3ra-335/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-335/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vasilișin
Nicolae,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Vasilișin Nicolae împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției
privind contestarea actelor administrative defavorabile și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-335/24
PIGD 2-22135013-01-3ra-11042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
19 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Vasilișin Nicolae,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 14 septembrie 2022, reclamantul, Vasilișin Nicolae, s-a adresat în
instanță cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale (CNAS), terț Inspectoratul General al Poliției solicitând anularea
deciziilor administrative defavorabile și obligarea emiterii unui act administrativ
individual favorabil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la data de 7 iulie 2022, a
depus la CNAS o cerere pentru stabilirea pensiei, după acumularea vechimii în
muncă necesare pentru obținerea acestui drept, reieșind din nivelul venitului
realizat în ultimul an de serviciu. Cererea sa a avut la bază prevederile Legii nr.
1544-XII din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor, precum și ale
Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, anexând documentele necesare și
primind dovada recepționării cererii cu nr. 91/2022/3820.
Reclamantul a menționat că, la 23 august 2022, CNAS i-a comunicat decizia
de refuz în recalcularea pensiei, invocând că el beneficia deja de pensie pentru
vechime în muncă stabilită la 1 octombrie 2010 și că Legea nr. 1544/1993 nu
prevedea recalcularea pensiei după o eventuală angajare în serviciul militar.
Considerând decizia cu nr. 91/2022/32306 din 29 iulie 2022 ca fiind nejustificată,
reclamantul a contestat-o printr-o cerere prealabilă în care a solicitat recalcularea
pensiei conform venitului realizat în ultimul an de serviciu și în baza ordinului
Inspectoratului General al Poliției nr. 31 c/ef.
Reclamantul a subliniat că activase în funcții publice cu statut special în
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fără întrerupere, în perioada 26 august 1991
- 01 octombrie 2010, și ulterior între 17 iunie 2015 - 25 mai 2022. A arătat că pentru
anumite perioade de activitate beneficia de calcul cu înlesniri, conform cărora o
lună de muncă echivala cu o lună și jumătate pentru stabilirea pensiei.
De asemenea, reclamantul a invocat că ordinul Inspectoratului General al
Poliției din 25 mai 2022, privind încetarea raportului său de serviciu, fusese emis
fără solicitarea sa, aplicându-se prevederile art. 38 din Legea nr. 288/2016, deși el
nu atinsese limita de vârstă prevăzută de lege pentru funcțiile publice cu statut
1
special. În opinia sa, acest fapt, coroborat cu contribuțiile sale continue la sistemul
public de pensii între 2015 și 2022, justifica recalcularea pensiei sale.
Reclamantul a susținut că decizia CNAS cu nr. 91/2022/32306 și răspunsul
din 1 septembrie 2022 cu nr. V-1770/22 erau nejustificate și ilegale. A menționat
că decizia CNAS fusese șablonată, prezentând greșeli tehnice, și că aceasta reflecta
o practică sistematică a CNAS de a respinge cererile similare de recalculare a
pensiilor în cazul persoanelor vizate de Legea nr. 1544-XII.
Reclamantul a considerat că decizia CNAS este discriminatorie, încălcându-
i dreptul la muncă și la un viitor asigurat. A solicitat anularea deciziilor CNAS cu
nr. 91/2022/32306 și nr. V-1770/22, precum și obligarea CNAS de a recalcula și
achita pensia sa începând cu data de 7 iulie 2022, reieșind din nivelul venitului
realizat în ultimul an de serviciu.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 13 februarie 2023,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Vasilișin Nicolae împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind
contestarea actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Vasilișin Nicolae a depus, la
data de 24 februarie 2023 apel motivat. Prin acesta, a solicitat admiterea apelului,
casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să
fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Vasilișin Nicolae împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 13 februarie 2023.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că legislatorul stipulase
expres momentul apariției dreptului la pensie pentru militari și pentru persoanele
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne. În acest sens,
instanța a constatat că Vasilișin Nicolae beneficia, începând cu 1 octombrie 2010,
de dreptul la pensie pentru vechime în muncă, calculată și stabilită conform Legii
nr. 1544/1993.
