2ra-361/23 — declararea nulității contractului de arvună și restituirea sumei bănești
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulităţii contractului de arvună şi restituirea sumei băneşti
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-361/23 — declararea nulității contractului de arvună și restituirea sumei bănești (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Alexandr Petrov,
reprezentat de avocatul Vasile Istratii,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Alexandr Petrov împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„EXPERTAUTO-NORD”, notarul Cristina Tatian, cu privire la declararea
nulității contractului de arvună și restituirea sumei bănești,
împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-361/23
NR. PIGD 2-19136694-01-2ra-06032023)
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Invocarea declarativă a prevederilor art. 432
alin.(2) lit. a),b),c) din Codul de procedură civilă nu constituie temei de admisibilitate a
recursului.
Judecătoria Edineț, sediul Central, jud. C. Prisacari,
Curtea de Apel Bălți, jud. E. Grumeza, D. Stănilă, D. Corolevschi,
25 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Alexandr Petrov, reprezentat de avocatul Vasile Istratii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 august 2019, Alexandr Petrov a depus cerere de chemare în
judecată împotriva S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” și Tatiana Timuș,
solicitând rezilierea contractului de arvună încheiat cu S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD” la 5 decembrie 2018, autentificat notarial de către
notarul Cristina Tatian, încasarea de la Tatiana Timuș a sumei de 7 000 de
dolari SUA.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 5 decembrie 2018 a
încheiat un contract de arvună cu S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD”,
reprezentantă de Tatiana Timuș. Contractul a fost perfectat la notarul
Cristina Tatian. În opinia sa, contractul urmează a fi reziliat, din motiv că a
fost indus în eroare de către vânzător. Contractul a fost încheiat cu S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, iar banii în numerar de 7 000 de dolari SUA i-a
achitat Tatianei Timuș, care a primit banii, însă nu i-a eliberat niciun înscris
în acest sens.
Totodată, a menționat că la perfectarea contractului, Tatiana Timuș a
declarat că datorii/cheltuieli rezultate din dobândirea în proprietate a
bunurilor imobile nu există. Însă la 5 februarie 2019 au venit controlorii de
la S.A. „RED NORD” și au deconectat imobilele de la rețea, pentru datoriile
acumulate la plata energiei electrice. Drept urmare, cu întreaga familie au
fost nevoiți să părăsească imobilul, deoarece era foarte frig și exista riscul de
a se îmbolnăvi copilul minor.
Reclamantul a afirmat că folosindu-se de faptul că nu cunoaște limba
de stat, Tatiana Timuș împreună cu notarul au perfectat în loc de contract de
vânzare-cumpărare, precum le-a fost înțelegerea, un contract de arvună.
Conform legislației în vigoare, arvuna este o sumă pe care o parte
contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma încheierea contractului și
a-i garanta executarea. În caz de dubii suma plătită este avans.
La încheierea contractului de arvună în cauză, Tatiana Timuș i-a
promis că va perfecta actele societății pe numele său, precum și a fost indus
în eroare în privința activităților care le poate desfășura pe teritoriul
imobilului. Intenționa să deschidă o spălătorie auto, comunicându-i că s-a
adresat către Primăria Cupcini și ultima va da acordul. Însă când s-a interesat
1
despre posibilitatea deschiderii unei spălătorii, i s-a spus că Primăria nu va
permite așa ceva.
De asemenea, a precizat că a fost încheiat și un contract de comodat
cu S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD”, prin care i s-au transmis imobilele.
Prin cererea depusă suplimentar la 24 ianuarie 2020, reclamantul
concretizând pretențiile, a concretizat cercul participanților la proces, cu
calitatea de pârât fiind indicat S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” și în calitate
de intervenient accesoriu, notarul Cristina Tatian. Prin cererea formulată, a
solicitat declararea nulă a contractului de arvună încheiat cu S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, cu obligarea administratorului S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD” s-i restituie suma de 12 000 de dolari SUA.
