2ra-601/24 — desfacerea casatoriei

2ra-601/24 — desfacerea casatoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Apostol Lucia,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Crucichevici Lilian împotriva Luciei Apostol cu privire la desfacerea

căsătoriei,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de Apostol Lucia și menținută hotărârea

din 23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 2ra-601/24

NR.PIGD 2-20150816-01-2ra-10052024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a acesteia.

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Cotorobai, M. Anton)

12 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de

Apostol Lucia,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT:

chemare în judecată împotriva Luciei Apostol cu privire la desfacerea

căsătoriei.

Oficiul Stării Civile sect. *****, a încheiat căsătoria cu Apostol Lucia, fapt

ce se confirmă prin certificatul de căsătorie seria *****. La *****, s-a născut

fiul *****. Din anul 2018 relațiile dintre soți s-au deteriorat, iar familia s-a

destrămat. Nu mai locuiește cu pârâta și nu duc o gospodărie comună.

Reconcilierea nu mai este posibilă, și întrucât Apostol Lucia refuză

desfacerea căsătoriei pe cale notarială sau prin depunerea cererii la Serviciul

Stare Civilă, s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.

pârâta referitor la partajul proprietății comune și a domiciliul copilului.

Crucichevici Lilian a solicitat admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei

încheiată cu Apostol Lucia la *****, la OSC *****.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Chișinău, sediul Centru, în temeiul art.173 alin.(3) CPC, a fost restituită

cererea reconvențională depusă de Apostol Lucia împotriva lui Crucichevici

Lilian cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor *****,

născut la *****, în mărime fixă de ***** lei lunar din momentul depunerii

acțiunii până la atingerea majoratului copilului.

Centru a fost admisă acțiunea depusă de Crucichevici Lilian. A fost desfăcută

căsătoria dintre Crucichevici Lilian și Apostol Lucia încheiată la *****,

înregistrată cu nr.*****, la OSC *****. Pentru înregistrarea desfacerii

1

căsătoriei și eliberarea certificatului de divorț la organul de stare civilă, s-a

încasat separat din contul lui Crucichevici Lilian și a Luciei Apostol în

bugetul de stat taxa de stat în mărime de 500% unități convenționale.

faptul că potrivit certificatului de căsătorie, reclamantul Crucichevici Lilian

și pârâta Lucia Apostol au încheiat căsătoria la *****, înregistrată cu

numărul *****, la OSC ***** (f.d. 5).

cererii de chemare în judecată (30 noiembrie 2020) până la finalizarea

examinării cauzei, reieșind din poziția și explicațiile părților la proces,

reclamantul Crucichevici Lilian a insistat în continuare la desfacerea

căsătoriei.

prima instanță a notat că dacă în procesul examinării cererii de desfacere a

căsătoriei, unul dintre soți nu-și dă acordul la divorț, instanța judecătorească

va amâna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la

6 luni, cu excepția cauzelor de divorț pornite pe motivul violenței în familie

confirmate prin probe.

cererea pârâtei Lucia Apostol, prin încheierea protocolară din 25 ianuarie

2022, s-a acordat termen de împăcare părților la proces, până la 19 mai 2022

(peste 3 luni), în pofida obiecțiilor formulate de reclamantul Crucichevici

Lilian (f.d. 58, 60).

proces, împăcarea a eșuat. Mai mult ca atât, din explicațiile părților, s-a

stabilit că la cererea pârâtei Apostol Lucia a fost emisă o ordonanță de

protecție față de acțiunile reclamantului Crucichevici Lilian, chiar în

perioada în care instanța a acordat termen de împăcare între aceștia,

circumstanțe din care se deduce că familia între cei doi soți nu mai poate fi

păstrată (f.d. 65).

