2ra-515/24 — incasarea salariului, penalitatii; constatarea suspendarii contractului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea salariului, penalitatii; constatarea suspendarii contractului
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii recursului
2ra-515/24 — incasarea salariului, penalitatii; constatarea suspendarii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Anatolie Haruța,
inclusiv prin intermediul avocatului Natalia Covaliov,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Anatolie Haruța împotriva Societății cu Răspundere Limitată „GALSAM
SERVICE”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea salariului
restant, a penalităților de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată
și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată
„GALSAM SERVICE”, în proces de insolvabilitate, împotriva lui Anatolie
Haruța cu privire la constatarea faptului suspendării contractului individual
de muncă,
împotriva deciziei din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-515/24
NR. PIGD 2-22071166-01-2ra-19042024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței
de apel nu constituie temei de casare a actului judecătoresc contestat.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. C. Valah,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, I. Țurcan, N. Budăi,
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Anatolie Haruța, inclusiv prin intermediul avocatului Natalia Covaliov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 mai 2022, Anatolie Haruța a depus cerere de chemare în judecată
împotriva S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, solicitând încasarea salariului
restant în sumă de 323 264 de lei, compensației pentru reținerea salariului în
mărime de 0,3%, pentru fiecare zi de întârziere la achitarea salariului ce va
fi concretizată ulterior.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 01 decembrie 2017 a
încheiat cu S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” contractul individual de muncă
nr. 354, prin care a fost angajat pe termen nedeterminat, în calitate de
responsabil tehnic, cu salariul în mărime de 10 000 de lei lunar. Conform
notei contabile din 08 februarie 2022, restanță la salariul constituie 323 264
de lei.
Totodată, a menționat că, la 11 aprilie 2022, conform avizului de
recepție, pârâtul a primit cererea sa, prin care a solicitat încetarea
contractului individual de muncă în temeiul art. 81 alin. (1), lit. a1) sau art.
81 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, cu achitarea deplină a drepturilor
salariate ce se cuvin și eliberarea documentelor legate de activitatea în
unitate. Iar la 08 aprilie 2022 pârâtul a emis ordinul nr. 1/22 cu privire la
demisionarea sa din funcție în baza cererii depuse, începând cu 07 aprilie
Ordinul enunțat nu conține date referitor la articolul, alineatul, punctul
și litera corespunzătoare din lege, nu s-a dispus achitarea restanței salariale,
nu s-a indicat termenul și ordinea de contestare a acestuia.
Cu referire la hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 22
decembrie 2014 privind practica a examinării litigiilor care apar în cadrul
încheierii, modificării și încetării contractului individual de muncă,
reclamantul a afirmat că angajatorul este obligat sa efectueze achitarea
deplină a drepturilor salariate ce i se cuvin, să-i elibereze carnetul de muncă
și alte documente legate de activitate în unitate. Însă pârâtul nu și-a îndeplinit
obligația privind plata salariului.
De asemenea, a indicat că în caz de reținere din vina angajatorului a
plăților salariale și a altor plăți cuvenite, se plătește suplimentar pentru
fiecare zi de întârziere 0,3% din suma neplătită în termen. Compensația se
calculează din mărimea salariului, indemnizației, altor plăți neachitate, și nu
din suma indexată ce se efectuează separat din aceleași sume (salariu).
1
Compensația de întârziere de 0,3% se calculează pentru fiecare sumă
neachitată începând cu termenul de la care suma dată a devenit certă,
exigibilă și scadentă.
La 21 februarie 2023, S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în proces de
insolvabilitate, a formulat cerere reconvențională împotriva lui Anatolie
Haruța, solicitând constatarea faptului suspendării contractului individual de
muncă încheiat cu Anatolie Haruța, pentru în perioada 01 iulie 2018-08
aprilie 2022.
În susținerea cererii reconvenționale, reclamantul a invocat că Anatolie
Haruța a fost angajat în calitate de responsabil tehnic. Legislația în vigoare
și contractul individual de muncă enunțat stabilesc clar atribuțiile acestuia.