În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, la momentul încheierii
contractului, pârâtul avea o datorie în mărime de 3 996 de lei pentru
consumul de energie electrică, fapt ce nu i s-a adus la cunoștință de către
administratorul pârâtului Tatiana Timuș. Ulterior, la 14 decembrie 2018 a
achitat suma respectivă, informând-o pe Tatiana Timuș. Însă a recepționat o
altă factură în sumă de 4 000 de lei, la fel, pentru consumul de energie
electrică. Tatiana Timuș nu a achitat suma respectivă și imobilul a fost
deconectat de la rețeaua de energie electrică. Astfel, împreună cu familia au
fost nevoiți să părăsească imobilul. Acest fapt a fost adus la cunoștința
Tatianei Timuș, însă care iarăși nu a întreprins nimic în acest sens.
La momentul încheierii contractului, a achitat Tatianei Timuș suma de
12 000 de dolari SUA, însă în contract a fost menționată doar suma de 120
000 de lei, sumă care urma a fi depusă pe contul S.R.L. „EXPERTAUTO-
NORD”, urmând a-i fi eliberat un bon de casă drept dovadă a transmiterii
sumei de bani, însă Tatiana Timuș nu a realizat acest fapt. Corespunzător, a
fost indus în eroare.
Conform contractului de arvună, în posesia sa au trecut cele patru
imobile amplasate pe suprafața de teren amplasată în or. XXXXX, str.
XXXXX. Tatiana Timuș i-a explicat că două imobile sunt destinate pentru
deservirea tehnică a automobilelor și spălătorie pentru automobile, iar
celelalte două pentru locuință.
După întocmirea contractului, reclamantul s-a adresat cu cerere către
Primăria or. Cupcini, unde a fost informat precum că Tatiana Timuș nu
deține autorizație pentru activitatea de deservire a automobilelor. Or, nu a
fost informat despre acest fapt. Imobilele le-a achiziționat pentru „auto-
service” și ”spălătorie”, pentru a deschide o afacere, de aceea a fost de acord
să achite suma de 1 200 000 de lei, însă, de fapt, a fost indus în eroare de
Tatiana Timuș și notar. Ultimul i-a explicat precum că toate documentele în
privința imobilelor - obiectul contractului sunt în deplină regulă, iar datorii
S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” nu are.
2
Totodată, din conținutul contractului nu este clar ce tranzacție a fost
încheiată, contract de arvună sau contract de vânzare-cumpărare. În contract
s-a menționat faptul că până la 20 decembrie 2018 să fie încheiat contractul
de vânzare-cumpărare.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 04 septembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Alexandr Petrov împotriva S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD”,
intervenient accesoriu notarul Cristina Tatian cu privire la declararea nulității
contractului de arvună încheiat între Alexandr Petrov și S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, administrator Tatiana Timuș, autentificat de
notarul Cristina Tatian la 5 decembrie 2018, înregistrat cu nr. 6108 și
restituirea sumei bănești în mărime de 12 000 de dolari SUA. S-a anulat
măsura de asigurare aplicată prin încheierea instanței din 16 decembrie 2019,
sub forma de sechestru pe bunurile imobile ce aparțin cu drept de proprietate
S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” în limita valorii de 7 000 de dolari SUA.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 7 septembrie 2020, Alexandr Petrov a declarat apel împotriva
hotărârii din 4 septembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii prime instanțe, pronunțarea
unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins
apelul declarat de Alexandr Petrov și s-a menținut hotărârea din 04
septembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art.7
alin.(1) și alin.(4) din Codul civil (în redacția în vigoare până la 1 martie
2019 în perioada desfășurării raportului civil litigios), a relevat că având în
vedere că raporturile juridice între părțile litigante au apărut până la data
intrării în vigoare a modificărilor Codului Civil din 1 martie 2019, a reținut
că pretențiile înaintate de Alexandr Petrov sunt guvernate de Codul Civil în
redacția de până la 1 martie 2019.
În context au fost citate art.8 alin.(1) și alin.(2) lit. a) din Codul civil
(în redacția în vigoare până la 1 martie 2019 în perioada desfășurării
raportului civil litigios).
