2ra-154/23 — anularea contractului s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea contractului s.a.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-154/23 — anularea contractului s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea
Individuală „Start - Impex”,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Întreprinderea Individuală „Start-Impex” împotriva Băncii
Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare,
Musteață Ion și Agenției Servicii Publice cu privire la recunoașterea
bunului imobil ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare, radierea
înregistrării asupra bunului imobil din registrul bunurilor imobile,
anularea contractului de vânzare-cumpărare la licitație și rezultatul
licitației a vânzării bunului imobil,
împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Întreprinderea
Individuală „Start - Impex” și menținută hotărârea din 24 noiembrie 2021
a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,
(Dosarul nr.2ra-154/23
NR PIGD 2-19115400-01-2ra-27012023)
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se
încadrează în prevederile art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă (în
redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justitie, în vigoare din 1 septembrie 2023). Dezacordul
recurentei cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud: S. Pleșca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)
26 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea Individuală „Start - Impex”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Ion Malanciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 10 iulie 2019, ÎI „Start-Impex” a depus cerere de
chemare în judecată împotriva BC „Banca Socială” SA în proces de
lichidare, Musteață Ion și Agenției Servicii Publice cu privire la
recunoașterea bunului imobil ca obiect al contractului de vânzare-
cumpărare, radierea înregistrării asupra bunului imobil din registrul
bunurilor imobile, anularea contractului de vânzare-cumpărare la licitație
și rezultatul licitației a vânzării bunului imobil.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 30 octombrie
2002 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, prin care a procurat
de la BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare o încăpere (cafenea),
situată în orașul Ștefan Vodă, str.31 August 1989, nr.11A.
La momentul încheierii contractului BC „Banca Socială”
SA în proces de lichidare i-a vândut și beciul adică subsolul acestui bun
imobil cu nr. cadastral 8501213.147.01.005, fapt ce rezultă și din
certificatul privind valoarea bunului din 25 octombrie 2005, precum și
din fișa construcției de bază a imobilului din 07.11.2006.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 30
octombrie 2002, beciul, adică încăperea nelocativă cu nr. cadastral
8501213.147.01.005 a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile cu
drept de proprietate după ÎI „Start-Impex”, începând cu 4 octombrie
2005.
Reclamanta a accentuat că construcția nelocativă (beciul)
este obiect al contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2002,
însă notarul nu a indicat în acest bun în contractul de vânzare-cumpărare
pe lângă bunul principal (cafeneaua) pe care a cumpărat-o.
Directorul de atunci a filialei BC „Banca Socială” SA în
proces de lichidare din orașul Ștefan-Vodă, Mâță Tatiana, precum și unii
lucrători ai acestei bănci cunosc că ÎI „Start-Impex” i-a fost transmis
beciul, de care s-a folosit și se folosesc în continuare.
1
Prin urmare, respectivul subsol urmează a fi recunoscut
obiect al contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2002.
La 15 iunie 2019, a aflat că acest imobil a fost înstrăinat la
licitație lui Mustață Ion, fără acordul său.
Verificând în baza de date al organului cadastral, după
numărul cadastral, a aflat că încăperea locativă (subsolul, cu nr. cadastral
8501213.147.01.005) la 25 noiembrie 2010 a fost înregistrat, cu drept de
proprietate, după BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare.
Reclamanta a precizat că despre înstrăinarea beciului în
anul 2010, fără știrea și acordul său, a aflat abia acum, fiind lipsită ilegal
de acest imobil.
De fapt, toate aceste modificări au fost efectuate recent când
BC „Banca Socială” SA a intrat în proces de lichidare.
Reclamanta consideră că organul cadastral a comis o eroare
când a înregistrat din nou dreptul de proprietate asupra subsolului după
BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare la 25 noiembrie 2010, care
a trecut sub tăcere că bunul respectiv deja fusese înstrăinat către ÎI „Start-
Impex” încă în 2002.
ÎI „Start-Impex” a remarcat că subsolul în litigiu permanent
s-a aflat în posesia și folosința sa, care este amplasat pe teritoriul
întreprinderii respective, direct sub clădirea ce-i aparține. Contorul de
apă este instalat în subsolul respectiv. La fel, cu acordul BC „Banca
Socială” SA în proces de lichidare, a instalat un gard prin care doar ÎI
„Start-Impex” are acces de a intra în beci. Intrarea spre acest beci este de
pe teritoriul ce-i aparține cu drept de proprietate ÎI „Start-Impex”. Când
a achiziționat teritoriul cafenelei situată în orașul Ștefan Vodă, str.31
August 1989, nr.11A, banca i-a înstrăinat și teritoriul (terenul) pe unde
să aibă acces de intrare în subsol, întrucât ultima cunoștea că beciul
aparține ÎI „Start-Impex”.
