2r-93/24 — privind recunoasterea si încuviintarea executarii silite a hotarârii arbitrale străine
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind recunoasterea si încuviintarea executarii silite a hotarârii arbitrale străine
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2r-93/24 — privind recunoasterea si încuviintarea executarii silite a hotarârii arbitrale străine (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către avocatul Serghei
Rașcov, în interesele companiei „WJ Holding Limited”,
la cererea depusă de avocatul Serghei Rașcov, în interesele companiei
„WJ Holding Limited” cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării
silite a hotărârii arbitrale străine,
împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a refuzat în primirea cererii depusă de avocatul Serghei Rașcov, în
interesele companiei „WJ Holding Limited” privind recunoașterea și
încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a
Camerei Internaționale de Comerț din Paris nr. 21717/MHM din 06 iunie
2018, cu modificările conform actului adițional din 30 august 2018, cu
eliberarea titlului executoriu în cauză privind încasarea sumelor,
(Dosarul nr. 2r-93/24
NR. PIGD 2-23176568-01-2rci-14062024)
Recurs respins, Curtea de Apel Chișinău corect a refuzat în primirea cererii privind
recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine în temeiul art.169
alin.(1), lit.a și e) din Codul de procedură civilă.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Curtea de Apel Chișinău (Ion Secrieru, Vitalie Cotorobai, Marina Anton)
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocatul
Serghei Rașcov, în interesele companiei „WJ Holding Limited”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 03 iunie 2021, avocatul Rașcov Serghei acționând în interesele
companiei „WJ Holding Limited”, a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere
prin care a solicitat recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii
arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț din
Paris nr. 21717/MHM din 06 iunie 2018, cu modificările conform actului
adițional din 30 august 2018, cu eliberarea titlului executoriu în cauză privind
încasarea sumelor.
În motivare a indicat că prin hotărârea arbitrală s-a dispus încasarea din
contul debitorilor Republica Moldovenească Nistreană, Președintele
Republicii Moldovenești Nistrene, Ministrul Dezvoltării Economice a
Republicii Moldovenești Nistrene în beneficiul solicitantei suma de 1
050 000,00 dolari SUA ca rambursare a prețului de achiziție pentru acțiunile
SAD „Bender”, suma de 2 768 684,00 dolari SUA ca compensație pentru
investițiile efectuate în decursul perioadei anilor 2003-2011, suma de 5
110 082,00 dolari SUA ca compensație pentru investițiile efectuate în
decursul perioadei anilor 2012-214 și suma 878 570,00 dolari SUA ce
corespund penalității contractuale, sume adjudecate în baza contractului de
vânzare-cumpărare a 100 % din pachetul de stat al SAD „Uzina de extragere
uleiului din Bender”, încheiat între compania din Cipru „WJ Holding
Limited”, în calitate de cumpărător și Ministerul Economiei al Republicii
Moldovenești Nistrene, în baza căreia s-a adresat cu pretențiile în fața
arbitrajului.
Prin încheierea din 07 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a refuzat
primirea cererii înaintate de avocatul Serghei Rașcov în interesele companiei
„WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea executării silite
a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de
Comerț din Paris nr.21717/MHM din 06 iunie 2018, cu modificările conform
actului adițional din 30 august 2018, cu eliberarea titlului executoriu în cauză
privind încasarea sumelor.
Prin decizia din 08 septembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul declarat de avocatul Rașcov Serghei în interesele companiei
„WJ Holding Limited”. S-a casat încheierea din 07 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău, iar cererea privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a
1
hotărârii arbitrale străine, și s-a trimis la Curtea de Apel Chișinău, pentru
examinare în același complet de judecată.
Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a
refuzat primirea cererii înaintate de avocatul Serghei Rașcov în interesele
companiei „WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei
Internaționale de Comerț din Paris nr.21717/MHM din 06 iunie 2018, cu
modificările conform actului adițional din 30 august 2018, cu eliberarea
titlului executoriu în cauză privind încasarea sumelor.
Prin decizia din 04 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
recursul declarat de avocatul Rașcov Serghei în numele și interesele
companiei „WJ Holding Limited”. S-a casat încheierea din 20 octombrie 2021
a Curții de Apel Chișinău, iar cererea privind recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale străine, și s-a trimis la Curtea de Apel
Chișinău, pentru examinare în același complet de judecată.
Prin încheierea din 03 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a refuzat
primirea cererii înaintate de avocatul Serghei Rașcov în interesele companiei
„WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea executării silite
a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de
Comerț din Paris nr.21717/MHM din 06 iunie 2018, cu modificările conform
actului adițional din 30 august 2018, cu eliberarea titlului executoriu în cauză
privind încasarea sumelor.