Din materialele cauzei rezultă că, la 5 decembrie 2018 între S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, reprezentat de administratorul Tatiana Timuș și
Alexandr Petrov a fost încheiat contractul de arvună prin care ultimul a
transmis S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD”, reprezentată de administratorul
Tatiana Timuș, iar aceasta a primit de la Alexandr Petrov suma de 120 000
de lei, pentru a confirma încheierea contractului de vânzare-cumpărare a
3
bunurilor imobile formate din: a) bunul imobil lit.1.0, teren modul de
folosință pentru construcții, cu suprafața de 0,2074 ha, număr cadastral
XXXXX, situat în RM, r-nul XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXX; b) bunul
imobil lit.1.1, construcție, modul de folosință construcție comercială,
prestarea serviciilor, cu suprafața totală egală cu 368,1 mp, număr cadastral
XXXXX situat în RM, r-nul XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXX; c) bunul
imobil lit. 1.2, construcție, modul de folosință construcție, cu suprafața totală
egală cu 156,4 mp, cu număr cadastral XXXXX situat în RM, r-nul XXXXX,
or. XXXXX, str. XXXXX; d) bunul imobil lit. 1.3, construcție, modul de
folosință depozit, cu suprafața totală egală cu 104,7 mp, nr. cadastral
XXXXX, situat în RM, r-nul XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXX; e) bunul
imobil lit. 1.4, construcție, modul de folosință construcție, cu suprafața totală
egală cu 21,8 mp, cu număr cadastral XXXXX, situat în RM, r-nul XXXXX,
or. XXXXX, str. XXXXX.
De asemenea, conținutul aceluiași contract de arvună arată că,
contractul de vânzare-cumpărare va fi încheiat la data de 20 decembrie 2020,
suma de vânzare a bunului va constitui 1 120 000 de lei. Suma restanță de 1
000 000 de lei vor fi achitați în calitate de arvună, de către Alexandr Petrov
– S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” în următorul mod: - 250 000 de lei de
până la data de 05 iunie 2019; - 250 000 de lei la data de 05 decembrie 2019;
- 250 000 de lei până la data de 05 iunie 2020 și - 250 000 de lei până la data
de 05 decembrie 2020, arvuna va fi luată în calcul la achitarea prețului de
vânzare-cumpărare a bunului.
Potrivit pct. 3 al contractului, administratorul S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, Tatiana Timuș a declarat că a primit suma de 120
000 de lei și în caz de nerespectare a prevederilor prezentului contract
(refuzul la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare) S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD” s-a obligat să restituie lui Alexandr Petrov suma
dublei arvune primite de la Alexandr Petrov. Iar potrivit pct. 4 al
contractului, în cazul nerespectării prezentului contract (refuzul procurării
bunurilor indicat în contract) Alexandr Petrov nu va putea pretinde la suma
arvunei achitată S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” .
Din conținutul art. 631 din Codul civil (în redacția în vigoare până la
1 martie 2019 în perioada desfășurării raportului civil litigios), rezultă că prin
arvună pot fi garantate doar obligațiile născute din contracte. Mărimea
arvunei nu este limitată după valoare, însă este evident, că aceasta constituie
doar o parte din prestația pe care trebuie s-o execute partea care dă arvuna.
Prin finalitățile sale, arvuna îndeplinește două funcții principale: pe de o
parte, confirmă încheierea contractului, iar pe de altă parte, garantează
executarea contractului. Deci, ca mijloc de garantare a executării
contractului, arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părți
contractante de a face tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să
se execute, deoarece în caz de neexecutare a contractului, partea vinovată va
suporta consecințele negative, manifestate fie prin pierderea arvunei de către
4
partea care a dat-o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care a
primit-o. Datorită acestei funcții, arvuna se deosebește de plata în avans,
care, la fel, ca și arvuna constituie o plată preventivă, însă nu este în stare să
confirme încheierea contractului și să garanteze executarea obligației,
întrucât partea care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă
restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar partea
care a primit avansul, nu poate fi obligată nici într-un caz să restituie dublul
plății primite. Din acest considerent, pentru a evita eventualele litigii, părțile
trebuie să stipuleze în termeni expreși că plata preventivă a fost efectuată
anume cu titlu de arvună.
Totodată, instanța de apel analizând situația de fapt din prezenta speță
în raport cu probele anexate la dosar a considerat oportun de a reitera
prevederile art. 195 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 1 martie
2019), care stipulează în mod expres că, act juridic civil este manifestarea de
către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea,
modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile. Iar potrivit art.
