3r-98/25 — anularea actelor administrative

La data de 14 aprilie 2021, Chiriac Ion a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, terț Agenția „Moldsilva”, solicitând anularea următoarelor acte administrative individuale: procesul-verbal de control nr. 01-PV/A-21 din 3 februarie 2021, delegația de control nr. 01-DL\A-21 din 22 ianuarie 2021 și decizia privind prelungirea controlului din 29 ianuarie 2021, precum și constatarea ilegalității refuzului de a examina cererea prealabilă formulată de reclamant.

Ulterior, la data de 8 iunie 2021, Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, terț Agenția „Moldsilva”, prin care a solicitat anularea acelorași acte administrative: procesul-verbal de control nr. 01-PV/A-21 din 3 februarie 2021, delegația de control nr. 01-DL\A-21 din 22 ianuarie 2021 și decizia de prelungire a controlului din 29 ianuarie 2021, precum și constatarea caracterului ilegal al refuzului de a examina cererea prealabilă depusă de Chiriac Ion.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 iulie 2024, acțiunea formulată de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” a fost admisă integral, fiind anulate delegația de control nr. 01-DL\A-21 din 22 ianuarie 2021, decizia de prelungire a controlului din 29 ianuarie 2021, procesul-verbal de control nr. 01-PV/A-21 din 3 februarie 2021, precum și actul administrativ nr. 423 din 25 martie 2021 emis în cadrul procedurii prealabile. În ceea ce privește acțiunea înaintată de Chiriac Ion împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, terț Agenția „Moldsilva”, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 16 august 2024, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 iulie 2024. 1

Prin încheierea din 27 februarie 2025, Curtea de Apel Centru, a declarat inadmisibil apelul declarat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului. Apelul a fost declarat inadmisibil pe motiv că a fost depus după expirarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, fără ca apelantul să fi solicitat repunerea în termen.

La data de 24 martie 2025, ora 17:15, Inspectoratului pentru Protecția Mediului a depus recurs la instanța de apel împotriva încheierii din 27 februarie 2025 a Curții de Apel Centru. Aceasta a solicitat admiterea cererii, casarea încheierii contestate, cu pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului, recurentul susține că a recepționat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la data de 25 iulie 2024, iar apelul a fost depus la 16 august 2024, ceea ce în opinia sa se încadrează în termenul legal. Se invocă faptul că termenul curge de la data recepționării dispozitivului hotărârii, nu de la data pronunțării.

Consideră că încheierea Curții de Apel Centru este neîntemeiată și trebuie casată, întrucât nu s-a analizat corect momentul începerii termenului de apel și nici nu s-a ținut cont de inexistența solicitării de repunere în termen într-un context care, în opinia recurentului, nici nu o impunea.

Art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.” 2

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Cu referire la situația din prezenta speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 16 iulie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a pronunțat hotărârea prin care a admis acțiunea formulată de Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” și a respins acțiunea formulată de Chiriac Ion împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului.

La data de 16 august 2024, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a depus, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, apel împotriva hotărârii din 16 iulie 2024, fără a solicita repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

Prin încheierea din 27 februarie 2025, Curtea de Apel Centru a declarat inadmisibil apelul formulat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, pe motiv că acesta a fost depus după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că încheierea contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 236 3 alin.(2) lit. d) din Codul administrativ, care stabilește că apelul se declară inadmisibil în cazul în care a fost depus după expirarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1).

Potrivit art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, termenul de apel este de 30 de zile și curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, nu de la comunicarea acesteia către părți.

Această reglementare are caracter imperativ și are drept scop asigurarea previzibilității și stabilității procedurilor judiciare, impunând părților obligația de a urmări în mod activ evoluția cauzei.

În speță, Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a făcut dovada unui impediment obiectiv, real și independent de voința sa care să fi împiedicat exercitarea în termen a dreptului la apel. Simpla mențiune că ar fi recepționat dispozitivul hotărârii la 25 iulie 2024 nu poate constitui, în lipsa unei cereri corespunzătoare de repunere în termen, un motiv valabil pentru depunerea tardivă a apelului.

Obligativitatea respectării termenelor legale și diligența procedurală impuneau apelantului să urmărească pronunțarea hotărârii și să formuleze calea de atac în intervalul legal, iar în cazul unei imposibilități justificate, să formuleze o cerere de repunere în termen, în temeiul art. 65 coroborat cu art.114 din Codul administrativ.

În lipsa unei astfel de cereri, precum și a probelor privind existența unor circumstanțe excepționale care ar fi împiedicat depunerea apelului în termen, instanța de apel a aplicat în mod corect sancțiunea inadmisibilității.

Instanța de recurs subliniază că diligența și conduita activă sunt obligații procesuale ale părților, iar pasivitatea acestora nu poate fi pusă în sarcina instanței. Astfel, Inspectoratul pentru Protecția Mediului avea obligația să urmărească activ evoluția dosarului și să acționeze.

În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia termenul de apel ar fi început să curgă de la data recepționării dispozitivului hotărârii, completul de judecată reține că această interpretare contravine reglementării exprese a art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, care stabilește expres că termenul se calculează de la data pronunțării.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului susține că respectarea termenelor procedurale este esențială pentru asigurarea unui proces echitabil și pentru garantarea principiului securității raporturilor juridice (cauzele Melnic vs. R.M., 14.11.2006, și Ciachir vs. R.M., 15.01.2008).

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că apelul a fost declarat tardiv, iar lipsa solicitării de 4 repunere în termen, coroborată cu lipsa probelor privind o imposibilitate obiectivă de exercitare a căii de atac, justifică menținerea soluției instanței de apel.

Având în vedere considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului urmează a fi respins ca neîntemeiat, iar încheierea Curții de Apel Centru din 27 februarie 2025 urmează a fi menținută ca fiind legală și temeinică

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Inspectoratul pentru Protecția Mediului și menține încheierea 27 februarie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5