2ra-533/24 — constatarea faptului cu valoare juridica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului cu valoare juridica
- Temei legal
- recursul nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art.432 alin.1 CPC.
2ra-533/24 — constatarea faptului cu valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea depusă de Butuc Sveatoslav,
cu participarea persoanei interesate Casa Națională de Asigurări
Sociale a Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului cu
valoare juridică,
împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Comrat,
prin care s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale și menținută hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova,
(Dosarul nr. 2ra-533/24
NR. PIGD 2-22082893-01-2ra-23042024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul
de procedură civilă.
Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (jud: S. Gurițanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: Șt. Starciuc, Gr. Colev, D. Fujenco)
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat
de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus
din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă
Ghenadie Eremciuc, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 10 iunie 2022, Butuc Sveatoslav a depus cerere în
instanța de judecată, persoană interesată Casa Națională de Asigurări
Sociale, Casa Teritorial de Asigurări Sociale Leova cu privire la
constatarea faptului cu valoarea juridică.
În susținerea cererii Butuc Sveatoslav a indicat că a
început activitatea în muncă din 26 martie 1981, la fosta
Întreprinderea pentru Silvicultură în diferite subdiviziuni, până în
prezent. În perioadele: 01.01.1999 – 31.12.1999, 01.01.2001 –
31.12.2001, a activat la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură
Iargara”, Agenția „Moldsilva” în funcție de maistru-pădurar „Ocolul
Silvic Băiuș”.
La împlinirea vârstei de pensionare, cu dreptul de pensie
pentru carieră lungă, cu stagiul de 39 de ani, s-a adresat la Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Leova cu carnetele de muncă și alte
documente, pentru stabilirea pensiei.
La 08 februarie 2022, a recepționat decizia de refuz
nr.15/2022/458 la calcularea stagiului de muncă legat de perioadele
de activitate: 01.01.1999 – 31.12.1999; 01.01.2001 – 31.12.2001.
Motivul refuzului fiind lipsa contribuțiilor sociale în perioada
menționată.
Din cauza refuzului Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Leova de a lua în calcul la stabilirea pensiei activitatea de
muncă la Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara, Agenția
„Moldsilva” în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul silvic Băiuș” în
perioadele de activitate: 01.01.1999 – 31.12.1999; 01.01.2001 –
31.12.2001, și întrucât o altă posibilitate de a lua în considerare
stagiul de muncă nu este, a fost nevoit să se adreseze cu prezenta
cerere privind constatarea faptului cu valoare juridică, în procedură
specială.
1
Apartenența înscrierii respective în carnetul de muncă
se dovedește prin existența acestor date în carnetul de muncă de tip
vechi nr.***** și deschiderea carnetului de muncă la 16.06.1999,
seria *****, de către Gospodăria Silvică „Iargara”. Se probează prin
faptul existenței înscrierilor chiar și la rubricile transferurilor în
perioadele menționate, precum și la capitolul datelor privind
retribuirea muncii, cu indicarea mărimii salariului.
Cât privește Agenția „Moldsilva”, aceasta a confirmat
activitatea în muncă, însă nu a putut acorda confirmarea salariului
calculat în legătură cu lipsa evidenței contabile (deteriorarea
discului).
Cu trimitere la art.281 alin.(2) lit.i), n), art.282, art.284
din Codul de procedură civilă, Butuc Sveatoslav a solicitat admiterea
cererii și constatarea faptului cu valoare juridică că a activat în
funcție de maistru-pădurar la „Ocolul silvicultură Iargara” în
perioadele de activitate: 01.01.1999 – 31.12.1999; 01.01.2001 –
31.12.2001.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin încheierea din 24 august 2022 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova a fost înlocuită persoana interesată Casa
Teritorial de Asigurări Sociale Leova cu Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Prin hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova a fost admisă cererea depusă de Butuc
Sveatoslav. S-a constatat faptul că Butuc Sveatoslav a activat în
funcție de maistru-pădurar la „Ocolul Silvic Băiuș” al ÎS
„Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în perioada de activitate:
01.01.1999 – 31.12.1999; 01.01.2001 – 31.12.2001.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 13 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări
Sociale a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 02
decembrie 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea
apelului, casare hotărârii din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova, cu emiterea unei hotărâri de scoatere de pe
rol a cererii depuse de Butuc Sveatoslav cu privire la constatarea
faptului cu valoare juridică.