199 alin. (1) și (2) din Codul civil, în aceeași redacție de până la 1 martie
2019, consimțămînt este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de
a încheia un act juridic. Consimțămîntul este valabil dacă provine de la o
persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenția de a produce efecte
juridice și nu este viciat.
Totodată, instanța de apel a învederat prevederile art. 206 alin.(1)-(3)
din Codul civil, în aceeași redacție de până la 1 martie 2019,că obiect al
actului juridic este obligația persoanei care a încheiat actul juridic. Obiectul
actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil și să fie determinat
sau determinabil cel puțin în specia sa. Pot constitui obiect al actului juridic
și bunurile viitoare.
Instanța de apel a accentuat faptul că, din conținutul cererii de chemare
în judecată și cea suplimentară, s-a constatat cu certitudine că una din
pretențiile reclamantului/apelant Alexandr Petrov este declararea nulă a
contractului de arvună încheiat la 5 decembrie 2018 între S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD” și Alexandr Petrov.
La acest capitol, instanța de apel a citat prevederile art. 216 alin. (1),
art. 217, art. 219 alin. (1) și (2), art. 227 alin.(1) lit.a),b) din Codul civil, (în
redacția în vigoare până la 01.03.2019 în perioada desfășurării raportului
civil litigios), din sensul cărora rezultă că, pentru ca eroarea să constituie
temei de anulare a actului juridic civil este necesar ca ea să fie considerabilă,
în sensul că elementul asupra căruia reprezentarea este falsă să fie
determinant pentru încheierea actului, astfel încât, dacă ar fi fost cunoscută
realitatea, actul nu s-ar fi încheiat, iar pentru ca eroarea să fie considerabilă
este necesar ca reprezentarea falsă să se refere la elementele sus menționate.
La caz, instanța de apel a constată că, deși reclamantul/apelant
Alexandr Petrov atât în ședința instanței de fond, cât și în ședința instanței
5
de apel, a remarcat faptul că nu a avut intenția de a încheia un contract de
arvună, dar s-a prezentat la notar pentru a încheia un contract de vânzare -
cumpărare și fiind vorbitor de limba rusă nu a înțeles că încheie un contract
de arvună, nu a prezentat nicio probă pertinentă, concludentă și admisibilă
ce ar confirma nulitatea contractului de arvună ca fiind afectat de eroare așa
cu prevede art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Mai mult, instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului
Alexandr Petrov precum că este vorbitor de limbă rusă și nu a înțeles că
încheie un contract de arvună în loc de un contract de vânzare-cumpărare și
din considerentul că în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că
notarul până la încheierea contractului de arvună a verificat capacitatea de
exercițiu a părților, a explicat părților sensul și conținutul prevederilor
contractuale, precum a și tradus părților conținutul prevederilor contractuale.
Faptul traducerii conținutului contractului rezultă și din declarațiile
apelantului Alexandr Petrov expuse în ședința instanței de apel potrivit
căreia, notarul i-a tradus conținutul contractului, însă la acel moment el nu a
înțeles că este vorba de un contract de arvună.
Tot la acest capitol instanța de apel a remarcat că, potrivit conținutului
contractului de arvună, pct. 1 din contractul de vânzare-cumpărare va fi
încheiat până la data de 20 decembrie 2020, suma de vânzare a imobilului va
constitui 1 120 000 de lei, suma restantă de 1 000 000 de lei va fi achitată în
patru tranșe a câte 250 000 de lei.
Astfel, instanța de apel a conchis că odată ce reclamantul/apelant
Alexandr Petrov recunoaște că conținutul contractului i-a fost citit și tradus
în limba rusă, iar din conținutul contractului rezultă cu certitudine că
contractul de vânzare-cumpărare va fi încheiat până la data de 20 decembrie
2020, prin urmare argumentul apelantului Petrov precum că nu a înțeles că
încheie un contract de arvună este neveridic și lipsit de consistență. Faptul
încheierii contractului de arvună și nu de vânzare-cumpărare rezidă și din
aceea că la 11 decembrie 2018 între Alexandr Petrov și administratorul
S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” Tatiana Timuș a fost încheiat contractul de
comodat nr. 1, prin care Alexandr Petrov a primit în posesie și folosință
bunurile imobile cu numere cadastrale XXXXX; XXXXX; XXXXX;
XXXXX și XXXXX, situate în RM, r-nul XXXXX, or. XXXXX, str.