Crucichevici Lilian în toată perioada desfășurării procesului și-a exprimat

neezitant și peremptoriu intenția necondiționată cu privire la desfacerea

căsătoriei, indicând că viața în comun cu Apostol Lucia, fără îndoială, nu

poate continua.

uniune liber-consimțită și nicio persoană nu poate fi impusă să încheie sau

să păstreze o căsătorie împotriva voinței sale. Or, dreptul la viață privată și

de familie presupune atât dreptul de încheia o căsătorie, cât și dreptul de a o

2

desface. Nesatisfacerea pretenției reclamantului de a desface căsătoria pe

care este în imposibilitate să o continue, ar semnifica imixtiune în viața

privată și ar încălca dreptul și libertatea la viața sa privată și de familie.

examinării cauzei nu au fost prezentate probe care să ateste existența unor

neînțelegeri între părți pe marginea partajului proprietății comune în

devălmășie sau referitor la întreținerea, educația și stabilirea domiciliului

copilului minor *****, născut la *****.

accentuat că nu există divergențe referitoare la partajul averii comune,

referitor la stabilirea domiciliului copilului comun. Deși, partea pârâtă a

insistat că urmează a fi supuse examinării chestiunile prevăzute la art.38

alin.(2) din Codul familiei, Lucia Apostol nu a relevat nicio incongruență,

care să poată fi analizată, cel puțin demonstrativ, pe marginea aspectelor

date.

menționat că nu există un dezacord referitor la chestiunile prevăzute la art.38

alin.(2) din Codul familiei, în lipsa unor probe din partea pârâtei Apostol

Lucia, care să stabilească contrariul, prima instanță a considerat oportun a se

pronunța doar pe marginea cerinței privind desfacerea căsătoriei.

acțiunea reclamantului Crucichevici Lilian privind desfacerea căsătoriei este

una întemeiată și urmează a fi admisă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 12 decembrie 2022, a prezentat

motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 23 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea cauzei spre rejudecare

în prima instanță, în alt complet de judecată.

a fost restituit apelul declarat de Lucia Apostol în temeiul art.369 alin.(1)

lit.a) CPC.

fost admis recursul declarat de Lucia Apostol, reprezentată de avocata

Angela Istrate, casată încheierea din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

la etapa primirii apelului, în același complet de judecată.

3

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

s-a respins apelul declarat de Apostol Lucia și s-a menținut hotărârea din

23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

art.37 alin.(3) și (4) din Codul familiei, a motivat decizia constatând că

căsătoria poate înceta prin divorț (desfacere), în baza cererii unuia sau a

ambilor soți ori a tutorelui soțului în privința căruia s-a instituit măsura de

ocrotire judiciară sub forma tutelei, instanța judecătorească va desface

căsătoria dacă va constata că conviețuirea soților și păstrarea familiei în

continuare sunt imposibile. În procesul examinării cererii de desfacere a

căsătoriei, unul dintre soți nu-și dă acordul la divorț, instanța judecătorească

va amâna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună

la 6 luni, cu excepția cauzelor de divorț pornite pe motivul violenței în

familie confirmate prin probe.

acordarea termenului de împăcare, prin încheierea protocolară din 25

ianuarie 2022, Judecătoria Chișinău sediul Centru a acordat părților un

termen până la 19 mai 2022, însă în perioada acordată, împăcarea între părți

a eșuat.

stabilite circumstanțe care să elucideze existența unor neînțelegeri între

părți pe marginea partajului proprietății comune în devălmășie sau referitor

la întreținerea, educația și stabilirea domiciliului copilului minor comun.

fond cu privire la desfacerea căsătoriei dintre Crucichevici Lilian și Apostol

Lucia, încheiată la *****, înregistrată cu nr.*****, la OSC *****.

conturat în cererea de apel aspectul necesității stabilirii cuantumului pensiei

de întreținere pentru copilul minor *****, născut la *****, însă prima

instanță nu a examinat prezentul litigiu prin prisma prevederilor art. 58, 74

și 76, din Codul familiei, care învederează instituția întreținerii copiilor

minori și copiilor majori, inapți de muncă care necesită sprijin material, de

către părinți.

expune asupra acestor argumente, care, de altfel, nu au fost soluționate de

4

către prima instanță în coroborare cu normele legale și luându-se cont de

opinia ambelor părți în sensul expus.

