2ra-184/25 — desfacerea căsătoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea căsătoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-184/25 — desfacerea căsătoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Lupu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Lupu împotriva lui Gheorghe Lupu cu privire la desfacerea
căsătoriei,
împotriva deciziei din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-184/25
NR. PIGD 2-23175760-01-2ra-12052024)
Recursul declarat după 1 septembrie 2023.
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia
instanței de apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. S. Vasilache)
Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, A. Malîi, N. Mămăligă)
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Gheorghe Lupu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 7 decembrie 2023, Tatiana Lupu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Gheorghe Lupu cu privire la desfacerea căsătoriei.
În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că, la xxxxx, a înregistrat
căsătoria cu Gheorghe Lupu, la xxxxx.
A menționat că viața în comun cu pârâtul a eșuat. În anii de căsătorie,
în relațiile lor s-a creat o atmosferă de neînțelegere, nu au un scop comun de
conviețuire, nu coincid interesele lor, persistă violență psihologică, gelozie,
rareori violență fizică, toate acestea ducând la consecințe negative asupra
raporturilor familiare dintre părți.
A precizat că este imposibilă păstrarea familiei cu pârâtul, din
considerente de necompatibilitate a caracterelor, violență psihologică,
gelozie obsedantă, calomnia în raport cu familia, rudele, prietenii și colegii
de lucru, este o persoană cu rele moravuri și principii, viziuni diferite și
contrare asupra modului de conviețuire.
A relatat că deja a plecat de la domiciliul unde locuia cu pârâtul,
psihologic nu mai suporta certurile și înjosirile acestuia.
A comunicat că relațiile familiale sunt guvernate inclusiv de
principiile sprijinului reciproc moral și material, a soluționării pe cale
amiabilă a tuturor problemelor vieții familiale, însă, aceste principii lipsesc
cu desăvârșire în relația lor, raporturi consfințite în art. 2 din Codul familiei.
A accentuat că circumstanțele create, duc la imposibilitatea menținerii
familiei, eșuând toate căile de împăcare. Încercările de a păstra familia sunt
doar rezultate negative, ceea ce atrage după sine și imposibilitatea concilierii
familiale.
A specificat că noțiunea de familie în sens sociologic și juridic pentru
familia Lupu nu mai prezintă nici un aspect de suprapunere a intereselor
1
comune, relația de familie a încetat odată cu diminuarea calității vieții lor
private, când viața de familie a devenit pentru ei imposibilă.
A notat că pârâtul a manifestat de-a lungul anilor, un caracter și
atitudine extrem de posesivă, printr-o manifestare a geloziei exagerată,
exteriorizată printr-o dorință enormă de control față de ea.
Reclamanta a mai susținut că o împiedica să ia propriile decizii, iar tot
ceea ce propunea sau întreprindea fără consimțământul pârâtului, erau
percepute ca o lipsă de respect fată de ultimul.
A opinat că căsătoria dintre părți poate fi desfăcută fără acordarea unor
termene de conciliere.
Astfel, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între
Gheorghe Lupu și Tatiana Lupu, la xxxxx, și compensarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 40 de lei suportate pentru achitarea taxei de stat și
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani a fost admisă acțiunea depusă de Tatiana Lupu și s-a desfăcut
căsătoria încheiată între Tatiana Lupu și Gheorghe Lupu, la xxxxx. S-a
încasat de la Gheorghe Lupu în beneficiul Tatianei Lupu cheltuielile de
judecată în sumă de 40 de lei suportate pentru achitarea taxei de stat la
depunerea acțiunii și 4 000 de lei pentru asistență juridică, în total 4 040 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 2 mai 2024, Gheorghe Lupu a depus apel împotriva hotărârii in 17
aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost
respins apelul declarat de Gheorghe Lupu și s-a menținut hotărârea din 17
aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel analizând materialele
cauzei și probatoriul administrat, în coroborare cu legislația pertinentă
aplicabilă și motivele invocate de părți în susținerea poziției sale, a
concluzionat despre temeinicia și corectitudinea hotărârii date de prima
instanță și caracterul formal al cererii de apel.
2
Instanța de apel a respins alegațiile părții apelante, precum că cauza a
fost examinată în lipsa acestuia, care nu a fost citat legal. Or, instanța a
constatat fără echivoc faptul, că cauza civilă a fost judecată de instanța de
fond în absența apelantului/pârât Lupu Gheorghe, însă din materialele cauzei
se atestă că pârâtului/apelant i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de
judecată. Potrivit datelor existente la dosar, apelantul/pârât a fost citat la
adresa unde își are domiciliul înregistrat, însă plicurile au fost restituite
instanței cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 19-22). Astfel, faptul că
apelantul/pârât nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal constituie o
eschivare a părții de a-și valorifica drepturile și executa obligațiile. Cu atât
mai mult, la actele cauzei este anexată telefonograma din 5 martie 2024, prin
care i s-a adus la cunoștință pârâtului/apelant despre cauza civilă în care este
parte (f. d. 20).
La fel, instanța de apel nu a reținut nici argumentul apelantului,
precum că instanța de fond urma să acorde termen pentru împăcare, or, astfel
de cerere nu a fost înaintată nici de una din părți. Respectiv, în situația în
care, în actuala cauză, nici una din părți nu a solicitat termen pentru
împăcare, instanța nu avea dreptul, din oficiu, a acorda acest termen.
Instanța de apel a considerat relevant de a specifica că
reclamanta/intimată în acțiunea depusă a subliniat că căsătoria dintre părți
poate fi desfăcută și fără acordarea unor termene de conciliere.