XXXXX (f.d.28-29). Prin urmare, încheierea contractului de comodat a
bunurilor imobile enumerate în contractul de arvună, fortifică mai mult
poziția instanței de apel de a considera că la acel moment intenția părților a
fost anume încheierea contractului de arvună și nu de vânzare- cumpărare.
Or, ar fi lipsit de o consecutivitate logică argumentul apelantului Alexandr
Petrov precum că, în fața notarului au încheiat un contract de vânzare-
cumpărare și nu de arvună, deoarece odată cu încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, cumpărătorul dispune de bunurile procurare după bunul
său plac, acesta dispunând de cele trei elemente necesare dispoziția, posesia
și folosință, pe când încheierea contractului de comodat permite persoanei
6
numai posesie și folosință aceleași bunuri care au fost indicat în contractul
de arvună.
Totodată, instanța de apel a remarcat că problema de reziliere a
contractului de arvună a apărut după data de 6 iunie 2019, adică după
depunerea plângerii la organul de urmărire penale de Tatiana Timuș precum
că în perioada 15 februarie 2019-28 mai 2019 au dispărut mai multe bunuri
ce-i aparțin din imobilul său amplasat în r-nul XXXXX, or. XXXXX, str.
XXXXX (f.d. 71). În consecință la 2 iulie 2019 a fost pornită urmărirea
penală în baza art. 186 alin. (5) din Codul penal (f.d. 70), iar la 26 iulie 2019
Alexandr Petrov fiind pus sub învinuire, fiindu-i incriminată comiterea faptei
de furt (f.d. 68-69). Ulterior, prin sentința din 1 martie 2022 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central, Alexandr Petrov a fost achitat de comiterea
infracțiunii incriminate (Vol.II, f.d. 2-35)
Deci, după cum a menționat și instanța de fond în hotărîrea sa, instanța
de apel a considerat că faptul incriminării, punerii sub învinuire și ulterior
achitarii lui Alexandr Petrov, nu au consecințe asupra valabilității
contractului de arvună și respectiv nu poate servi ca temei de declarare a
nulității contractului de arvună. La fel, deconectarea de la rețeaua de
racordare a energiei electrice din cauza unor datorii, nu constituie temei de
declarare a nulității contractului de arvună.
Ținând cont de faptul că reclamantul/apelant Alexandr Petrov nici în
ședința instanței de fond și nici în ședința instanței de apel nu a prezentat
probe pertinente și concludente în sensul prevederilor expuse la art. 118 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, în vederea admiterii cerinței sale privind
declararea nulității contractului de arvună încheiat Alexandr între Petrov și
administratorul S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” Tatiana Timuș la 05
decembrie 2018, autentificat de notarul Cristina Tatian, această pretenție
urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată
În consecință, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia
instanței de fond privind respingerea cererii de obligare a administratorului
S.R.L. „EXPERTAUTO-NORD” Tatiana Timuș de a-i restitui suma de 12
000 de dolari SUA, pe care reclamantul/apelant Alexandr Petrov a pretins
că, i-ar fi transmis-o în scopul garantării contractului de arvună, or, Alexandr
Petrov nici în acest sens nu a prezentat probe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 6 februarie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.68),
Alexandr Petrov, reprezentat de avocatul Vasile Istratii, a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a
acțiunii. Totodată, a solicitat citarea și audierea părților pe problemele de
legalitate invocate în cererea de recurs.
7
În susținerea recursului, recurentul a invocat cu referire la prevederile
art. 432 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a aplicat
prevederile art. 195, art. 199, art. 216 art. 227 alin. (2) lit. a) , art. 228 din
Codul civil, în redacția legii din anul 2002, dar a aplicat prevederile art. 206
alin. (1)-(3) din Codul civil.
