2ra-558/23 — privire la suplinirea acordului pentru comasarea bunurilor imobile, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privire la suplinirea acordului pentru comasarea bunurilor imobile, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 432, alin. 2, alin. 3 din CPC în vigoare până la 01 septembrie 2023
2ra-558/23 — privire la suplinirea acordului pentru comasarea bunurilor imobile, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Andrei Grigoriev,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de
către Andrei Grigoriev împotriva lui Ion Timuș și Svetlanei Grigoriev,
intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Pechera” cu
privire la suplinirea acordului pentru comasarea bunurilor imobile și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-558/23
PIGD 2-19101651-01-2ra-13042023)
Recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 432, alin. (2), alin.
(3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023),
or instanța de apel a interpretat corect normele de drept material, iar aplicând
normele respective nu a extins normele juridice dincolo de ipotezele ei, a
apreciat circumstanțele de fapt și probatoriu corect.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Frunze
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Cotorobai, A. Braga, A. Malîi
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
către Andrei Grigoriev
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 22 aprilie 2019, Andrei Grigoriev a depus cerere de chemare
în judecată împotriva lui Ion Timuș și Svetlanei Grigoriev, prin care a
solicitat suplinirea acordului Svetlanei Grigoriev și a lui Ion Timuș privind
comasarea bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, situate
în mun. Chișinău, str. xxxxx precum și încasarea de la Svetlana Grigoriev și
Ion Timuș în mod solidar taxa de stat în sumă de 250 lei și cheltuielile pentru
acordarea asistenței juridice.
În motivarea cererii de chemare în judecată Andrei Grigoriev a invocat
că bunurile imobile cu numerele cadastral xxxxx și xxxxx, situate în mun.
Chișinău, sect. Botanica str. xxxxx, au un hotar comun, ambele bunuri
imobile, formează terenuri conexe cu aceiași coproprietari cu cote-părți
ideale egale din fiecare aceste bunuri imobile, conform Planului loturilor
Anexă la decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 52/23-8 din 26
decembrie 2006. Coproprietarii ambilor bunuri imobile (terenuri), care se cer
a fi comasate, sunt Svetlana Grigoriev, Andrei Grigoriev și Ion Timuș.
În opinia reclamantului sunt întrunite condițiile legale necesare pentru
comasarea de către coproprietari a bunurilor imobile cu numerele cadastrale
xxxxx și xxxxx.
Reclamantul a mai indicat că, prin cererea din 16 septembrie 2018 a
solicitat semnarea de către Svetlana Grigoriev și Ion Timuș a cererii de
formare a bunurilor imobile prin comasarea terenurilor cu numerele
cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în mun. Chișinău, sect. Botanica, str.
xxxxx în termen de 5 zile lucrătoare.
Prin răspunsul din 02 octombrie 2018 reclamantul a fost informat
despre refuzul în satisfacerea semnării cererii către Agenția Servicii Publice,
invocându-se că ar exista proiecte pentru ridicarea unei construcții pe unul
din terenurile, care urmează a fi comasate, cu extinderea pe terenul învecinat.
Reclamantul a indicat că proiectele menționate în răspunsurile din 02
octombrie 2018 ale Svetlanei Grigoriev și ale lui Ion Timuș sunt iluzorii,
deoarece relațiile dintre coproprietarii bunurilor imobile menționate sunt
ostile, iar planurile de business pentru viitor sunt diferite.
1
Andrei Grigoriev a susținut că raționamentele expuse, demonstrează
că refuzul pârâților în semnarea cererii de comasare este unul neîntemeiat,
prezintă un litigiu, care nu poate fi soluționat pe cale amiabilă.
Reclamantul a mai indicat că condițiile legale care permit
coproprietarilor acestor bunuri imobile să producă comasarea, se conțin în
art. 12, alin. (1) din Legea privind formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28
octombrie 2004.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
9.Prin încheierea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL
„Pechera”. (f.d. 77, vol. I)
Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din 07 iunie 2021
a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Grigoriev,
a încasat din contul lui Andrei Grigoriev în beneficiul lui Ion Timuș
cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 000 lei, în
beneficiul Svetlanei Grigoriev cheltuielile pentru acordarea asistenței
juridice în mărime de 3 000 lei, în beneficiul SRL „Pechera” cheltuielile
pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 000 lei. În rest, a respins
ca fiind neîntemeiate cerințele Svetlanei Grigoriev și SRL „Pechera” privind
încasarea cheltuielilor de asistență juridică. (f.d. 133, 137-149, vol. I)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, la 30 iunie 2021
în termen, de către Andrei Grigoriev. (f.d. 136)
La 13 ianuarie 2022 Svetlana Grigoriev și SRL „Pechera” au depus
apel incident împotriva hotărârii din data de 07 iunie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru. (f.d. 172-176, vol. I)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 10 noiembrie 2022
a respins apelul declarat de către Andrei Grigoriev și apelul incident declarat
de către Svetlana Grigoriev și SRL „Pechera”, a menținut hotărârea din 07
iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. A încasat de la Andrei
Grigoriev în beneficiul Svetlanei Grigoriev cheltuielile de asistență juridică
în instanța de apel în mărime de 1 500 lei și în beneficiul SRL „Pechera”
cheltuielile de asistență juridică în instanța de apel în mărime de 1 500 lei. În
rest a respins cerința cu privire la încasării cheltuielilor de asistență juridică.
(f.d. 223-224, 225-238, vol. I)
Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a constatat că
potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, proprietari ai terenului cu
numărul cadastral xxxxx situat în mun. Chișinău, sectorul Botanica, str.
xxxxx sunt Svetlana Grigoriev și Andrei Grigoriev asupra 2/3 cotă-parte, în
baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1062 din 25 ianuarie 2007 și Ion
Timuș asupra 1/3 cotă-parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.