Reclamanta consideră că contractul de vânzare-cumpărare
la licitație nr.9582 din 06 iunie 2019 (8501/19/10939) încheiat între
Musteață Ion și BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare și
rezultatele licitației a vânzării încăperii nelocative (beciul) cu nr.
cadastral 8501213.147.01.005, situată în orașul Ștefan Vodă, str.31
August 1989, nr.11A, lui Musteață Ion, urmează a fi anulate, deoarece
contrar prevederilor art.117 alin.(11) din Legea insolvabilității
nr.149/2012, nu a fost respectat dreptul de preemțiune a ÎI „Start-Impex”
să procure în mod prioritar bunul din masa debitoare a debitorului BC
„Banca Socială” SA în proces de lichidare.
2
În viziunea reclamantei Musteață Ion este un dobânditor de
rea-credință, întrucât demult avea intenția să acapareze bunurile ÎI „Start-
Impex”, acest fapt rezultă și de aceea că după ce a obținut în mod
clandestin beciul în litigiu, i-a cerut în schimbul acestuia să-i transmită
un garaj.
În contextul enunțat, ÎI „Start-Impex” a solicitat admiterea
acțiunii, recunoașterea încăperii nelocative (beciul) cu nr. cadastral
8501213.147.01.005, situată în orașul Ștefan Vodă, str. 31 August 1989,
nr.11A, ca fiind obiect al contractului de vânzare-cumpărare din 30
octombrie 2002, încheiat dintre ÎI „Start-Impex” și BC „Banca Socială”
SA, autentificat notarial de către notarul Anatolie Luchian; radierea
înregistrării din Registrul bunurilor imobile din 25 noiembrie 2010
asupra bunului imobil – încăperea nelocativă (beciul) cu nr. cadastral
8501213.147.01.005, situată în orașul Ștefan Vodă, str. 31 August 1989,
nr.11A, după BC „Banca Socială” SA în baza contractului de vânzare-
cumpărare a obiectului de stat la licitația „cu reducere” nr.3.194 din 29
octombrie 1997, duplicatul nr.3543 din 01/04/19 nr.3.194 din 29.10.1997
(501/99); anularea contractului de vânzare-cumpărare la licitație nr.9582
din 06 iunie 2019 (8501/19/10939) încheiat între Musteață Ion și BC
„Banca Socială” SA în proces de lichidare și anularea rezultatelor acestei
licitații a vânzării încăperii nelocative (beciul) cu nr. cadastral
8501213.147.01.005, situată în orașul Ștefan Vodă, str. 31 August 1989,
nr.11A, lui Mustață Ion.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei
Căușeni, sediul Central a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă
depusă de ÎI „Start-Impex”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 29 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, ÎI
„Start-Impex” a declarat apel (nemotivat), iar la 07 iunie 2022, întru
executarea încheierii din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a
prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 24
noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, cu emiterea unei
hotărâri noi de admitere a acțiunii.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău s-a respins apelul declarat de ÎI „Start - Impex” și menținută
hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.
Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de
respingere a acțiunii constatând că, la 30 octombrie 2002 între BC
„Banca Socială” SA și ÎI „Start-Impex” a fost încheiat contractul de
vânzare-cumpărare a 7/13 cote-părți din clădirea administrativă a băncii
și 1/3 cotă-parte din blocul de garaje, situate în or. Ștefan Vodă, str. 31
August 1989, nr.11A (f.d. 18-20). În anul 2005 asupra imobilului cu nr.
cadastral 8501213.147.01.005, situat în or. Ștefan Vodă, str. 31 August
1989, nr. 11A, ce reprezintă încăpere nelocativă ce face parte din
componența clădirii administrative, vândută de BC „Banca Socială” SA
către ÎI „Start-Impex”, a fost efectuată înregistrarea în Registrul
bunurilor imobile cu mențiunea „înregistrarea dreptului de proprietate nu
a fost solicitată” (f.d. 16). Ulterior, la 25.11.2010, dreptul de proprietate
asupra încăperii nelocative în litigiu a fost înregistrat în temeiul
contractului de vânzare-cumpărare nr.3.194 din 29.10.1997 după BC
„Banca Socială” SA (f.d. 16, 165-167). La 06 iunie 2019, în urma
licitației, BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a înstrăinat bunul
litigios, încăperea nelocativă cu nr. cadastral 8501213.147.01.005, cu
suprafața de 56,7 m.p. lui Musteață Ion (f.d. 64-66).