Totodată prima instanță și instanța de apel au interpretat în mod eronat
prevederile art. 631 din Codul civil cu privire la arvună. Contractul de arvună
urma a fi declarat nul de instanța de judecată nu doar în temeiul art. 228 din
Codul civil din cauza comportamentului dolosiv al administratorului S.R.L.
„EXPERTAUTO-NORD”, care a trecut sub tăcere anumite împejurări la a
căror dezvăluire nu ar mai fi încheiat actul juridic și anume a faptului că în
bunul imobil cu număr cadastral XXXXX, construcția comercială pentru
prestarea serviciilor lipsesc utilajele și instrumentele necesare pentru
reparația autoturismelor și utilajele pentru spălarea autoturismelor, precum
și actele permisive necesare de la desfășurarea activității de prestarea
serviciilor, dar și din considerentul că consimțământul său a fost viciat și
printr-o falsă reprezentare la natura actului juridic și calitățile substanțiale
ale obiectului actului juridic. Arvuna fiind conform legii o suma de bani sau
un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma
încheierea contractului și a-i garanta executarea nu poate fi achitată în rate,
deoarece însuși notarul în pct. 2 din contractul de arvună a indicat că arvuna
se ia în calcul la achitarea prețului de vânzare-cumpărare a bunului indicat
în pct. 1 din contract. Conform acestui punct, suma restantă și anume 1 000
000 de lei vor fi achitați în calitate de arvună în următorul mod: 250 000 de
lei până la 05 iunie 2019; 250 000 de lei până la 05 decembrie 2019; 250 000
lei până la 05 iunie 2020; 250 000 lei până la 05 decembrie 2020. Contractul
de vânzare-cumpărare va fi încheiat până la 20 decembrie 2020. Suma de
vânzare a imobilului va constitui 1 120 000 de lei. În opinia recurentului,
apare întrebarea care sumă urma a fi luată în calcul la achitarea prețului de
vânzare-cumpărare și care cumpărător achită prețul integral de vânzare a
bunului în calitate de arvună până la semnarea contractului de vânzare-
cumpărare.
Recurentul a considerat că este lipsită de orice interpretare logică
concluzia instanței de apel precum că a înțeles esența actului juridic,
deoarece a semnat ulterior la 11 decembrie 2018 un contract de comodat,
deoarece a explicat instanței că este vorbitor de limba rusă, contractul de
comodat a fost prezentat spre semnare de Tatiana Timus care i-a comunicat
că acesta este un contract pentru prestarea serviciilor de internet. Actul
juridic civil este manifestarea de către persoane fizice si juridice a voinței
îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor
civile. Conform prevederilor art. 199 din Codul civil, în redacția din anul
2002, consimțămînt este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de
a încheia un act juridic. Consimțământul este valabil dacă provine de la o
persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte
8
juridice si nu este viciat. Astfel consimțământul este unul din elementele
esențiale la încheiere și pentru valabilitatea actului juridic. El trebuie să fie
exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie viciat. Or, a
explicat atât primei instanțe, cât și instanței de apel că a intenționat să
deschidă un atelier pentru reparații auto și spălătorie și pentru acesta a fost
semnat actul pe care i l-a prezentat notarul, crezând că este un contract de
vânzare-cumpărare cu achitarea prețului în rate.
La 6 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexat la materialele dosarului (Vol.II,
f.d.86). Din adresa intimatului s-a restituit instanței corespondența ca fiind
„nereclamată” (Vol.II, f.d.88)
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la
cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Alexandr Petrov, reprezentat de avocatul Vasile
Istratii, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31
iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
9
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 6
octombrie 2022. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
către participanții la proces la 05 decembrie 2022 (Vol.II, f.d.59), inclusiv
avocatului recurentului, Vasile Istratii, prin intermediul poștei electronice
(Vol.II, f.d.58), iar de către recurent a fost recepționată la 09 decembrie 2022,
conform avizului (Vol.II, f.d.62). Astfel, recursul este declarat în termen.
10
În ceea ce vizează solicitarea recurentului formulată în recurs privind
citarea și audierea părților pe dosar pe problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs, instanța de recurs urmează a o respinge,
Or, în virtutea prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul
considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat
art.432 alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea
participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul
considerat admisibil.