Totodată, a precizat că lucrările de construcție nu s-au desfășurat pe
șantierul de lucru din str. Ginta Latină, nr.8 o perioadă îndelungată. În
intervalul de timp care cuprinde pretențiile lui Anatolie Haruța, începând cu
01 iulie 2018, pe șantier nu s-a construit nimic. Respectiv nu a avut loc
antrenarea lui Anatolie Haruța în exercitarea atribuțiilor de salariat pentru
care solicită a fi remunerat.
De asemenea, a declarat că prezența lui Anatolie Haruța ca angajat și
specialist atestat în domeniul construcțiilor era pur teoretică și formală,
deoarece în lipsa oricăror acte permisive și oricăror lucrări de construcție, nu
și-a îndeplinit obligațiile stipulate la alin. 2.2 din contractul individual de
muncă și nu era prezent la șantier, fiind ocupat în alte locuri de muncă.
În perioada de referință, în special în perioada pandemică, contractul
individual de muncă a fost desfăcut. Astfel, Anatolie Haruța a pretins salariul
restant fără temei, mizând că formal nu s-a perfectat încetarea raporturilor de
muncă. De fapt, se constată suspendarea contractului individual de muncă,
or, se constată prestarea muncii de către salariat, pe de o parte și respectiv,
suspendarea plății drepturilor salariale de către angajator până la data
demisionării lui Anatolie Haruța -08 aprilie 2022.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată
din 02 mai 2023 s-a acceptat spre examinare cererea reconvențională depusă
de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” pentru examinare într-o procedură cu cea
inițială.
Prin hotărârea din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, corectată prin încheierea din 18 octombrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată
depusă de Anatolie Haruța. S-a încasat de la S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”
în beneficiul lui Anatolie Haruța salariul restant în sumă de 323 264 de lei și
cheltuielile de asistență juridică 3 000 de lei. În rest, s-a respins ca
neîntemeiată acțiunea în partea penalității de întârziere. S-a încasat de la
S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” în bugetul de stat taxa de stat în mărime de 9
2
697,92 de lei, de care reclamantul este scutit prin efectul legii. S-a respins ca
fiind neîntemeiată cererea reconvențională înaintată de S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE” împotriva lui Anatolie Haruța privind constatarea faptului
suspendării contractului individual de muncă în perioada 01 iulie 2018 până
la 08 aprilie 2022.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 02 mai 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.68), S.R.L.
,,GALSAM-SERVICE”, în proces de insolvabilitate, a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea
admiterii acțiunii cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de declarare
ca fiind tardive pretențiile reclamantului Anatolie Haruța în sumă de 87
123,15 lei, formate până la 20 mai 2019, respingerea pretențiilor cu privire
la încasarea salariului restant în sumă de 323 264 de lei, admiterea cererii
reconvenționale.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis apelul declarat de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în proces de
insolvabilitate. S-a casat hotărârea din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în partea admisă. În această parte s-a emis emite o nouă
hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de Anatolie Haruța împotriva S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în
proces de insolvabilitate, privind încasarea salariului restant, a penalităților
de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. În rest, hotărârea din
02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a menținut fără
modificări.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță fiind
învestită cu judecarea cauzei în fond, prin hotărârea din 02 mai 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a admis parțial acțiunea înaintată de
Haruța Anatolie împotriva S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” privind încasarea
salariului restant și a penalităților de întârziere. Iar acțiunea reconvențională
înaintată de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” împotriva lui Anatolie Haruța
privind constatarea faptului suspendării contractului individual de muncă în
perioada 01 iulie 2018 până la 08 aprilie 2022, a respins-o ca neîntemeiată.
Totodată, reieșind din prevederile art. 373 din Codul de procedură
civilă, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii primei
instanțe doar în partea contestată.
Cu privire la cerința privind încasarea de la S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE”, în proces de insolvabilitate, în beneficiul lui Anatolie Haruța a
salariului restant în sumă de 323 264 lei, instanța de fond a conchis asupra
temeiniciei pretenției. Instanța a ajuns la această concluzie în baza probelor
din dosar ce confirmă că reclamantul a activat în cadrul S.R.L. ,,GALSAM-
3
SERVICE” cu un salariu de 10 000 de lei, lunar, în baza contractului
individual de muncă nr.354 din 01 decembrie2017 (f.d.10-13). Iar la 07
aprilie 2022, reclamantul a expediat pârâtului cererea privind încetarea
contractului de muncă prin acordul scris al părților conform art. 81 alin. (1),
lit. a1) din Codul muncii sau la inițiativa unei părți conform art. 81 alin. (1),
lit. b) Codul muncii. La 08 aprilie 2022, pârâtul a emis ordinul nr.1/22 din
08 aprilie 2022, prin care a acceptat demisia reclamantului din cadrul S.R.L.
