2ra-558/23 — privire la suplinirea acordului pentru comasarea bunurilor imobile, compensarea cheltuielilor de judecată

În data de 22 aprilie 2019, Andrei Grigoriev a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Timuș și Svetlanei Grigoriev, prin care a solicitat suplinirea acordului Svetlanei Grigoriev și a lui Ion Timuș privind comasarea bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în mun. Chișinău, str. xxxxx precum și încasarea de la Svetlana Grigoriev și Ion Timuș în mod solidar taxa de stat în sumă de 250 lei și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice.

În motivarea cererii de chemare în judecată Andrei Grigoriev a invocat că bunurile imobile cu numerele cadastral xxxxx și xxxxx, situate în mun. Chișinău, sect. Botanica str. xxxxx, au un hotar comun, ambele bunuri imobile, formează terenuri conexe cu aceiași coproprietari cu cote-părți ideale egale din fiecare aceste bunuri imobile, conform Planului loturilor Anexă la decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 52/23-8 din 26 decembrie 2006. Coproprietarii ambilor bunuri imobile (terenuri), care se cer a fi comasate, sunt Svetlana Grigoriev, Andrei Grigoriev și Ion Timuș.

În opinia reclamantului sunt întrunite condițiile legale necesare pentru comasarea de către coproprietari a bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx.

Reclamantul a mai indicat că, prin cererea din 16 septembrie 2018 a solicitat semnarea de către Svetlana Grigoriev și Ion Timuș a cererii de formare a bunurilor imobile prin comasarea terenurilor cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în mun. Chișinău, sect. Botanica, str. xxxxx în termen de 5 zile lucrătoare.

Prin răspunsul din 02 octombrie 2018 reclamantul a fost informat despre refuzul în satisfacerea semnării cererii către Agenția Servicii Publice, invocându-se că ar exista proiecte pentru ridicarea unei construcții pe unul din terenurile, care urmează a fi comasate, cu extinderea pe terenul învecinat.

Reclamantul a indicat că proiectele menționate în răspunsurile din 02 octombrie 2018 ale Svetlanei Grigoriev și ale lui Ion Timuș sunt iluzorii, deoarece relațiile dintre coproprietarii bunurilor imobile menționate sunt ostile, iar planurile de business pentru viitor sunt diferite. 1

Andrei Grigoriev a susținut că raționamentele expuse, demonstrează că refuzul pârâților în semnarea cererii de comasare este unul neîntemeiat, prezintă un litigiu, care nu poate fi soluționat pe cale amiabilă.

Reclamantul a mai indicat că condițiile legale care permit coproprietarilor acestor bunuri imobile să producă comasarea, se conțin în art. 12, alin. (1) din Legea privind formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din 07 iunie 2021 a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Grigoriev, a încasat din contul lui Andrei Grigoriev în beneficiul lui Ion Timuș cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 000 lei, în beneficiul Svetlanei Grigoriev cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 3 000 lei, în beneficiul SRL „Pechera” cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 000 lei. În rest, a respins ca fiind neîntemeiate cerințele Svetlanei Grigoriev și SRL „Pechera” privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică. (f.d. 133, 137-149, vol. I)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, la 30 iunie 2021 în termen, de către Andrei Grigoriev. (f.d. 136)

La 13 ianuarie 2022 Svetlana Grigoriev și SRL „Pechera” au depus apel incident împotriva hotărârii din data de 07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 172-176, vol. I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a constatat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, proprietari ai terenului cu numărul cadastral xxxxx situat în mun. Chișinău, sectorul Botanica, str. xxxxx sunt Svetlana Grigoriev și Andrei Grigoriev asupra 2/3 cotă-parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1062 din 25 ianuarie 2007 și Ion Timuș asupra 1/3 cotă-parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1063 din 25 ianuarie 2007. 2

De asemenea, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile proprietari ai terenului cu numărul cadastral xxxxx situat în mun. Chișinău, sectorul Botanica, str. xxxxx sunt Svetlana Grigoriev și Andrei Grigoriev asupra 2/3 cotă-parte, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1-2545 din 24 aprilie 2003 și nr. 1-6988 din 03 septembrie 2003, precum și Ion Timuș asupra 1/3 cotă-parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1063 din 25 ianuarie 2007.