Instanțele de judecată au considerat neîntemeiat argumentul
ÎI „Start-Impex” precum că contractul de vânzare-cumpărare la licitație
nr.9582 din 06.06.2019 (8501/19/10939) încheiat dintre Musteață Ion și
ВС „Banca Socială SA” în proces de lichidare urmează a fi anulat din
motiv că deține un drept de preemțiune în privința cotei-părți care se
vinde, or, s-a stabilit că ÎI „Start Impex” nu deține bunuri în proprietate
pe cote-părți împreună cu BC „Banca Socială” SA, fapt ce rezultă din
extrasul din Registrul bunurilor imobile potrivit căruia BC „Banca
Socială” SA deține cota de 100% din încăperea litigioasă, totodată nu au
fost prezentate probe ce confirmă că părțile litigiului dețin cote-părți în
alte încăperi situate în această clădire.
Instanțele de judecată au rezumat că la caz se atestă faptul
că ÎI „Start-Impex” a confundat dreptul de proprietate pe cote-părți cu
proprietatea în condominiu, care a persistat în relațiile între ultima și BC
„Banca Socială” SA, care dețineau în proprietate părțile comune ce
formează o unitate indivizibilă, la care nu se referă bunul imobil cu nr.
4
cadastral 8501213.147.01.005, înregistrat ca încăpere izolată, or, potrivit
art.555 alin.(2) din Cod civil, condominiu reprezintă totalitatea de bunuri
imobile formată dintr-un teren cu una sau mai multe clădiri în condițiile
legii, în care există: a) locuințe, încăperi izolate cu altă destinație decât
cea de locuință sau locuri de parcare din cadrul clădirii dacă întrunesc
condițiile prevăzute de legislație, construite sau care urmează a fi
construite, înregistrate sub număr cadastral separat în registrul bunurilor
imobile (unități). Unitățile fac obiectul dreptului de proprietate
exclusivă.
Instanțele de judecată au remarcat că în contractul de
vânzare-cumpărare încheiat de către ÎI „Start-Impex” cu BC „Banca
Socială” SA se enumeră detaliat toate încăperile vândute
reclamantei/apelante, nefiind indicată încăperea nelocativă asupra căreia
pretinde ultima.
Totodată, instanțele de judecată au notat că din conținutul
contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ÎI „Start-Impex” și BC
„Banca Socială” SA, precum și contractul de partajare a averii comune
încheiat între BC „Banca Socială” SA și Ceapa Janna, se constată că
băncii, în urma partajării bunului, i-a revenit 12/13 cotă-parte din clădire,
iar în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu ÎI „Start-
Impex” acesteia i-a fost vândută 7/13 cotă-parte din clădire, astfel 5/13
cotă-parte a rămas în proprietatea BC „Banca Socială” SA inclusiv și
încăperea nelocativă în litigiu (f.d. 164).
Nu a fost reținut argumentul ÎI „Start-Impex” precum că
după încheierea contractului de vânzare-cumpărare i s-a transmis
inclusiv și încăperea nelocativă cu nr. cadastral 8501213.147.01.005, or,
reclamanta nu a prezentat Actul de primire-predare a bunului cumpărat
în care să fie indicată încăperea litigioasă.
Instanțele de judecată au apreciat ca fiind neîntemeiat și
argumentul ÎI „Start-Impex” precum că în anul 2005 a fost înregistrat
dreptul său de proprietate asupra încăperii cu nr. cadastral
8501213.147.01.005, întreprinderea fiind indicată ca unul dintre
coproprietarii clădirii unde se află imobilul respectiv, or, la temeiul
înscrierii în Registrul bunurilor imobile nu este indicat actul juridic în
baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate.
Afară de această, pe parcursul judecării cauzei nu s-a
demonstrat existența dreptului de proprietate pe cote-părți a ÎI „Start-
Impex” și a BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare, cu excepția
celor ce fac parte din dreptul de proprietate în condominiu, asupra cărora
5
nu numai că nu există dreptul de preemțiune, dar care nici nu pot fi
vândute separat.
În contextul celor constatate, instanțele de judecată au
concluzionat că în prezentul litigiu nu există dreptul de preemțiune a ÎI
„Start-Impex” la procurarea încăperii cu nr. cadastral
8501213.147.01.005, întrucât BC „Banca Socială” SA în proces de
lichidare deținea dreptul exclusiv asupra acestui bun imobil și nu era
obligată să înainteze oferta de vânzare în primul rând reclamantei și nici
să o notifice despre scoaterea la licitație a bunului respectiv.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 29 decembrie 2022, ÎI „Start-Impex” a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău și a hotărârii din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni,
sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a
acțiunii sale în sensul formulat.
SOLICITĂRILE RECURENTEI:
În susținerea recursului ÎI „Start-Impex” a invocat că
instanța de apel și prima instanță eronat au concluzionat că încăperea
nelocativă în litigiu (beciul) nu a fost proprietate comuna a imobilului
(cafeneaua) din str. 31 August 1989, nr.11A, din or. Ștefan Vodă,
cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie
2002, fiindcă încăperea nelocativă în litigiu este parte integrantă a
imobil cumpărat, constituind un tot întreg, având în vedere că constituie
subsolul construcției.