,,GALSAM-SERVICE” începând cu 07 aprilie 2022. Astfel, instanța a
constatat că pârâtul nu a achitat reclamantului salariul restant, deși tot pârâtul
în calitate de angajator a emis nota contabilă prin care a constatat că restanța
pârâtului la plata salariului reclamantului constituie 323 264 de lei (f.d.14).
Astfel, în această parte, instanța de apel a considerat greșită poziția
instanței de fond, fapt pentru care apelul declarat de S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE”, în proces de insolvabilitate, urmează a fi admis, cu casarea
hotărârii din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea
admisă cu emiterea unei noi hotărâri în această partea privind respingerea ca
neîntemeiată a cererii de chemare în judecată depusă de Haruța Anatolie
împotriva S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în proces de insolvabilitate,
privind încasarea salariului restant.
Or, prin acțiunea depusă, Anatolie Haruța a solicitat achitarea
restanței salariale în mărime de 323 264 de lei pentru perioada de până la 08
februarie 2022.
În corespundere cu dispozițiile art. 128 alin. (1) din Codul muncii,
salariul reprezintă orice recompensă sau cîștig evaluat în bani, plătit
salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă,
pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.
Astfel, instanța de apel a remarcat că prin salariu se înțelege orice
recompensă sau cîștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator
sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de
muncă, pentru munca executată sau ce urmează a fi executată.
Instanța de apel a notat că deși Anatolie Haruța a solicitat încasarea
salariului restant, din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că
Anatolie Haruța nu a prestat munca în baza căreia solicită plata salariului, în
perioada menționată compania S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în proces de
insolvabilitate, la șantierul de lucru din str. Ginta Latină, 8, mun. Chișinău
(conform contractului individual de muncă nr. 354 din 01 decembrie 2017),
nu a desfășurat lucrări de construcție – genul de activitatea în temeiul căruia
a fost înregistrată, fiind și perioada de pandemie, totodată, S.R.L.
,,GALSAM-SERVICE” a intrat și în proces de insolvabilitate.
De asemenea, instanța de apel a reținut că potrivit pct. 2.2. din
contractul individual de muncă nr. 354 din 01 decembrie 2017, printre
obligațiile salariatului se numără să-și îndeplinească conștiincios obligațiile
de muncă prevăzute de contractului individual de muncă; să fie responsabil
4
pentru verificarea realizării corecte a execuției lucrărilor de construcție; să
accepte execuția lucrărilor de construcție numai pe bază de proiecte și detalii
de execuție, verificatori de proiecte; să verifice și să avizeze: Proiectele
tehnologice privind execuția lucrărilor de construcție; Procedurile tehnice de
execuție a lucrărilor; Programele de verificare a execuției; Proiectele de
organizarea a execuției (organizare de șantier); Graficele de execuție a
lucrărilor aferente exigențelor esențiale; Procesele-verbale privind lucrările
ascunse; Să exercite controlul execuției lucrărilor conform programului de
verificare; să controleze modul în care se efectuează recepția calitativă a
materialelor și a elementelor de construcție (prefabricate, articole de
tâmplărie etc.): să controleze calitatea elementelor de construcție ce se
realizează în atelierele proprii; să oprească execuția lucrărilor de construcție
în cazul în care s-au produs defectele grave de calitate sau abateri de la
prevederile proiectului de execuție; să ia măsuri de corectare a lucrărilor,
constatate ca fiind necorespunzătoare: să solicite avizul proiectantului pentru
lichidarea deficiențelor care afectează exigentele esențiale la lucrările de
construcție sau a abaterilor de la proiect; să informeze operativ conducerea
organizației de construcție despre lichidarea deficiențele constatate și
măsurile întreprinse pentru a exclude repetarea lor; să întocmească și să țină
la zi registrul de evidență a lucrărilor de construcție verificate, să
îndeplinească normele de muncă stabilite.