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel
Comrat s-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale. S-a casat hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova și a dispus scoaterea de pe rol a cererii depuse
de Butuc Sveatoslav din motiv că la examinarea cauzei în procedură
specială se constatată un litigiu de drept ce ține de competența
instanțelor judecătorești.
Prin decizia din 01 noiembrie 2023 a Curții Supreme de
Justiție s-a admis recursul declarat de Butuc Sveatoslav, s-a casat
integral decizia din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Comrat, cu
restituirea cauzei la Curtea de Apel Comrat spre judecarea apelului
în fond, în același complet de judecată.
Prin decizia din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel
Comrat s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale și s-a menținut hotărârea din 27 septembrie 2022 a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.
Instanța de apel a motivat soluția pe faptul că potrivit
cererii, petiționarul Butuc Sveatoslav a solicitat instanței de judecată
constatarea faptului cu valoare juridică în temeiul prevederilor
art.281 alin.(2) lit.i) și n) Cod de procedură civilă, și anume faptul că
a activat în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul Silvic Băiuș”,
„Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, în perioadele:
01.01.1999 - 31.12.1999 și 01.01.2001 - 31.12.2001.
Instanța de apel a remarcat că din cererea de apel și
demersul privind scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată Casa
Națională de Asigurări Sociale la 12.07.2022, la etapa examinării
cererii în instanța de fond, a invocat în prezenta cauză un litigiu de
drept, or, apelanta consideră că constatarea faptului activării
petiționarului în cadrul „Ocolului Silvic Băiuș” nu schimbă situația
juridică privind calculul termenului de pensionare, având în vedere
că în sistemul public de asigurări sociale, lipsesc date privind
achitarea contribuțiilor pentru perioada 01 ianuarie 1999 - 31
decembrie 1999 și 01 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2001.
Instanța de apel a reținut că potrivit art.279 alin.(1) lit.a)
din Codul ce procedură civilă, instanța judecătorească examinează în
procedură specială cauze cu privire la constatarea faptelor care au
valoare juridică. Iar, reieșind din prevederile art.281 alin.(2) lit. i) și
n) Cod de procedură civilă instanța judecă cauzele în care i se cere să
3
constate apartenența documentelor constatatoare de drepturi (cu
excepția documentelor militare, buletinului de identitate,
pașaportului și a certificatelor eliberate de organele de stare civilă) la
o persoană al cărei nume indicat în document nu coincide cu numele
din certificatul de naștere, buletinul de identitate sau din pașaport și
alte fapte cu valoare juridică.
De asemenea, instanța de apel a notat că potrivit
prevederilor art.282 alin.(1) din Codul de procedură civilă,
legiuitorul a prevăzut că constatarea faptului cu valoare juridică are
loc numai în cazul în care: a) acesta generează, în virtutea legii,
următoarele efecte juridice: apariția, modificarea sau încetarea unor
drepturi personale sau patrimoniale ale petiționarului; b) petiționarul
nu are o altă posibilitate de a obține sau de a restabili documentele
care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită; c)
constatarea faptului nu este legată de soluționarea unui litigiu de
drept ce tine de competența instanțelor judecătorești.
Instanța de apel a constatat că petiționarul Butuc
Sveatoslav prin cererea înaintată solicită constatarea faptului despre
activitatea în muncă în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul silvic
Băiuș” al Întreprinderii Pentru Silvicultură Iargara, în perioadele:
01.01.1999 – 31.12.1999 și 01.01.2001 – 31.12.2001.
Instanța de apel a remarcat că CNAS în cererea de apel
invocă existența unui litigiu de muncă, susținând că Butuc Sveatoslav
urmează să se adreseze fostului angajator (după caz, succesorului în
drepturi al angajatorului în caz de reorganizare) în privința eliberării
documentelor confirmative despre activitatea dânsului, iar în cazul în
care pentru perioadele de activitate nu au fost declarate și achitate
contribuțiile de asigurări sociale de stat în mărimile prevăzute de
lege, angajatorul (după caz, succesorului în drepturi al angajatorului
în caz de reorganizare) urmează să se conformeze legislației în
vigoare (Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări
sociale), în vederea prezentării declarațiilor de asigurări sociale cu
achitarea acestora.