Instanța de apel a subliniat că, deși Vasilișin Nicolae fusese încadrat din nou
în serviciu prin contract, această circumstanță nu putea constitui un temei pentru
stabilirea sau recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă. Instanța a
2
concluzionat că dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată,
respectiv după eliberarea din serviciu, iar recalcularea putea fi realizată doar în
condițiile prevăzute de lege.
Totodată, instanța de apel a reiterat că pensiile stabilite în baza Legii nr.
1544-XII din 23 iunie 1993 puteau fi recalculate doar în temeiul art. 61 din aceeași
lege. Normele invocate de Vasilișin Nicolae în cererea de chemare în judecată și în
apel, pentru susținerea pretențiilor de stabilire repetată a mărimii pensiei pentru
vechimea în muncă, nu erau aplicabile în cazul său, deoarece se refereau la
condițiile de stabilire a pensiei la eliberarea inițială din serviciu.
Instanța a arătat că, având în vedere faptul că dreptul la pensie făcea parte
din categoria drepturilor sociale, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului
asimilase dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate (conform art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenție), se impunea analizarea temeiurilor de recalculare a
pensiei prin prisma prevederilor art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1544/1993.
Aceasta prevedea că recalcularea pensiilor stabilite anterior putea fi efectuată în
temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.
Dacă pensionarul prezenta ulterior acte suplimentare care justificau majorarea
pensiei, recalcularea se putea efectua pentru perioada precedentă, dar nu mai mult
de 12 luni de la data depunerii actelor și nu mai devreme de data punerii în aplicare
a legii.
Instanța a concluzionat că Vasilișin Nicolae nu se încadra sub incidența
articolelor 13 și 14 din Legea nr. 1544/1993, invocate ca temei pentru recalcularea
pensiei. De asemenea, nici art. 61 din aceeași lege nu prevedea stabilirea repetată a
dreptului la pensie pentru vechimea în muncă după reangajare. Instanța a subliniat
că din sensul Legii nr. 1544/1993 nu rezulta că militarii și persoanele din corpul de
comandă aveau dreptul la stabilirea repetată a pensiei în cazul în care acumulau o
nouă vechime în muncă, întrucât acest lucru ar fi permis, teoretic, nenumărate
recalculări ale pensiei.
Instanța de apel a concluzionat că Vasilișin Nicolae putea pretinde la
stabilirea unei noi mărimi a pensiei doar dacă ar fi avut dreptul la o pensie diferită.
În cazul de față, o astfel de situație nu se constatase, deoarece reclamantul
pretinsese în mod repetat recalcularea aceleiași categorii de pensie, de care
beneficia din 1 octombrie 2010.
Instanța a mai argumentat că și Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind
sistemul public de pensii excludea posibilitatea stabilirii din nou a aceleiași
categorii de pensie. În consecință, decizia CNAS cu nr. 91/2022/32306 din 29 iulie
2022, prin care fusese respinsă cererea de recalculare a pensiei, era legală, iar
temeiuri pentru anularea acesteia nu existau. Instanța a subliniat că obligarea
CNAS de a reexamina și stabili din nou mărimea pensiei ar fi încălcat prevederile
3
legale, conform cărora recalcularea pensiilor se efectua în temeiul documentelor
existente la momentul recalculării.
În același context, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate criticile
reclamantului conform cărora instanța de fond ar fi examinat superficial litigiul.
Instanța a considerat că prima instanță exercitase un rol activ, analizase toate
circumstanțele cauzei și asigurase părților condiții echitabile pentru exercitarea
drepturilor și obligațiilor procedurale, respectând astfel dreptul la un proces
echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 9 aprilie 2024, Vasilișin Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei din
29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu
admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului Vasilișin Nicolae a reiterat, circumstanțele de fapt și
de drept deja expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.