Asemenea acțiuni/obligații nu au fost îndeplinite de către Anatolie
Haruța, or, nu au fost inițiate lucrări de construcție, având în vedere că
lipsește o autorizație de construire - act eliberat de către emitent, prin care
se autorizează executarea lucrărilor de construcție în temeiul și cu
respectarea certificatului de urbanism pentru proiectare și a documentației de
proiect elaborate și verificate, pentru obiectul respective, prin urmare
Anatolie Haruța nu a îndeplinit atribuții de muncă.
În același timp, instanța de apel a remarcat că scopul constituirii unei
societăți cu răspundere limitată este obținerea unui profit, inclusiv și ca
urmare a desfășurării atribuțiilor de muncă, iar în contextul în care compania
nu a obținut nici un profit, or activitatea acesteia a fost stopată, nu pot fi
atribuite lui Anatolie Haruța plăți salariale pentru o muncă care nu a fost
prestată, fapt pentru care simpla emitere a notei contabile nu este suficientă
în probarea unor pretenții salariale, având în vedere că activitatea companiei
a fost stopată, iar atribuțiile indicate expres în contractului individual de
muncă nr. 354 din 01 decembrie 2017, nu au fost îndeplinite.
Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile avocatului Natalia
Covaliov cu privire la faptul că contractul nu a fost suspendat, întrerupt, iar
în privința lui Anatolie Haruța nu au înregistrate și sancționate abateri
disciplinare, or, în lipsa desfășurării unei activități de către angajator,
salariatul Anatolie Haruța nici nu a putut să își continue activitatea pentru
care s-a angajat, fapt ce exclude incidența unor abateri disciplinare. Iar după
cum s-a reținut mai sus salariul reprezintă orice recompensă sau câștig
5
evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului
individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.
În această ordine de idei, Anatolie Haruța nu este îndreptățit să
solicite încasarea din contul S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în proces de
insolvabilitate, a salariului neachitat în sumă de 323 264 de lei, pentru o
muncă care nu a fost prestată.
De asemenea, Anatolie Haruța nu este îndreptățit să solicite
compensarea cheltuielilor de asistență juridică.
Având în vedere că instanța de apel a conchis asupra netemeiniciei
pretenției privind încasarea salariului restant, instanța de apel a considerat că
la caz nu este incidentă norma art. 98 alin. (1) din Codului de procedură
civilă, în partea ce ține de încasarea de la S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” în
bugetul de stat taxa de stat în mărime de 9 697,92 de lei.
În context, a fost citat art. 75 alin.(1), (4) din Codul muncii.
Astfel, cu privire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a
considerat că instanța de fond corect a reținut ca fiind neîntemeiată pretenția
din acțiunea reconvențională prin care S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”
solicită a constata că a fost suspendat, în perioada 01 iulie 2018- 08 aprilie
2022, contractul individual de muncă încheiat cu Anatolie Haruța. Or, la
materialele cauzei lipsesc probe ce ar confirma că S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE” a suspendat în perioada 01 iulie 2018- 08 aprilie 2022, contractul
individual de muncă nr. 354 din 01 decembrie 2017 încheiat cu Anatolie
Haruța. Astfel, la dosar lipsește ordinul emis de S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE” în acest sens.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 aprilie 2024, la 22 aprilie 2024 și la 23 septembrie 2024,
Anatolie Haruța, inclusiv prin intermediul avocatului Natalia Covaliov, a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 februarie 2024 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel, motivat prin aplicarea eronată a normelor de drept material
prin prisma prevederilor art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă,
conform cărora participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul
în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de
drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: a interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată.
Deși instanța de apel a indicat despre faptul că Anatolie Haruța a
solicitat încasarea salariului restant, iar din materialele cauzei s-a constatat
6
cu certitudine că nu a prestat munca în baza căreia solicită plata salariului,
însă în același timp, instanța de apel a constatat că scopul constituirii unei
societăți cu răspundere limitată este obținerea unui profit, inclusiv și ca
urmare a desfășurării atribuțiilor de muncă.