De altfel, luând în considerare și faptul că, la caz, recursul declarat
urmează a fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la această
etapă nu a identificat circumstanțe ce ar dicta necesitatea invitării
participanților în ședință pentru a se pronunța pe marginea recursului.
În altă ordine de idei, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa
participanților la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de
apărare și dreptului de acces la justiție, în condițiile când participanții la
proces beneficiază de un ansamblu de pârghii legale întru realizarea
drepturilor lor.
Totodată, Curtea Constituțională prin decizia nr. 95 din 19 decembrie
2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2016 privind excepția de
neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă
(judecarea recursului în lipsa părților), a accentuat că, în jurisprudența sa,
Curtea Europeană a reținut că audierea publică reprezintă un principiu
fundamental, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție. Totuși obligația de a
desfășura o ședință nu este absolută. Conform jurisprudenței Curții, în
procedurile în fața primei și singurei instanțe, dreptul la un „proces public”,
în sensul articolului 6 § 1, atrage dreptul la o "audiere", cu excepția cazului
în care există circumstanțe excepționale care justifică lipsirea de o asemenea
audiere (a se vedea Petrenco v. Moldova, 30 martie 2010, § 39; Håkansson
și Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990, § 64; și Fredin v. Suedia nr.2, 23
februarie 1994, § 21-22). Totuși, modul de aplicare a articolului 6 § 1 în
procedurile în fața instanțelor de recurs depinde de caracteristicile specifice
procedurilor în cauză. Din acest punct de vedere, trebuie să se țină cont de
ansamblul procedurilor în ordinea juridică națională și de rolul instanței de
recurs în acest sens (a se vedea Helmers v. Suedia, 9 octombrie 1991, § 31).
Dat fiind faptul că o ședință publică s-a desfășurat în prima instanță, absența
unei astfel de ședințe în fața instanțelor de apel sau recurs poate fi justificată
prin caracterul specific al procedurii respective. Astfel, în cazul procedurilor
care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor
aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din
Convenție, chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului
posibilitatea să se exprime în fața sa, în persoană (Helmers, citat supra, § 36).
În contextul celor menționate, Curtea a subliniat că, ținând cont de
natura juridică a recursului, în cadrul căruia instanța se pronunță doar asupra
11
aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără participarea
părților, în esență nu poate să afecteze accesul liber la justiție.
De asemenea, în cauza CtEDO Covalenco vs. Moldova nr. 72164/14,
hotărârea definitivă din 16 septembrie 2020, Curtea a considerat ca fiind
necesară organizarea unei audieri, spre exemplu: (a) în cazul în care există
necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către
autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60,
12 iulie 2001); (b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze
propria impresie referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a
explica propria lor situație personală, în mod direct sau prin intermediul unui
reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine;
și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010); (c) în cazul
în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu privire la anumite
detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia
(nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia,
nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).
La caz, toate aspectele de drept pot fi cercetate și soluționate în mod
obiectiv pe baza înscrisurilor și documentelor prezente la dosar. În esență,
părțile au avut posibilitatea să prezinte poziția în scris și să răspundă la
argumentele părților adverse.
În ceea ce vizează recursul, instanța de recurs notează că, temeiurile
de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că deși s-au citat prevederile
art. 432 alin.(1)-(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
declarării recursului, în final, anterior solicitărilor s-a invocat expres ca temei
de drept prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data declarării recursului, citate supra. Astfel, cu referire
la încălcarea normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să
fie aplicată, aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată și interpretarea
în mod eronat a legii, temeiurile de drept invocate de partea recurentă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele
aplicate ar fi fost eronat aplicate sau nu ar fi fost aplicabile speței sau instanța
de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de
ipotezele la care se aplică sau invers.
12
În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în
cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele
recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra
căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La fel, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Alexandr Petrov,
reprezentat de avocatul Vasile Istratii, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului și drept urmare este inadmisibil.
13
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Alexandr Petrov, reprezentat de
avocatul Vasile Istratii, împotriva deciziei din 6 octombrie 2022 a Curții de
Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
14