRISTANEX”) este aplicat sechestru în baza acțiunilor MAIB în sumă totală de peste 1,4 milioane lei. Faptul dat se confirmă prin încheierile executorului judecătoresc Roman Ioniță nr. 034-2619/2022 din 08.12.2022 și nr. 034-2621/2022 din 09.12.2022, ce atestă clar aplicarea sechestrului și, respectiv, imposibilitatea achitării taxei de stat.

Precizează că, în cerere de apel motivat a făcut trimitere și a anexat răspunsul BC „COMERȚBANK” SA din 11 iunie 2025, care atestă că pe conturile entității sunt aplicate sechestre.

În aceste circumstanțe, având în vedere dovada actualizată a existenței sechestrelor și asupra bunurilor companiei a cărei fondator este Popescu Ion, consideră necesară scutirea de la plata taxei de stat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare la 16 aprilie 2025): „(4) În funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.”

Art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare la 18 iunie 2025): „(4) În funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de stat ori a unei părți a acesteia și/sau de plata taxei de timbru, atât în primă instanță, cât și în cazul exercitării căilor de atac.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.” 4

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 365 alin. (1) lit. d) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(1) În cererea de apel se indică: d) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; (4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.” 5

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție stabilește că, aceasta este adoptată în conformitate cu normele Codului de procedură civilă și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor relevante.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează instituția scutirii de la plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, are un caracter dispozitiv, iar admiterea cererii respective este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: invocarea unei stări materiale precare; și susținerea acesteia prin probe corespunzătoare.

Astfel, cererea de scutire este supusă unei condiționări duble: condiție factuală – existența unei stări materiale ce justifică imposibilitatea sau dificultatea plății; și condiție procedurală – prezentarea de probe relevante și suficiente, iar scutirea de la plata taxei este lăsată la aprecierea instanței, care o va acorda „în funcție de situația materială și de probele prezentate”.

Instanța de recurs notează că, cererea de scutire trebuie să fie însoțită în mod obligatoriu de probe, care confirmă starea materială și care trebuie să fie relevante (adică să se refere la sursele de venit, cheltuieli esențiale, bunuri deținute și alte obligații financiare), suficiente, care ar permite o evaluare obiectivă a stării materiale, dar și actualizate.

Respectarea condiției de probe actualizate este necesară, întrucât o situație materială este o realitate dinamică și poate fi profund diferită de la o lună la alta sau de la an la an. Prezentarea unor acte sau înscrisuri emise cu mult înainte de depunerea cererii nu poate servi drept fundament probator corespunzător, întrucât nu reflectă starea reală a solicitantului la momentul procesual pertinent. 6

Astfel, în lipsa unor probe recente și pertinente, instanța nu poate aplica dispozițiile art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă, întrucât ar însemna pronunțarea unei soluții în temeiul unor presupuneri și nu al unor fapte dovedite.

În aceste circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind justă constatarea instanței de apel din încheierea din 16 aprilie 2025 cu privire la faptul că, apelantul nu a prezentat probe (informație de la SFS, CNAS, certificat salarial, alte certificate/informații relevante) în vederea justificării solicitării de scutire de la achitarea taxei de stat, iar referirea la încheierile executorului judecătoresc, prin care asupra contului apelantului Popescu Ion a fost aplicat sechestru în anul 2022, invocate de apelant cu titlu de probe în vederea scutirii de la plata taxei de stat, nu constituie probe pertinente și admisibile în sensul art. 121 Cod de procedură civilă, din motiv că nu sunt actuale și nu oferă un tablou clar asupra situației materiale a apelantului la momentul depunerii apelului, fapt ce condiționează respingerea scutirii solicitate de apelant.

Invocarea unor acte datate din 08 decembrie 2022 și 09 decembrie 2022 la formularea cererii de scutire de plata taxei de stat în anul 2024 nu satisface exigențele legale privind probațiunea actualizată a stării materiale, neputând fundamenta o soluție de scutire. Apelantul nu a făcut dovada faptului că starea sa materială din anul 2022 s-a menținut neschimbată până la momentul depunerii cererii de scutire la 28 martie 2024, neprezentând înscrisuri recente privind veniturile, bunurile deținute sau alte elemente relevante.