La acesta capitol, Curtea de Apel Comrat a reținut că în
virtutea art.27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea
în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în
primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material
sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de
drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele
procedurale de apărare.
4
Sub acest aspect, instanța de apel a subliniat că
petiționarul Butuc Sveatoslav este în drept să aleagă orice modalitate
și mijloc procedural de apărare considerat ca fiind rezonabil, iar
instanței de judecată îi revine obligația de a garanta accesul la justiție
și a respecta dreptul la un proces echitabil în temeiul CEDO și
legislației naționale.
Instanța de apel a conchis că obiecția apelantei Casa
Națională de Asigurări Sociale precum că petiționarul Butuc
Sveatoslav urma să conteste refuzul său, dar nu să depună o cerere
de constatare în procedură specială, reprezintă o excepție procesuală,
dar nu o circumstanță care să ateste existența unui litigiu de drept
între părți.
Cu atât mai mult, prima instanță la emiterea hotărârii în
constatarea faptului cu valoare juridică a constatat faptul că Butuc
Sveatoslav a activat în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul silvic
Băiuș” al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în
perioadele: 01 ianuarie 1999 – 31 decembrie 1999 și 01 ianuarie 2001
- 31 decembrie 2001, date confirmat prin carnetele de muncă (f.d. 6-
16), ce prezintă că Butuc Sveatoslav nu a avut întrerupere în
activitate, iar f.d.16 confirmă faptul că pentru anii 1999 și 2001,
ultimul a beneficiat de un salariu lunar.
Instanța de apel a accentuat că solicitarea din cererea de
constatare a faptelor cu valoare juridică, petentul a invocat
constatarea faptului perioadei activării în muncă și nu cuantumul
contribuțiilor sociale, după cum invocă apelanta.
Instanța de apel a rezumat că CNAS nu a adus o critică
fondată a soluției instanței de fond, iar invocările formulate în cererea
de apel nu și-au găsit confirmarea, temei pentru care a considerat de
a respinge cererea de apel ca nefondată.
În lumina celor expuse, instanța de apel a concluzionat
că soluția instanței de fond corespunde rigorilor legale, iar CNAS nu
a probat temeinicia afirmațiilor sale, argumentele apelului fiind
neîntemeiate, iar instanța de fond a stabilit toate circumstanțele speței
și a apreciat just probele administrate, aplicând corect normele de
drept ce guvernează speța.
Date fiind cele constatate, instanța de apel nu a depistat
temeiuri de casare a hotărârii primei instanțe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
5
La 23 aprilie 2024, Casa Națională de Asigurări
Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 23 ianuarie
2024 a Curții de Apel Comrat și a hotărârii din 27 septembrie 2022
a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, cu pronunțarea unei hotărâri
noi de scoatere de pe rol a cererii depuse de Butuc Sveatoslav cu
privire la constatarea faptului cu valoare juridică.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări
Sociale a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a
aplicat eronat normele de drept material.
Recurenta a indicat că la 03 ianuarie 2022, Butuc
Sveatoslav s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova
cu cerere și actele necesare în vederea stabilirii pensiei anticipate
pentru carieră lungă în temeiul Legii nr.156/1998 privind sistemul
public de pensii. În urma examinării cererii și actelor anexate,
organul asigurării sociale a emis decizia nr.15/2022/458 din 07
februarie 2022 privind respingerea cererii în stabilirea pensiei
anticipate pentru carieră lungă, deoarece potrivit documentelor
prezentate intimatul nu întrunește stagiul de cotizare de cel puțin 39
de ani, condiție expres prevăzută în art.152 din Legea nr.156/1998.
Intimatul nefiind de acord cu actul administrativ de refuz și având
în vedere că perioadele de activitate: 01.01.1999 – 31.12.1999 și
01.01.2001 – 31.12.2001, nu au participat la calcularea stagiului de
cotizare pentru stabilirea pensiei, s-a adresat în judecată cu cerere
în temeiul art.281 – 284 CPC, prin care a solicitat constatarea
faptului cu valoare juridică și anume constatarea perioadei de
activitate în calitate de maestru-pădurar la ÎS „Întreprinderea pentru
Silvicultură Iargara” în perioadele de activitate: 01.01.1999 –
31.12.1999 și 01.01.2001 – 31.12.2001.