1063 din 25 ianuarie 2007.
2
De asemenea, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile
proprietari ai terenului cu numărul cadastral xxxxx situat în mun. Chișinău,
sectorul Botanica, str. xxxxx sunt Svetlana Grigoriev și Andrei Grigoriev
asupra 2/3 cotă-parte, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1-2545
din 24 aprilie 2003 și nr. 1-6988 din 03 septembrie 2003, precum și Ion
Timuș asupra 1/3 cotă-parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.
1063 din 25 ianuarie 2007.
Astfel, instanța de apel, reținând prevederile art.500, alin. (1), art.
543, art. 544, alin. (1), art. 567, alin. (1), art. 572, alin.(1-2) din Codul civil
în colaborare cu prevederile art. 9, art. 12, alin. (1-2) din Legea nr. 354 din
28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, a concluzionat
că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, deoarece, în speță s-a
confirmat cu certitudine faptul că 2/3 cotă-parte din ambele loturi sunt
proprietate comună în devălmășie a Svetlanei Grigoriev și a lui Andrei
Grigoriev și 1/3 cotă-parte este deținută de Ion Timuș, iar comasarea
terenurilor, cu regim juridic de proprietate diferită, este interzisă.
Curtea de Apel Chișinău a mai reținut că Andrei Grigoriev nu este în
drept să solicite comasarea bunurilor imobile menționate în situația în care
prin autorizația de construire nr. 421 din 14 iunie 2004 s-a autorizat
executarea lucrărilor de construire a unui magazin alimentar în complex cu
obiective de menire socială în valoare de 292 136 lei. Iar potrivit deciziei nr.
62/23-8 din 26 decembrie 2006, Consiliul municipal Chișinău a acceptat
vânzarea lotului de pământ cu suprafața de 695 m.p., suplimentar la terenul
privat din str. xxxxx lui Ion Timuș și Svetlanei Grigoriev, proporțional
cotelor-părți de teren pe care le dețin (respectiv 1/3 și 2/3), în vederea
amplasării unui obiectiv comercial, conform planului-anexă.
Referitor la solicitarea Svetlanei Grigoriev înserată în apelul incident
cu privire la încasarea tuturor cheltuielilor de asistență juridică și anume, în
sumă 10 032 lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, ajungând la
concluzia de a o respinge, or, pornind de la practica și jurisprudența
dezvoltată de CtEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie
necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Andrei
Grigoriev, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei
noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. (f.d.
2-5, vol. II)
În motivarea recursului Andrei Grigoriev a invocat dezacordul cu
soluția adoptată de către instanțele de judecată, menționând că instanța de
apel a refuzat să se pronunțe asupra argumentelor indicate în cererea de apel.
3
În opinia recurentului instanțele ierarhic inferioare la examinarea
cauzei au aplicat eronat norma de drept material, și anume art. 12 alin. (2)
din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004, care nu urma a fi aplicată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023) reglementează că:
„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.”
Art. 432, alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023) prevede că:
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii
sau analogia dreptului.”
Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023) statuează că:
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe
la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost
încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește
procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023) stabilește că:
4
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, prevăzut la art.
434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că
recurentul a respectat acest termen, or, decizia recurată a fost pronunțată la
10 noiembrie 2022 și expediată în adresa participanților la proces, prin
intermediul poștei electronice la 23 ianuarie 2023. (f.d. 239, vol. I)
Recursul depus de către Andrei Grigoriev, la data de 06 februarie 2023,
este în termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea
existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de
procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 06
februarie 2023.
Din analiza recursului declarat de către Andrei Grigoriev rezultă că,
recurentul a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de
admisibilitate a recursului că instanțele ierarhic inferioare la examinarea
cauzei au aplicat eronat norma de drept material, și anume art. 12 alin. (2)
din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004, care nu urma a fi aplicată.
Reținând că recurentul deși nu a făcut trimitere la temeiul de drept
prevăzut de art.432, alin. (2) din Codul de procedură civilă, dar a invocat
aplicarea unei legi care nu trebuie să fie aplicată, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la
aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma
juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Cu atât mai mult, că în baza art. 12 alin. (2) din Legea nr. 354 din 28
octombrie 2004 Andrei Grigoriev a sesizat instanța cu actuala cerere de
chemare în judecată, respectiv nu poate invoca că instanța de judecată nu era
obligată de examineze circumstanțele cauzei prin prisma acestor norme.
De altfel, indicând că nu această normă trebuia aplicată, nu a
specificat care normă, conform opiniei sale, ar fi trebuit să fie aplicată. Prin
urmare, recursul se rezumă la o simplă formalitate, fără a detalia care dintre
circumstanțele constatate nu au fost corecte, care circumstanțe ar contraveni
normei de drept material și care ar fi norma ce ar fi trebuit aplicată în acest
caz.
5
Instanța de recurs evidențiază că este insuficient doar să se
menționeze că norma a fost aplicată incorect, dat trebuie de clarificat și
demonstrat care era norma care trebuia aplicată.
Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432, alin. (3)
din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), nu a
stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe.
În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în
mod direct starea de lucruri.
În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză
conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de
către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare și nu se
încadrează în temeiurile de admisibilitate a recursului.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate
de către Andrei Grigoriev, nu pot constitui temei de admisibilitate a
recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu
constituie temei de casare a deciziei recurată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 433, lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440, alin. (1), (2)
din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de către Andrei Grigoriev
împotriva deciziei din data de 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
6