De asemenea, Popescu Ion nu a demonstrat că, în perioada scursă între cele două momente procesuale, nu a desfășurat activități generatoare de venit, inclusiv prin angajare în câmpul muncii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel din încheierea din 18 iunie 2025 cu privire la faptul că, în vederea justificării solicitării de scutire de la achitarea taxei de stat, apelantul a prezentat răspunsul BC „COMERȚBANK” SA nr. 20/2 640 din 11 iunie 2025 din care rezultă că, pe conturile SRL „CRISTANEX”, prin încheierile executorului judecătoresc, au fost aplicate sechestre la 20 decembrie 2024 și 14 mai 2025, precum și că clientul nu deține celule metalice, care totuși, oferă un tablou clar a entității juridice SRL „CRISTANEX”, nu și a lui Popescu Ion ca persoană fizică, asupra situației materiale a ultimului la momentul depunerii apelului, fapt ce determină respingerea scutirii solicitate de apelant. 7

Or, simplul fapt că Popescu Ion este fondatorul SRL „CRISTANEX” nu echivalează cu imposibilitatea de a munci sau de a obține venituri din alte surse, această circumstanță neputând fi considerată un impediment obiectiv.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a acorda apelantului Popescu Ion un termen suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în sumă de 10 406,11 lei.

În final, deși reprezentantul apelantului a recepționat la 24 iunie 2025, ora 16:05, încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, nu a înlăturat neajunsurile indicate în această încheiere.

Mai mult decât atât, prin cererea de apel motivată din 12 iunie 2025, Popescu Ion, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, a solicitat oferirea unui termen suplimentar de 20 zile pentru achitarea taxei de stat în cazul în care cererea de scutire va fi respinsă.

Însă, deși instanța de apel i-a acordat un termen suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheiere, apelantul nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat nici în parte.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, în absența altor înscrisuri recente privind veniturile realizate, bunurile deținute sau alte date relevante despre situația financiară a lui Popescu Ion, instanța de apel corect a constatat că acesta nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a proba, în mod suficient și actual, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă pentru admiterea cererii de scutire de plata taxei de stat.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel just și întemeiat a respins cererea lui Popescu Ion de scutire de plata taxei de stat depusă la 28 martie 2024 și 12 iunie 2025, din motiv că nu au fost îndeplinite condițiile art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, restituirea cererii de apel prin încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, constituie o consecință directă și necesară, rezultată din neexecutarea de către apelantul Popescu Ion a obligației procesuale de a prezenta dovada achitării taxei de stat, obligație instituită în sarcina acestuia prin încheierile din 16 aprilie 2025 și 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.

Termenul acordat de instanța de apel întru înlăturarea neajunsurilor ce au servit temei pentru a nu da curs cererii de apel este unul imperativ și peremptoriu, lui Popescu Ion revenindu-i obligația pozitivă de a se 8 conforma întocmai dispozițiilor instanței de apel și a lichida aceste neajunsuri, în caz contrar, cu titlu de sancțiune procedurală, a urmat restituirea apelului în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Întrucât apelantul nu a executat aceste indicații, sancțiunea procedurală a fost aplicată în mod legal. Finalitatea reglementării prevăzute la art. 369 alin. (11) din Codul de procedură civilă constă în asigurarea disciplinei procedurale, evitarea tergiversării procesului și respectarea principiului egalității armelor, inclusiv din perspectiva obligațiilor financiare aferente exercitării unei căi de atac.

Așadar, încheierea de restituire a cererii de apel nu este rezultatul unui formalism excesiv, ci reflectă neîndeplinirea unei obligații procesuale esențiale, prevăzute expres de lege și adusă în prealabil la cunoștința apelantului.

Instanța de recurs notează că, apelantul, fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin executarea încheierii Curții de Apel Centru, cu prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în interiorul termenului-limită acordat de instanța de apel pentru lichidarea neajunsurilor la depunerea cererii de apel.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007, cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Totuși, dreptul la o instanță nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1 acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998). 9

Conjunctura circumstanțelor descrise denotă faptul că, Popescu Ion nu a dat dovadă de diligență și interes suficient la utilizarea căilor procedurale de atac a hotărârii judecătorești.

În baza celor constatate, Completul de judecată notează că, există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit în situația în care nu a fost efectuată înlăturarea neajunsurilor stabilite în termenul acordat, iar soluția instanței de restituire a apelului nu poate fi privită, în principiu, ca o restricție asupra dreptului de acces la un tribunal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și adoptată în corespundere cu circumstanțele cauzei, iar argumentele invocate în susținerea cererii de recurs nu se pretează legislației procesuale, fiind lipsite de temeinicie.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,