În viziunea recurentei atât prima instanță, cât și instanța
de fond fără a analiza situația din litigiu și obiectul acțiunii, a admis
pretențiile intimatului, constatând faptul că Butuc Sveatoslav a
activat în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul Silvic Băiuș” al ÎS
„Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” perioadele de activitate:
01.01.1999 – 31.12.1999 și 01.01.2001 – 31.12.2001.
6
Consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare
eronat au interpretat prevederile art.282 alin.(1) lit.b) CPC, potrivit
cărora instanța judecătorească constată faptul cu valoare juridică în
cazul în care petiționarul nu are o altă posibilitate de a obține sau de
a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui
constatare o solicită.
În speță, Butuc Sveatoslav nu a demonstrat
imposibilitatea confirmării perioadelor de activitate 01.01.1999 –
31.12.1999 și 01.01.2001 – 31.12.2001, în funcție de maistru-
pădurar la „Ocolul silvic Băiuș” al ÎS „Întreprinderea pentru
Silvicultură Iargara”, și anume lipsa înscrierilor în carnetul de
muncă, lipsa ordinelor de angajare, de transfer, eliberare.
Organul de asigurări sociale la emiterea actului
administrativ de refuz nu a infirmat perioada de activitate a
intimatului, pe care a solicitat-o să fie constatată, întrucât
confirmarea perioadei de activitate nu ține de competența sa, la fel
nici ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în calitate de
angajator nu a negat faptul că intimatul a activat în perioada de
referință în funcție de maistru-pădurar prin certificatul nr.534 din
20 aprilie 2022, doar a menționat despre lipsa cărților pe salariu în
arhiva întreprinderii pentru perioada dată în legătură cu lipsa
evidenței contabile (deteriorarea discului).
În opinia recurentei, Butuc Sveatoslav dacă ar fi avut
nevoie să confirme activitatea la ÎS „Întreprinderea pentru
Silvicultură Iargara” urma să se adreseze către agentul economic
respectiv și să solicite documentele relevante perioadei sale de
activitate.
Perioadele de activitate 01.01.1999 – 31.12.1999 și
01.01.2001 – 31.12.2001, în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul
silvic Băiuș” al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” nu a
fost inclusă în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei, din
motivul lipsei contribuțiilor sociale pentru perioada indicat în baza
datelor din contul personal de asigurări sociale al persoanei
asigurate, or, potrivit art.69 alin.(2) din Regulamentul privind
modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a
stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.165/2017, în urma introducerii evidenței
individuale de asigurări sociale (după 01 ianuarie 1999), stagiul de
cotizare se confirmă în baza datelor din contul personal de asigurări
7
sociale al persoanei asigurate, gestionat în conformitate cu Legea
privind sistemul public de asigurări sociale.
Recurenta consideră că obiectul litigiului nu necesită a
fi constatat în procedură specială, întrucât intimatul urma să se
adreseze în acest sens fostului angajator (succesorului în drepturi al
angajatorului în caz de reorganizare) în privința eliberării
documentelor confirmative despre activitatea acestuia, iar în cazul
în care pentru perioadele de activitate nu au fost declarate și achitate
contribuțiile de asigurări sociale de stat în mărimile prevăzute de
lege, angajatorul urmează să se conformeze legislației în vigoare
(Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale), în
vederea prezentării declarațiilor de asigurări sociale cu achitarea
acestora. Urmare rectificării/completării contului personal al
asiguratului, în care va fi reflectată achitarea contribuțiilor pentru
perioadele de activitate 01.01.1999 – 31.12.1999 și 01.01.2001 –
31.12.2001, în funcție de maistru-pădurar la „Ocolul silvic Băiuș”
al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, organul
asigurărilor sociale va examina posibilitatea includerii perioadei
respective în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei.
În contextul enunțat, CNAS deduce că Butuc
Sveatoslav nu avea necesitatea să se adreseze în instanța de judecată
în procedură specială cu privire la constatarea faptului cu valoare
juridică în ce privește anumite perioade de activitate, în situația în
care nimeni nu a negat acest fapt, însă prin acțiunea înaintată
intimatul urmărește scopul confirmării stagiului de cotizare pentru
stabilirea pensiei anticipate pentru carieră lungă.
În atare împrejurări, obiectul examinării în procedură
specială de constatare a faptului cu valoare juridică ține de
soluționarea unui litigiu de drept și prin urmare este de competența
instanțelor judecătorești.