Prin decizia din 21 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul declarat de avocatul Serghei Rașcov în interesele companiei
„WJ Holding Limited”. S-a casat încheierea din 20 octombrie 2021 a Curții
de Apel Chișinău, iar cererea privind recunoașterea și încuviințarea executării
silite a hotărârii arbitrale străine s-a trimis la Curtea de Apel Chișinău, pentru
examinare în același complet de judecată.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
refuzat primirea cererii înaintate de avocatul Rașcov Serghei, în interesele
companiei „WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei
Internaționale de Comerț din Paris nr.21717/MHM din 06 iunie 2018, cu
modificările conform actului adițional din 30 august 2018, cu eliberarea
titlului executoriu în cauză privind încasarea sumelor.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 februarie 2024, avocatul Serghei Rașcov, acționând în interesele
companiei „WJ Holding Limited” a depus cerere de recurs împotriva
încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel, soluționând prin
decizie acceptarea cererii spre examinare.
2
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanței
de apel, o consideră ilegală, normele de drept fiind aplicate eronat, deoarece
în sensul articolelor articolelor 467-476 din Codul de procedură civilă,
instanța de apel urma să verifice existența temeiurilor de recunoaștere sau
lipsa temeiurilor de refuz a recunoașterii și executării hotărârii arbitrale
străine și nicidecum să refuze în primire cererii.
11.1. A mai menționat că instanța de apel în mod eronat aplică prevederile
art. 12 alin.(3) din Codul de procedură civilă și este de neînțeles concluzia
inexistenței normei de drept care să reglementeze raportul în cauză, dat fiind
faptul că speței se aplică Convenția privind recunoașterea și executarea
sentințelor arbitrale, adoptată la New York la 10 iunie 1958, art. 467-476 din
Codul de procedură civilă și Legea privind arbitrajul comercial internațional
nr.24 din 22 februarie 2008.
11.2. Subsecvent, a menționat faptul că pornind de la prevederile
Constituției RM din 29 iulie 1994 și anume art. 110 alin. (2), localităților din
stingă Nistrului le pot fi atribuite forme și condiții speciale de autonomie în
conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică.
11.3. De asemenea a menționat că potrivit Legii organice cu privire la
prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga
Nistrului (Transnistria) nr. 173/2005, art.3, în componența Republicii
Moldova se va constitui unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special
Transnistria. Transnistria este parte componentă inalienabilă a Republicii
Moldova și, în limita împuternicirilor stabilite de Constituția și alte legi ale
Republicii Moldova, soluționează problemele date în competenta ei.
11.4. Drept urmare, a susținut că prin refuzul de a primi spre examinare
cererea privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii
arbitrale străine instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil și legea
aplicabilă speței.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 425 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constată că Curtea de Apel Chișinău a
emis încheierea contestată la 16 noiembrie 2023 (f.d.205/213, vol.I).
Potrivit extrasului din poșta electronică de expediere a actului
judecătoresc din 02 februarie 2024, ora 16:42, Curtea de Apel Chișinău a
remis la adresa electronică a avocatului Serghei Rașcov, care acționează în
numele și interesele companiei „WJ Holding Limited”, e-mail:
wjgrainmd@mail.ru, copia încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău (f.d. 214, vol.I).
3
Prin urmare, recursul declarat la 14 februarie 2024, de către avocatul
Serghei Rașcov, care acționează în numele și interesele companiei „WJ
Holding Limited”, împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, se consideră ca fiind declarat în termenul legal stabilit de lege.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 1 alin.(1) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,Procedura de judecare a cauzelor civile în instanțele judecătorești de drept comun este
stabilită de Constituția Republicii Moldova, de hotărârile și deciziile Curții Europene a
Drepturilor Omului, de hotărârile Curții Constituționale, de prezentul cod și de alte legi
organice. Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispozițiilor
fundamentale ale Constituției Republicii Moldova și prezentului cod.”
Art.7 alin.(1). (3) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,(1) Instanța judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care
revendică apărarea unui drept al său încălcat sau contestat, libertății ori a unui interes
legitim.”
(3) La intentarea proceselor de judecare a litigiilor de drept (procedura contencioasă),
se depune cerere de chemare în judecată, iar în cauzele necontencioase, se depune cerere.”
Art.9 alin.(1) din Codul de procedura civilă, stabilește că:
,,(1) Instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea
procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sînt stabilite de prezentul cod și de alte legi.”