Redând prevederile art. 10 alin.(1), art.75 alin.(1), (2),(3),(4), art. 76,
art. 77, art. 78 alin.(1), (2),(3),(4), (5), art. 79, art.801 alin.(1), (2), (3), (4),
(5) din Codul muncii, recurentul a menționat că instanța de apel a ignorat
toate prevederile menționate supra la examinarea cauzei din speță.
Recurentul a precizat că nota contabilă din 08 februarie 2022 atestă
că S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” înregistrează o restanță la salariu în
mărime de 323 264 de lei.
De asemenea, ordinul emis la 08 aprilie 2022 cu privire la
demisionarea din funcție în baza cererii sale, începând cu 07 aprilie 2022,
alte date acest ordin nu conține. Iar alt ordin nu a fost emis de către angajator
cu privire la suspendarea contractului, nici instanța nu a admis cererea
reconvențională depusă de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, corespunzător nu
este posibilă suspendarea retractivă a contractului individual de muncă.
Angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate de plată a salariului, iar
instanța de apel incorect a aplicat norma de drept la examinarea cauzei.
Recurentul a considerat aplicabile prevederile art.81 alin.(3), art.85
alin.(31), art.142 alin.(1), art.143 alin.(1) din Codul muncii. Raportând
circumstanțele speței la clauzele contractuale și normele enunțate, recurentul
a considerat întemeiată pretenția cu privire la încasarea salariului restant în
sumă de 323 264 de lei. Argumentele și probele pârâtului precum că nu a
activat pe șantierul de lucru din str. Ginta Latină, sunt declarative. Or, nu
sunt acțiuni întreprinse de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” privind
neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu, intentarea unei
anchete de serviciu pentru neprezentarea la serviciu, ordin privind
suspendarea contractului individual de muncă. Salariul restant nu i-a fost
achitat, deși tot angajatorul a emis nota contabilă din 08 februarie 2022, prin
care a constatat că restanța la plata salariului de 323 264 de lei.
Referitor la îndeplinirea obligațiilor de serviciu, a menționat că pe
lingă faptul că angajatorul nu a întocmit vreun act care ar proba
neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, a făcut referire la prevederile Legii
Nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții. La caz,
proiectul nu corespundea cu autorizația și cu ceea ce a fost demarat. În acest
sens a întocmit nota de serviciu din 08 august 2018, iar ulterior s-a purces la
perfectarea actelor premergătoare autorizației de construcție.
La fel, a indicat asupra extrasului fiscal prezentat de S.R.L.
,,GALSAM-SERVICE” în care este redată doar situația pentru anul 2021,
dar reclamantul activează din 2018. Iar în 2018 pe contul întreprinderii au
fost mijloace financiare în mărime de 30 000 000 de lei și au fost efectuate
lucrări de construcție recepționate în baza proceselor-verbale semnate de el,
7
însă nu le deține pentru a le putea anexa la materialele cauzei. Indiferent de
activitatea sa, însă dacă angajatorul nu a întreprins acțiuni (întocmirea
ordinelor de sancționare pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor
de serviciu), nu poate fi considerat că nu a lucrat. Or, la 03 septembrie 2018
S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” i-a eliberat o recomandare.
Referitor la acțiunea reconvențională, recurentul a considerat că
argumentele acesteia nu pot fi puse la baza admiterii acțiunii
reconvenționale, deoarece sunt declarative. Legislația prevede expres
necesitatea întocmirii unui ordin în acest sens. Or, conform legislației
suspendarea contractului individual de muncă se face prin ordinul
angajatorului (dispoziție, decizie, hotărâre) care se aduce la cunoștința
salariatului sub semnătură cel târziu la data suspendării contractului
individual de muncă sau a reluării activității de muncă (art.75 alin.(4) din
Codul muncii), cu excepția cazurilor prevăzute la art. 76 lit.a), b), d), art. 78
alin.(1) lit.d1), e) din Codul muncii, cazuri care în speță nu sunt aplicabile.
Totodată, conform legislației fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor sale (art. 118
alin.(1) din Codul de procedură civilă). Instanța urmează să rețină spre
examinare numai probele pertinente care confirmă concluziile referitoare la
existența de circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cazului (art.