Instanța de apel a mai reiterat că, reclamanta/intimata în motivarea
acțiunii a indicat că, cu pârâtul/apelant nu mai duc gospodărie comună,
locuiesc separat, fiecare, practic, formând altă familie, situație care indică la
lipsa necesității și temeiurilor de a menține căsătoria celor doi.
În rezultat, instanța de apel a notat că, deoarece apelantul Gheorghe
Lupu nu a invocat alte motive în necesitatea anulării hotărârii pronunțate de
prima instanță, și, deoarece apelantul nu a demonstrat temeinicia pretențiilor
sale din cererea de apel, apelul acestuia se va respinge, ca fiind unul
nefondat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 aprilie 2025, Gheorghe Lupu a depus recurs împotriva deciziei
din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a menționat că cererea de chemare
în judecată a fost semnată și depusă în instanța de judecată de către o
persoană care nu era în drept să o semneze și să o depună, în situația în care
3
drepturile și obligațiile familiale sunt legate de titulari și nu pot fi cedate către
terți. De altfel, contrar exigențelor art. 5 alin. (2) din Codul familiei și
instanța de judecată, în persoana judecătorului Serafim Vasilache, a admis
spre examinare, o cerere de chemare în judecată depusă de o persoană
neîmputernicită.
A menționat că în sensul prevederilor art. 37 alin. (3) din Codul
familiei, este cert că instanța de judecată, poate hotărî de a desface căsătoria
numai în situația în care a constatat că conviețuirea soților și păstrarea
familiei în continuare sunt imposibile, ori, la caz din actele cauzei nu se
regăsește nici o dovadă, probă în susținerea acestei afirmații, precum că
conviețuirea soților și păstrarea familiei sunt imposibile în continuare.
Contrar acestei norme, instanța de apel la soluționarea cauzei a preluat
exclusiv alegațiile reprezentantei reclamantei și celor reținute de prima
instanță la adoptarea hotărârii, fără a ține cont de argumentele pârâtului/
apelantului, mai mult examinând cauza în lipsa sa, nefiind legal citat,
nefiindu-i comunicate acțiunea și actele de procedură emisă de instanță. Or,
instanța de judecată urma să depună străduință pentru a cunoaște realitatea
motivelor de divorț, fără a se limita la ceea ce se invocă în acțiune.
A specificat că instanța de judecată a pronunțat hotărârea în lipsa
acordului său la desfacerea căsătoriei, contrar exigențelor legale care
impuneau necesitatea amânării examinării cauzei cu stabilirea unui termen
de împăcare de până la 6 luni, fapt care a dus la încălcarea flagrantă drepturile
mele, încălcarea dreptului la viață privată și de familie în sensul CEDO, care
include în sine și dreptul de a întemeia o familie (a o menține), inclusiv
probleme legate de căsătorie, relația cu soțul/soția etc. Mai mult ca atât, prin
motivarea sa, prima instanță a dat dovadă de o examinare arbitrară, fără a
intra în esență, fără a examina materialele cauzei în coroborare cu normele
materiale si procedurale, fapt care cert denotă că instanța cu titlu de blanchetă
și-a motivat hotărârea (copy paste), iar instanța de apel la examinarea
apelului nu a examinat argumentele expuse, înserând în motivare toate
argumentele expuse de prima instanță, fără a le da aprecierea cuvenită. Deși,
instanța de judecată avea obligația rezultând din prevederile Codului de
procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui înscris
sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre
motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor
probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând
din prevederile art. 130 alin.(4) din Codul de procedură civilă.
4
A susținut că instanța de apel s-a referit în mod declarativ la normele
dreptului material pe care le-a considerat aplicabile speței, fără să se expună
asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul
judecării cauzei, argumentelor expuse în apelul declarat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de
judecată menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 30 octombrie 2024 (f.d.59).
Totodată, conform recipisei anexate la materialele dosarului (f.d.57),
la 11 februarie 2025, Gheorghe Lupu a recepționat copia deciziei integrale
din 30 octombrie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că recursul declarat de către Gheorghe Lupu, la 4 aprilie
2025, se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de
procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție subliniază că rolul recursului nu este de a rejudeca cauza, ci de a
verifica legalitatea deciziei instanței de apel în limitele unor erori calificate
de drept. Or, susținerile recurentului vizează interpretări proprii ale
probatoriului și exprimă nemulțumirea față de soluția instanței inferioare,
fără a demonstra încălcări vădite ale normelor de drept ori arbitrarul
hotărârii.
În speță, Curtea de Apel a analizat in detaliu afirmațiile părților, a
constatat legalitatea citării și absența unei cereri de acordare a termenului de
împăcare, precum și imposibilitatea menținerii căsătoriei, reținând corect că
acțiunea este întemeiată. Criticile formulate în recurs nu contrazic aceste
concluzii, ci le contestă pe fond, fără a propune o motivare convingătoare în
drept.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului, dreptul de acces la o instanță nu este absolut, iar cerințele de
admisibilitate în calea de atac sunt permise și necesare pentru a proteja buna
administrare a justiției (Golder c. Regatului Unit, Luordo c. Italiei, Levages
Prestations Services c. Franței).
În consecință, instanța constată că recursul nu trece testul de
admisibilitate, nefiind prezentate critici pertinente care să motiveze o analiză
în fond, în condițiile art. 432 din Codul de procedură civilă.
6
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Lupu împotriva
deciziei din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
7