Recurentul, Nicolae Vasilișin, a susținut că decizia Curții de Apel Chișinău
din 29 noiembrie 2023 și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13
februarie 2023 au fost arbitrare și s-au bazat pe o apreciere vădit nerezonabilă a
probelor.
Prima instanță și instanța de apel au emis, în mod arbitrar, hotărârea și decizia
de respingere a acțiunii în contencios administrativ depuse de către Nicolae
Vasilișin împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care acesta solicitase
anularea deciziei CNAS nr. 91/2022/32306 din 29 iulie 2022 și a actului
administrativ individual CNAS nr. V-1770/22 din 1 septembrie 2022. Recurentul
a susținut că instanțele nu au examinat imparțial și complet materialele dosarului
administrativ (excepție fiind judecătorul Ecaterina Palanciuc de la Curtea de Apel
Chișinău). Totodată, actele transmise la CNAS de către recurent și
intervenientul/persoana terță (Inspectoratul General al Poliției) pentru perioada de
activitate 17 iunie 2015 – 25 mai 2022 nu au fost analizate corespunzător. Instanțele
nu au constatat și elucidat dovezile suplimentare privind vechimea în muncă și
venitul salarial care ar fi acordat dreptul la majorarea pensiei.
Circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost dovedite cu
probe veridice și suficiente, iar CNAS nu prezentase probe care să demonstreze că
recurentul nu avea dreptul la majorarea pensiei în baza vechimii de muncă obținute
suplimentar. Recurentul a subliniat că instanțele s-au bazat pe o apreciere
nerezonabilă a probelor și nu i-au adus la cunoștință probele pe care le-au
4
considerat constatate. Deciziile s-au bazat doar pe copii ale unor acte extrase din
dosarul de pensionare al recurentului din 2010, transmise de CNAS, care ar fi indus
în eroare instanțele.
Instanțele de fond și de apel nu au luat în considerare faptul că CNAS nu
contestase actul administrativ emis de către Inspectoratul General al Poliției –
angajatorul lui Nicolae Vasilișin – prin care se stabilise și se confirmase calculul
vechimii în serviciu, inclusiv venitul realizat de recurent în ultimul an de activitate.
Recurentul a argumentat că, în lipsa unei contestații din partea CNAS, acest act
trebuia considerat obligatoriu pentru instituție, iar recalcularea vechimii nu putea
fi respinsă.
Recurentul a argumentat că protecția dreptului său la pensie este susținută
atât de art. 47 din Constituție, cât și de art. 46, care protejează dreptul de proprietate,
precum și de art. 1 din Protocolul I la CEDO. Acesta a subliniat că deciziile
instanțelor inferioare încălcau aceste drepturi fundamentale, protejate și prin
instrumente internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului,
Carta Socială Europeană și Pactul Internațional privind Drepturile Economice,
Sociale și Culturale.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la data de 17 aprilie 2024 Inspectoratul General al
Poliției a menționat că având în vedere că prin acțiunea în contencios administrativ
nu au fost formulate pretenții împotriva sa și că niciun act administrativ sau
procedură administrativă întocmită ori desfășurată de către Inspectoratul General
al Poliției sau subdiviziunile acestuia în privința recurentului Vasilișin Nicolae nu
a fost contestată, acesta consideră că nu are competența legală și materială de a se
pronunța asupra procedurilor administrative desfășurate de alte instituții publice.
Până la examinarea admisibilității recursului, Casa Națională de Asigurări
Sociale nu a prezentat o referință prin care să își exprime opinia cu privire la
temeinicia recursului formulat de Vasilișin Nicolae.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
5
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată lui Vasilișin Nicolae la data de 11 martie 2024, prin intermediul oficiului
poștal, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 124).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 9 aprilie 2024, respectând termenul
legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile
art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
6
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Vasilișin
Nicolae, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
7
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vasilișin Nicolae.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8