121 din Codul de procedură civilă).
Suplimentar recurentul a reiterat că decizia instanței de apel este
neîntemeiată, arbitrară, fiind bazată în mod determinant pe aprecierea vădit
tendențioasă, contradictorie și nerezonabilă a probelor.
Redând prevederile art. 390 alin. (1) lit. d), e) și f) din Codul de
procedură civilă, analizând conținutul deciziei contestate în raport cu
prevederile enunțate, recurentul a considerat instanța de apel a apreciat și
interpretat diferit aceeași circumstanță. În primul caz, instanța de apel
apreciază critic afirmațiile avocatului cu privire la faptul că contractul
individual de muncă nu a fost suspendat, întrerupt, iar în privința sa nu au
fost înregistrate și sancționate abateri disciplinare, or, în lipsa desfășurării
unei activități de către angajator. În al doilea caz, instanța de apel a apreciat
că instanța de fond corect a reținut ca fiind neîntemeiată pretenția din
acțiunea reconvențională prin care S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” a solicitat
constatarea suspendării contractul individual de muncă încheiat. Or, la
materialele cauzei lipsesc probe ce ar confirma că S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE” a suspendat în perioada 01 iulie 2018-08 aprilie 2022, contractul
individual de muncă. Inițial instanța de apel a apreciat critic afirmațiile cu
privire la faptul că contractul de muncă nu a fost suspendat, însă la aprecierea
temeiniciei cererii reconvenționale privind constatarea suspendării
contractului individual de muncă, a constatat invers. Prin urmare, concluziile
instanței de apel sunt contradictorii, motiv pentru care recursul urmează a fi
8
admis cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre
rejudecare.
De asemenea, a declarat că instanța de recurs urmează să remarce și
caracterul prematur al soluțiilor instanțelor de judecată, deoarece
angajatorul, în persoana aceluiași administrator autorizat Ruslan Vasiliev, în
perioada 01 iulie 2018-08 aprilie 2022, i-a eliberat recomandarea la 03
septembrie 2018
Totodată, prezintă relevanță și faptul că în perioada enunțată, în
calitate de responsabil tehnic, a prestat munca în conformitate cu prevederile
contractului individual de muncă încheiat, fapt confirmat inclusiv și prin
procesul-verbal de recepție intermediară a lucrărilor executate nr.07 din 20
iulie 2018; procesul-verbal de recepție intermediară a lucrărilor executate
nr.08 din 26 iunie 2019 (anexată copia certificată a proceselor-verbale de
recepție intermediară). Doar în temeiul proceselor-verbale menționate,
S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, în calitate de beneficiar, a primit de la
antreprenorul S.C. „POLISIMBOL” S.R.L., lucrări executate la obiectivul
din str. Ginta Latină, nr.8, în sumă de 6 750 450 de lei. Ambele proces-
verbale le-a semnat în calitate de responsabil tehnic al S.R.L. ,,GALSAM-
SERVICE”. Mai mult ca atât, aceste procese-verbal confirmă că a îndeplinit
și alte atribuții, fiind implicat de S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE” în
elaborarea compartimentelor documentației tehnice de execuție a lucrărilor,
care erau lipsă și fără de care nu se permite executarea lucrărilor.
La fel, în perioada 01 iulie 2018- 08 aprilie 2022, Anatolie Haruța, în
calitate de specialist al S.R.L. ,,GALSAM-SERVICE”, s-a expus privitor la
mai multe petiții și plângeri examinate de Procuratura Anticorupție, Centru
pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, Direcția generală
arhitectură și relații Funciare a mun. Chișinău etc. Astfel, a considerat
neîntemeiată remarca instanței de apel precum că din materialele cauzei s-ar
constata cu certitudine că nu ar fi prestat munca în baza căreia solicită plata
salariului.