Art.12 alin.(3) din Codul de procedură civilă, stabilește că:
,,În cazul inexistenței normei de drept, care să reglementeze raportul litigios, instanța
judecătorească aplică norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia
legii), iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept și de sensul
legislației în vigoare (analogia dreptului). Nu se admite aplicarea prin analogie a normei
de drept care derogă de la dispozițiile generale, restrânge drepturi sau stabilește sancțiuni
suplimentare.”
Art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în
primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul
legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege
modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.”
Art.169 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,(1) Judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă:
e) reclamantului și/sau pârâtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor
prevăzute la art.59 alin.(2).”
Art. 57 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,(1) Capacitatea de a avea drepturi și obligații procedurale civile (capacitatea de
folosință a drepturilor procedurale civile) este recunoscută în măsură egală tuturor
persoanelor fizice și organizațiilor care se bucură, conform legii, de dreptul adresării în
judecată pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.
(2) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice fază a procesului.
Actele de procedură îndeplinite de persoana lipsită de capacitatea de folosință sunt nule.
4
Art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă, statuează că:
,,Capacitatea de a-și exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant
drepturile și obligațiile procedurale în judecată (capacitatea de exercițiu al drepturilor
procedurale civile) o au persoanele fizice de la vârsta de 18 ani, precum și persoanele
juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entitățile care nu au personalitate juridică, dar
dispun de organe de conducere proprii.”
Art. 59 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă, menționează că:
,,(1) Parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică
prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.
(2) În cazurile prevăzute de lege, pot fi parte în proces asociațiile și societățile care nu
au personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii.”
Art.468 din Codul de procedură civilă, statuează că:
,,Hotărârea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în
executare pe teritoriul Republicii Moldova, la cererea creditorului, în temeiul încuviințării
date de instanța judecătorească în a cărei circumscripție urmează să se efectueze
executarea.”
Art. 470 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,Cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine se examinează în ședință de
judecată, cu înștiințarea legală a debitorului despre locul, data și ora examinării.
Neprezentarea din motive neîntemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea
cererii.”
Art. 4721 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă curții de
apel în a cărei circumscripție se află domiciliul/reședința sau sediul părții împotriva căreia
este invocată hotărârea arbitrală străină, iar în cazul în care aceasta nu are
domiciliul/reședința sau sediul în Republica Moldova ori domiciliul/reședința sau sediul
acesteia nu sunt cunoscute – curții de apel în a cărei circumscripție sunt situate bunurile
acesteia”.
Art. 475 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
(1) În sensul prezentului capitol, o hotărîre arbitrală este considerată ca fiind străină
dacă: a) este pronunțată pe teritoriul unui stat străin; sau b) este emisă pe teritoriul
Republicii Moldova, dar legea aplicată procedurii arbitrale este a unui stat străin.
(2) Poate fi recunoscută și executată în Republica Moldova o hotărîre arbitrală străină
emisă, în conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte
la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la
New York la 10 iunie 1958, precum și o hotărîre arbitrală străină ale cărei recunoaștere și
executare sînt reglementate fie prin tratatul internațional la care Republica Moldova este
parte, fie în baza principiului reciprocității în ceea ce privește efectele hotărîrii arbitrale
străine.
(3) Partea care invocă o hotărîre arbitrală străină poate solicita: a) recunoașterea și
executarea silită a hotărîrii arbitrale străine; sau b) doar recunoașterea hotărîrii arbitrale
străine pentru a invoca autoritatea de lucru judecat, fără a avea dreptul de executare
ulterioară a hotărîrii recunoscute.
Art.4751 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
5
(1) Cererea de recunoaștere și executare a hotărîrii arbitrale străine se prezintă curții de
apel în a cărei circumscripție se află domiciliul/reședința sau sediul părții împotriva căreia
este invocată hotărîrea arbitrală străină, iar în cazul în care aceasta nu are
domiciliul/reședința sau sediul în Republica Moldova ori domiciliul/reședința sau sediul
acesteia nu sînt cunoscute – curții de apel în a cărei circumscripție sînt situate bunurile
acesteia.
(2) În cererea de recunoaștere și executare a hotărîrii arbitrale străine se indică: a)
numele sau denumirea solicitantului ori a reprezentantului său, dacă cererea este depusă
de către acesta, domiciliul/reședința sau sediul, după caz; b) numele sau denumirea părții
împotriva căreia este invocată hotărîrea arbitrală străină, domiciliul/reședința sau sediul,
după caz; c) data la care hotărîrea arbitrală străină a devenit executorie pentru părți, dacă
aceasta nu rezultă din textul hotărîrii. Cererea poate conține și alte informații, inclusiv
numerele de telefon și fax, adrese ale poștei electronice, dacă acestea sînt necesare pentru
examinarea corectă și la timp a cauzei.