Astfel, instanța de apel, reținând prevederile art.500, alin. (1), art. 543, art. 544, alin. (1), art. 567, alin. (1), art. 572, alin.(1-2) din Codul civil în colaborare cu prevederile art. 9, art. 12, alin. (1-2) din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, a concluzionat că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, deoarece, în speță s-a confirmat cu certitudine faptul că 2/3 cotă-parte din ambele loturi sunt proprietate comună în devălmășie a Svetlanei Grigoriev și a lui Andrei Grigoriev și 1/3 cotă-parte este deținută de Ion Timuș, iar comasarea terenurilor, cu regim juridic de proprietate diferită, este interzisă.

Curtea de Apel Chișinău a mai reținut că Andrei Grigoriev nu este în drept să solicite comasarea bunurilor imobile menționate în situația în care prin autorizația de construire nr. 421 din 14 iunie 2004 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire a unui magazin alimentar în complex cu obiective de menire socială în valoare de 292 136 lei. Iar potrivit deciziei nr. 62/23-8 din 26 decembrie 2006, Consiliul municipal Chișinău a acceptat vânzarea lotului de pământ cu suprafața de 695 m.p., suplimentar la terenul privat din str. xxxxx lui Ion Timuș și Svetlanei Grigoriev, proporțional cotelor-părți de teren pe care le dețin (respectiv 1/3 și 2/3), în vederea amplasării unui obiectiv comercial, conform planului-anexă.

Referitor la solicitarea Svetlanei Grigoriev înserată în apelul incident cu privire la încasarea tuturor cheltuielilor de asistență juridică și anume, în sumă 10 032 lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, ajungând la concluzia de a o respinge, or, pornind de la practica și jurisprudența dezvoltată de CtEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

În motivarea recursului Andrei Grigoriev a invocat dezacordul cu soluția adoptată de către instanțele de judecată, menționând că instanța de apel a refuzat să se pronunțe asupra argumentelor indicate în cererea de apel. 3

În opinia recurentului instanțele ierarhic inferioare la examinarea cauzei au aplicat eronat norma de drept material, și anume art. 12 alin. (2) din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004, care nu urma a fi aplicată.

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) statuează că: „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) stabilește că: 4 „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 06 februarie 2023.

Din analiza recursului declarat de către Andrei Grigoriev rezultă că, recurentul a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului că instanțele ierarhic inferioare la examinarea cauzei au aplicat eronat norma de drept material, și anume art. 12 alin. (2) din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004, care nu urma a fi aplicată.

Reținând că recurentul deși nu a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432, alin. (2) din Codul de procedură civilă, dar a invocat aplicarea unei legi care nu trebuie să fie aplicată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Cu atât mai mult, că în baza art. 12 alin. (2) din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 Andrei Grigoriev a sesizat instanța cu actuala cerere de chemare în judecată, respectiv nu poate invoca că instanța de judecată nu era obligată de examineze circumstanțele cauzei prin prisma acestor norme.

De altfel, indicând că nu această normă trebuia aplicată, nu a specificat care normă, conform opiniei sale, ar fi trebuit să fie aplicată. Prin urmare, recursul se rezumă la o simplă formalitate, fără a detalia care dintre circumstanțele constatate nu au fost corecte, care circumstanțe ar contraveni normei de drept material și care ar fi norma ce ar fi trebuit aplicată în acest caz. 5

Instanța de recurs evidențiază că este insuficient doar să se menționeze că norma a fost aplicată incorect, dat trebuie de clarificat și demonstrat care era norma care trebuia aplicată.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe.

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare și nu se încadrează în temeiurile de admisibilitate a recursului.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de către Andrei Grigoriev, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440, alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către Andrei Grigoriev împotriva deciziei din data de 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 6