Recurentul a considerat că constatările instanței de apel precum că
nu ar fi îndeplinit atribuții de muncă sunt bazate pe o apreciere unilaterală și
arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de
drept procedural. Prin urmare, o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea
exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine
lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele. Instanța de
recurs urmează să stabilească că, interpretarea dată de instanța de apel este
bazată pe o apreciere insuficientă și arbitrară a materialului probator și
argumentelor susținute de intimat, fapt ce vine în contradicție cu normele de
drept procedural. Prevederile art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă
consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătorești,
potrivit căruia instanța este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele
de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea și a ajuns la
9
soluția adoptată. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele
de fapt și de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții
trebuie să fie clară și simplă, precisă, conchisă și fermă și să aibă putere de
convingere. Această dispoziție legală a fost adoptată în scopul de a asigura o
bună administrare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile
judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite
controlul judecătoresc. La caz, soluția instanței de apel nu conține o
argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției
la care s-a ajuns.
Interpretarea legii din actele de dispoziție judecătorești contestate
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Or, pct.9
lit.e) și lit.f) din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la
practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației, reglementează
obligația uneia dintre părțile contractului individual de muncă de a repara
prejudiciul cauzat celeilalte părți nr. 11 din 03 octombrie 2005, modificată
prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.10 din 22 decembrie
2008 și hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.33 din 04 decembrie
2017, redând conținutul punctului vizat.
Prin admiterea recursului, se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție, fiind asigurat și respectarea cadrul normativ
internațional relevant- prevederile Convenției Organizației Internaționale a
Muncii nr.95/1949 privind protecția salariului, și anume: art.1, art.5, art.6,
art.8 alin.(1), (2), art.12 alin.(1), (2).
La 20 mai 2024 și la 04 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție
a expediat în adresa intimatului copia recursului declarat, inclusiv a celui
suplimentar, creând astfel participanților la proces condiții egale de a
cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele
dosarului (f.d.142,157). Din adresa intimatului corespondența s-a restituit
ca fiind „nereclamată” (f.d.159).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință
la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
10
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Anatolie Haruța, inclusiv prin intermediul
avocatului Natalia Covaliov, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate
în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01
septembrie 2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 06
februarie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 27 martie 2024 (f.d.125). Astfel, recursul depus
este în termen.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
11
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat, inclusiv suplimentului la acesta,
rezultă că s-au indicat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a),b),e), din Codul de
procedură civilă, în exprimarea dezacordului cu decizia contestată.
Astfel că art.432 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă se referă
la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Din recurs nu rezultă în mod clar de ce decizia instanței de apel este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se
menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă
interpretare, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în
latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici
acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit
că actul judecătoresc contestat ar fi contrar jurisprudenței acesteia.
Totodată, art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă se
referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de
Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de
discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba
jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic,
recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la
problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe
contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie modificarea
circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii
uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este
12
invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit
neîntemeiat.
Totodată, Completul de judecată ține să reitereze că temeiurile
stabilite la art.432 alin.(1) lit.a) și art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de
procedură civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.
Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor
lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre
arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită
în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432
alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține
cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2),
5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească
este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu
stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul
procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o
„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia,
22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-
o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis
o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-
o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al
procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din
practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu
aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt
bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În
esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate
cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota
de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce
mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost
considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:
„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui
13
recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar
contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra
acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,
fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat
pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași
judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a
deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute
de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face
referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,
2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși
că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu
bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în
cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme
legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio
discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului
prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.
Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu
bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor
asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce
contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de
instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce
nu aplică acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană
consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De
asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta
este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu se constată în mod univoc vreun argument
care ar justifica constatarea că hotărârea contestată ar fi emisă contrar
14
normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a
stabilit din textul acesteia raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs
în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor
condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)
aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în
mod determinant pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru
soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă
instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este
vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,
relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul
garantat de art.6§1 CEDO.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or,
recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează
aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de
Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
15
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa
constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există
limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza
Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință
de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria
A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează că recursul declarat de Anatolie Haruța, inclusiv
prin intermediul avocatului Natalia Covaliov, este vădit neîntemeiat și
urmează a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Anatolie Haruța, inclusiv prin
intermediul avocatului Natalia Covaliov, împotriva deciziei din 06 februarie
2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
16