(3) La cererea de recunoaștere și executare a hotărîrii arbitrale străine se anexează: a)
originalul hotărîrii arbitrale sau o copie de pe aceasta legalizată în modul stabilit; b)
originalul convenției arbitrale sau o copie de pe aceasta legalizată în modul stabilit; c)
adițional, în caz de necesitate, se va prezenta o declarație pe propria răspundere privind
faptul dacă și în ce măsură hotărîrea arbitrală a fost executată.
Art. 1 alin.(1)-(3) din Convenția privind recunoașterea și executarea
sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958, prevede
că:
(1) Prezenta Convenție se aplică recunoașterii și executării sentințelor arbitrale date pe
teritoriul unui alt Stat, decît acela unde se cere recunoașterea și executarea sentințelor și
rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea,
sentințelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentințe naționale în Statul unde este cerută
recunoașterea și executarea lor.
(2) Prin ,,sentințe arbitrale” se înțeleg nu numai sentințele date de către arbitri numiți
pentru cazuri determinate, ci de asemenea și acelea care sînt date de către organe de arbitraj
permanente cărora părțile li s-au supus.
(3) În momentul semnării sau ratificării prezentei Convenții, aderării la ea sau notificării
de extindere prevăzute la articolul X, orice Stat va putea, pe bază de reciprocitate, sa
declare ca va aplica Convenția numai la recunoașterea și executarea sentințelor date pe
teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, sa declare ca va aplica
Convenția numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau
necontractuale, care sînt considerate comerciale de către legea sa naționala.”
Art.3 din Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor
arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958, statuează că:
,,Fiecare din Statele contractante va recunoaște autoritatea unei sentințe arbitrale și va
acorda executarea acestei sentințe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul
unde sentinta este invocată în condițiile stabilite în articolele următoare. Pentru
recunoașterea sau executarea sentințelor arbitrale cărora se aplică prezenta Convenție nu
vor fi impuse condițiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecată mult mai ridicate,
decît acelea care sînt impuse pentru recunoașterea sau executarea sentințelor arbitrale
naționale.”
6
Art.5 alin.(1)-(2) din Convenția privind recunoașterea și executarea
sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958, stabilește
că:
(1) Recunoașterea și executarea sentinței nu vor fi refuzate, la cererea părții contra
căreia ea este invocată, decât dacă aceasta face dovada în fața autorității competente a tarii
unde recunoașterea și executarea sînt cerute: a) ca părțile la convenția amintita în articolul
II, erau, în virtutea legii aplicabilă lor, lovite de o incapacitate, sau ca convenția menționată
nu este valabilă în virtutea legii căreia părțile au subordonat-o, sau în lipsa unor indicații
în acest sens, în virtutea legii tarii în care sentinta a fost data; sau b) ca partea împotriva
căreia este invocată sentinta nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea
arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv,
să-și pună în valoare mijloacele sale de apărare; sau c) ca sentinta se referă la un diferend
nementionat în compromis, sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii, sau ca
ele conțin hotărîri care depășesc prevederile compromisului, sau ale clauzei
compromisorii; totuși, dacă dispozițiile sentinței care au legătură cu problemele supuse
arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legătură cu probleme care nu sînt supuse
arbitrajului, primele pot fi recunoscute și executate; sau d) ca constituirea tribunalului
arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenția părților, sau, în lipsa de
convenție, ca ea nu a fost conformă cu legea tarii în care a avut loc arbitrajul; sau e) ca
sentinta nu a devenit încă obligatorie pentru părți sau a fost anulată sau suspendată de o
autoritate competentă a tarii în care, sau după legea căreia, a fost data sentinta.
(2) Recunoașterea și executarea unei sentințe arbitrale vor putea fi, de asemenea,
refuzate dacă autoritatea competentă a tarii în care se cere recunoașterea și executarea
constata: a) ca în conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil
a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau b) ca recunoașterea sau executarea sentinței ar fi
contrară ordinei publice a acestei tari.”
Art.424 alin.(2) din Codul de procedură civilă, statuează că:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor
emise de către curțile de apel.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stabilește că:
„(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”
Art.428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii
rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței
la data emiterii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Examinând cererea de recurs, prin prisma argumentelor invocate de
către recurent și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept
pertinente speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
7
consideră că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins, din următoarele
considerente.