În drept, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a
întemeiat recursul pe prevederile art.432 din Codul de procedură
civilă, în redacția legii în vigoare până la 01 septembrie 2023, în
special pe prevederile alin.(2) lit.b) și c) potrivit cărora, se consideră
că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: b) a aplicat o lege care nu
trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.
La 20 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat
în adresa lui Butuc Sveatoslav copia recursului declarat de CNAS,
cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referinței, creând
8
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă
prin scrisoarea de expediere a actului de procedură și avizul poștal
de recepție, anexate la materialele dosarului, însă intimatul nu și-a
valorificat acest drept procedural și nu a prezentat referință (f.d.192,
194).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
În conformitate cu art.434 alin.(1) și (2) din Codul de
procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării
hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de
procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Potrivit art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie
2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că
legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se
vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 23 aprilie 2024 de către Casa
Națională de Asigurări Sociale a fost depus după data intrării în
vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01
septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.
Distinct, ține de menționat că art.432 „Temeiurile
declarării recursului” din Codul de procedură civilă (în redacția
legii până la modificările operate prin Legii nr.246 din 31.07.2023,
în vigoare din 01.09.2023) avea următorul conținut:
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs
în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea
care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
9
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în
mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care
nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în
absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind
limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar
lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au
dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către
instanță din oficiu.
În conformitate cu art.432 din Codul de procedură
civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din
01.09.2023):
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența
Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv
sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau
decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e)
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit
legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța
de apel.”
Conform art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură
civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului):
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a)
recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
În conformitate cu art.440 alin.(1) și (2) din Codul de
procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
10
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Cu referire la termenul de depunere a recursului,
instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Comrat a
pronunțat dispozitivul deciziei, în ședință publică, la 23 ianuarie
2024.
Din actele cauzei rezultă că la 21 martie 2024, Curtea
de Apel Comrat a expediat copia deciziei motivate din 23 ianuarie
2024 în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale, recepționată
de către recurentă la 27 martie 2024, fapt ce rezultă din scrisoarea
de expedierea a actului judecătoresc și avizul poștal de recepție
anexate la dosar (f.d.178, 182).
Astfel, recursul declarat la 23 aprilie 2024 de către
CNAS se consideră ca fiind depus în interiorul termenului prevăzut
la art.434 CPC.
Se reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea
de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură
civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale rezultă că drept temei de declarare a recursului s-
a invocat în esență prevederile art.432 din Codul de procedură
civilă, în redacția legii în vigoare până la 01 septembrie 2023, în
special pe prevederile alin.(2) lit.b) și c) potrivit cărora, se consideră
că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: b) a aplicat o lege care nu
trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că după cum s-a menționat supra prin
Legea nr.246 din 31.07.2023 a fost modificat cadrul normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv prevederile Codului de
procedură civilă, în special au fost modificate și temeiurile
recursului prevăzute la art.432, care au intrat în vigoare din 01
septembrie 2023.
La caz, recurenta CNAS a depus recursul la 23 aprilie
2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate la
articolul 432 CPC, dispozițiile căruia au un text diferit de cel al
articolul 432 prevăzut în redacția legii până la modificările intrate
în vigoare din 01 septembrie 2023
Date fiind cele constatate, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că recursul declarat la 23 aprilie
2024 de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în
temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de
11
procedură civilă, în vigoare din 01 septembrie 2023 și prin urmare
urmează a fi considerat inadmisibil.
Mai mult, verificând legalitatea și temeinicia decizia
contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de
judecată nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii,
cu aplicarea sau interpretarea eronată a legii, sau cu aprecierea
arbitrară a probelor. Dimpotrivă, decizia a fost emisă cu respectarea
prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar
în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
De altfel, motivele de casare, invocate în recurs, se
referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de Curtea de
Apel Comrat și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Mai mult, recursul
conține obiecții de fapt similare celor expuse în cererea de apel, care
au fost analizate de instanța de apel, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea
recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
declarării recursului.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a
textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Comrat și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Comrat, nu echivalează cu un argument. Dacă ar
proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și
în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești
supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă
statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există
12
limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38;
Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations
Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului
6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut
cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de
rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,11p.141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de
Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(1) CPC și urmează a fi considerat
inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de
procedură civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale a Republicii Moldova.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ghenadie Eremciuc
13