La înstrăinarea bunului imobil la licitație, BC „Banca
Socială” SA în proces de lichidare urma să respectate dreptul de
preemțiune al ÎI „Start-Impex” la procurarea acestuia.
Mai mult decât atât, din extrasul din Registrul bunurilor
imobile, încăperea nelocativă în litigiu a aparținut ÎI „Start-Impex”, însă
în anul 2010, fără niciun temei legal, dreptul său de proprietate a fost
radiat.
Recurenta consideră că concluziile instanțelor de judecată
ierarhic inferioare sunt contradictorii.
6
Beciul în litigiu a aparținut și s-a aflat doar în folosința ÎI
„Start-Impex”, la care a avut acces doar întreprinderea.
În drept, ÎI „Start-Impex” și-a întemeiat recursul pe
prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b) și c) din Codul de procedură civilă
(în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din
31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat
în mod eronat legea.
La 14 februarie 2023, BC „Banca Socială” SA în proces de
lichidare a depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil
recursul declarat de ÎI „Start-Impex” sau după caz respingerea acestuia,
cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pe
care le consideră legale și întemeiate.
Intimata consideră că recursul ÎI „Start-Impex” nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC,
acestea fiind invocate în prima instanță și instanța de apel, care au fost
analizate de instanțele de judecată ierarhic inferioare, fiindu-le date
aprecierea corespunzătoare, reieșind din probele anexate la dosar și
cadrul legal aplicabil speței. Dezacordul recurentei cu decizia instanței
de apel nu poate constitui temei de casarea a acesteia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
prevede că :
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de
procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Potrivit art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că
legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
7
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 29 decembrie 2022 de către Popescu
Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir, a fost depus până la
data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din
01 septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.
Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția
legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în
vigoare 01.09.2023) statuează că:
(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul
în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în
redacția legii în vigoare la data depunerii recursului – 04.08.2023)
stipulează că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
indic că:
8
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de depunere a recursului,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de
Apel Chișinău a pronunțat decizia la 27 septembrie 2022, în ședință
publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a
instanței de apel a fost expediată la 7 noiembrie 2022 la adresa
electronică a reprezentantului recurentei ÎI „Start - Impex”, avocatul
Prisac Alexandru, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului
judecătoresc anexată la dosar (f.d.14, vol.II).
Astfel, recursul declarat la 29 decembrie 2022 de către ÎI
„Start - Impex” se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal
prevăzut la art.434 CPC.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă
motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare la data depunerii cererii de recurs – 29.12.2022).
La caz, examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură
civilă în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului
(29.12.2022).
Din analiza recursului rezultă că ÎI „Start - Impex” a
invocat drept temei de admisibilitate a recursului prevederile art.432
alin.(2) lit.a), b) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în
vigoare 01.09.2023) potrivit cărora, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și c) a interpretat în mod
eronat legea. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
reținând că recurentul ÎI „Start - Impex” a făcut trimitere la temeiurile
de drept prevăzute la art.432 alin.(2) lit.a), b) și c) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (29.12.2022),
nu a stabilit că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie
9
aplicată, a încălcat sau a aplicat eronat normele de drept material prin
aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată sau că ar fi interpretat
în mod eronat legea, precum și că ar fi apreciat arbitrar probele
administrate la dosar.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în temeiurile prevăzute art.432 alin.(2)-(4) CPC, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele
recursului reprezintă de fapt dezacordul recurentei cu soluția instanței
de apel, care a emis decizia contestată pe o cercetare multiaspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel și
relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,
recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de procedură
civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică
modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
verificând din oficiu existența altor circumstanțe expuse în art.432 CPC,
în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (29.12.2022), nu
le-a stabilit.
Totodată, reieșind din prevederile art.432 alin.(4) din
Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 din Codul
de procedură civilă.
Analizând temeiurile recursului declarat prin prisma
art.432 alin.(4) CPC (în redacția legii în vigoare la situația din
29.12.2022) în raport cu lucrările dosarului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție nu a constatat că instanța de apel a apreciat
arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu
este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva
Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p.230). Acesta
10
este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza
Luordo împotriva Italiei, p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations
Services împotriva Franței, p.45).
Completul de judecată reține că recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
În speță, recursul declarat de ÎI „Start - Impex” conține
obiecții de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către
instanța de apel și prima instanță, primind o apreciere corespunzătoare.
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac
și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 CEDO (cauza Helmers
c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în apel în modul în care este garantat de art.6§1 CEDO.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de către ÎI „Start - Impex”
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2)-(4) din
Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului
(29.12.2022) și drept urmare se consideră inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art.431 alin.(1) și (2),
art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea
Individuală „Start - Impex”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
11