Apostol Lucia cu privire la imparțialitatea judecătorului raportor, deoarece,

acest aspect a fost examinat pe deplin la etapa soluționării cererii de

recuzare și nu poate fi reținut pentru casarea unei hotărâri, care a fost emisă

în conformitate cu normele legale și în coroborare cu pretențiile din acțiune.

judecătorul primește acțiunea reconvențională dacă: a) aceasta urmărește

compensarea pretenției inițiale; b) admiterea ei exclude, total sau parțial,

admiterea acțiunii inițiale; c) ea și acțiunea inițială sunt în conexiune, iar

judecarea lor simultană ar duce la soluționarea rapidă și justă a litigiilor. La

caz, cererea de chemare în judecată depusă de Crucichevici Lilian vizează

desfacerea căsătoriei, pe când acțiunea reconvențională a Luciei Apostol,

urmărește scopul încasării pensiei de întreținere a copilului minor *****

născut la *****, or, aceasta nu urmărește compensarea pretenției inițiale,

admiterea ei nu exclude, total sau parțial, admiterea acțiunii inițiale, iar în

final, nu sunt în conexiune, judecarea lor simultană excluzând soluționarea

rapidă a litigiului, deoarece instituția stabilirii cuantumului pensiei de

întreținere, este mult mai complex și implică o apreciere extinsă a normelor

de drept în raport cu circumstanțele de fapt.

art.173 alin. (3) CPC, încheierea protocolară emisă de prima instanță nu

este susceptibilă de recurs, totuși Apostol Lucia nu este lipsită de dreptul

de a înainta pretențiile expuse în acțiunea reconvențională, prin depunerea

unei acțiuni în condiții generale.

art.388 CPC, instanța de apel nu a stabilit încălcarea sau aplicarea eronată

a normelor de drept procedural ce ar putut duce la soluționarea eronată a

cauzei în prima instanță.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI

SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23

iunie2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

5

apel prin decizia adoptată a încălcat prevederile art.27 alin.(2) din

Convenția internațională cu privire la dreptul copilului din 20.11.1989, în

vigoare pentru Republica Moldova din 25.02.1993 și art.18 alin.(1) din

Legea privind drepturile copilului nr.338 din 15.12.1994, or, prin restituirea

acțiunii reconvenționale instanțele de judecată ierarhic inferioare au lipsit

copilul comun de întreținere pe perioada din 19 mai 2022 până în prezent,

dânsa fiind concediată și nu a avut posibilități financiare pentru a intenta o

altă cauză și de a suportat cheltuieli pentru apărarea drepturilor și

intereselor copilului.

ierarhic inferioare precum că acțiunea reconvențională nu este în conexiune

cu cererea de chemare în judecată inițială, iar judecarea simultană a acestor

cereri nu ar fi dus la soluționarea rapidă a litigiului, deoarece ambele acțiuni

decurg din dreptul familiei, iar cerința de întreținere a copilului minor fiind

rezultatul cerinței de desfacere a căsătoriei.

în procesul desfacerii căsătoriei, instanța de judecată este obligată să se

expună și în privința cererii cu privire la încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor.

protocolară de restituire a acțiunii reconvenționale nu poate fi contestată,

privând-o de dreptul în sensul art.13 CEDO de a contesta încheierea

respectivă. Or, faptul că potrivit art.173 alin.(3) CPC, încheierea

protocolară emisă de prima instanță nu este susceptibilă cu recurs, vine să

confirme lezarea dreptului său la un recurs efectiv.

nu este lipsită de dreptul de a înainta o acțiune separată, întrucât vine în

contradicție cu prevederile art.38 alin.(2) din Codul familiei.

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru prin care au fost respinse cererile de

recuzare a judecătorului raportor din prima instanță.

CEDO, în situația în care a solicitat ca judecătorul raportor să fie înlăturat

de la examinare cauzei, având în vedere că existau dubii rezonabile privind

părtinirea acestuia față de reclamantul/intimat Crucichevici Lilian,

manifestată de mai multe ori pe parcursul procesului.

6

către instanțele de judecată ierarhic inferioare, ceea ce a dus la aplicarea

eronată a legii și pe final la emiterea unei decizii arbitrare.

art.432 alin.(1) lit.e) din CPC, potrivit cărora recursul este admis dacă: e)

hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

respectarea dreptului părților la un proces echitabil, a expediat în adresa

intimatului Crucichevici Lilian copia recursului declarat de Apostol Lucia,

cu informarea, în corespundere cu prevederile art.439 și 186 din Codul de

procedură civilă, despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței timp

de o lună, iar la depășirea acestui termen va fi decăzut din dreptul de a o

prezenta, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza va fi examinată în baza

materialelor anexate la dosar, cu toate acestea, intimatul nu și-a valorificat

acest drept procedural în termenul stabilit de instanța de recurs, și nu a

depus referință (f.d.29-30, vol.II).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

stipulează că:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,

care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

declarat la 10 mai 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor

7

operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) prevede că:

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

că:

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este

vădit neîntemeiat.”

statuează că:

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa

părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului,

care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Apel Chișinău a pronunțat decizia la 23 noiembrie 2023, în ședință publică.

a instanței de apel a fost expediată la adresa de domiciliu a Luciei Apostol și

la sediul reprezentantei acesteia, avocata Istrate Angela, la 11 martie 2024,

(f.d.204, vol.I), însă la dosar nu se atestă date când a fost recepționată de

către recurentă.

în interesele Luciei Apostol, a anexat copia plicului instanței de apel din care

rezultă că decizia instanței de apel a fost notificată recurentei la 13 martie

2024 (f.d.25-26, vol.II).

declarat în interiorul termenului legal prevăzut de art.434 CPC.

8

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu

permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele

invocate în recurs.

temei de declararea a recursului a fost invocat în esență prevederile art.432

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din

31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), adică decizia contestată a instanței

de apel este arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

prevederilor lit.e) alin.(1) art.432 din Codul de procedură civilă, noțiunea de

„hotărâre arbitrară” ori de „apreciere vădit nerezonabilă a probelor” urmează

a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de

sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §

9

62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,

în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio

legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.

Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a

dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021,

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare

de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată

și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de

nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și

de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a

adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota

de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce

mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost

considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:

„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,

fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat

pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași

judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a

deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute

de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face

referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,

2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,

fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși

că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu

bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în

cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme

10

legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio

discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului

prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.

Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu

bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor

asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce

contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de

instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce

nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în

cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a

notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele

litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

argument care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise

contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de

recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la

circumstanțele cauzei.

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs

în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în

mod determinant pe această apreciere.

la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de

procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi

explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă

pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să

convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

apreciate arbitrar sau irațional de către instanța de apel, dimpotrivă se

11

constată că instanța de apel a dat răspuns la argumentele recurentei/apelante

care sunt analogice celor invocate în cererea de apel.

că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că încheierea protocolară din

19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost restituită

cererea reconvențională, nu poate fi contestată, privând-o în așa mod de

dreptul la un „recurs efectiv” prin prisma art.13 CEDO, iar pe fiul său de

mijloace de întreținere pe perioada 19.05.2022 – până în prezent, or,

dispozițiile art.173 alin.(3) din Codul de procedură civilă cert și imperativ

statuează că încheierea protocolară de restituire a cererii reconvenționale nu

este susceptibilă de recurs, nici separat și nici o dată cu fondul hotărârii sau

al deciziei, persoana nefiind lipsită de posibilitatea de a înainta acțiune

separată în judecată, cu același pretenții invocate în acțiunea

reconvențională, prin depunerea acesteia în condiții generale. Prin urmare,

accesul la justiție nu este limitat.

de apel a neglijat să se expună în privința temeiurilor de recuzare a

judecătorului din prima instanță, rămânând nesoluționată contestația asupra

încheierii de respingere a cererii de recuzare, or, aplicând la caz prevederile

art.373 coroborate cu art.388 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel

Chișinău nu a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept

procedural în cadrul examinării cauzei în prima instanță. Simplul dezacord a

recurentei cu soluția de respingere a cererii de recuzare nu constituie temei

de anulare a actului judecătoresc. Prin urmare, argumentul cu privire la

imparțialitatea judecătorului a fost dezbătut.

judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi

invocate și argumentate separat.

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Apostol Lucia

este unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și

de drept similare celor expuse anterior în cererea de apel care au fost

analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.

Apostol Lucia la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea

12

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, prin urmare recursul este vădit neîntemeiat și nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

menționează că recursul conține în esență obiecții de fapt și de drept similare

expuse anterior în cererea de apel care au fost analizate de către instanța de

apel, fiind apreciate în modul corespunzător, bazată pe o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care

se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor

imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

13

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Apostol Lucia

este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Consideră inadmisibil recursul declarat de Apostol Lucia.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

14