Recapitulând esența problemei de procedură adusă în instanța de
recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin
hotărârea Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț din Paris,
Franța nr. 21717/MHM din 06 iunie 2018 s-a încasat din contul Republicii
Moldovenească Nistreană în beneficiul „WJ Holding Limited” Cipru suma de
1 050 000 dolari SUA cu titlu de rambursare a prețului de achiziție pentru
acțiunile SAD „Bender”, suma de 2 768 684,00 dolari SUA cu titlu de
compensație pentru investițiile efectuate în decursul perioadei anilor 2003-
2011, suma de 5 110 082,00 dolari SUA cu titlu de compensație pentru
investițiile efectuate în decursul perioadei anilor 2012-214, și suma de 878570
dolari SUA cu titlu de penalitate contractuală.
Sumele respective au fost încasate ca urmare a neexecutării contractului
de vânzare-cumpărare a 100 % din pachetul de stat al SAD „Uzina de
extragere uleiului din Bender”, încheiat între compania din Cipru „WJ
Holding Limited”, în calitate de cumpărător și Ministerul Economiei al
Republicii Moldovenești Nistrene.
Curtea de Apel Chișinău, analizând cererea depusă de avocatul Serghei
Rașcov în numele și interesele companiei „WJ Holding Limited” cu privire la
recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine a
Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț din Paris nr.
21717/MHM din 06 iunie 2018 a refuzat primirea cererii, în temeiul art.169
alin. (1) lit.e) din Codul de procedură civilă.
Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție stabilește că aceasta este adoptată în
conformitate cu normele Codului de procedură civilă, care reglementează
acțiunile instanței la faza respectivă a procesului și cu aprecierea completă a
tuturor probelor și a circumstanțelor referitoare la primirea cererii de
recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii arbitrale străine.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a
notat că reieșind din dispozițiile normelor legale citate la capitolul legislația
relevantă, se deduce că recunoașterea hotărârii arbitrale străine constituie
operațiunea de constatare a existenței și de acceptare a efectelor unei hotărâri
arbitrale străine, respectiv atribuirea autorității de lucru judecat, ce exclude
rejudecarea aceluiași caz, conform procedurilor interne, iar recunoașterea
executării acesteia constă în atribuirea hotărârii arbitrale străine a caracterului
executoriu pe teritoriul Republicii Moldova.
Totodată, Legea națională diferențiază solicitările de recunoaștere a
hotărârilor arbitrale străine în dependență de efectele acestor solicitări în
recunoașterea hotărârii arbitrale străine pentru a invoca autoritatea de lucru
judecat, fără a avea dreptul de executare ulterioară a hotărârii recunoscute și
8
recunoașterea și executarea silită a hotărârii arbitrale străine, opțiune selectată
de petiționari la înaintarea cererii în prezenta cauză.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine se examinează
în ședință judiciară, cu audierea creditorului și debitorului, instanța fiind
îndreptățită să ceară acestora explicații, fapte ce denotă că instanța are
obligația de a primi pe rol cererea de recunoaștere și executare a hotărârii
arbitrale străine doar în cazul în care aceasta corespunde exigențelor legale.
Or, concluzie rezidă și din prevederile art.4751 alin.(1) din Codul de
procedură civilă enunțat la pct.29 din prezenta încheiere.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră necesar de remarcat faptul că pentru a pretinde instanțelor naționale
dreptul de examinare a cererii de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale
străine petiționarii au obligația de a dovedi că partea împotriva căruia este
îndreptățită hotărârea arbitrală are domiciliu/reședința sau sediul pe teritoriul
Republicii Moldova sau că dispune de bunuri pe teritoriul țării, precum și dacă
debitorul dispune de capacitatea de exercițiu.
Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că la caz, atât convenția arbitrală, cât și hotărârea arbitrală străină
a cărei recunoaștere și executare se solicită este îndreptată împotriva
Republicii Moldovenești Nistrene, Președintelui Republicii Moldovenești
Nistrene și Ministrului Dezvoltării Economice al Republicii Moldovenești
Nistrene.
Suplimentar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că potrivit art.1 alin.(1)-(3) din Constituția RM, Republica Moldova este un
stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a
statului este Republica. Republica Moldova este un stat de drept, democratic,
în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a
personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori
supreme și sînt garantate.
În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție notează că art.2 din Constituția RM, statuează că suveranitatea
națională aparține poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod
direct și prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituție.
Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un
partid politic sau o altă formațiune obștească nu poate exercita puterea de stat
în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă
împotriva poporului.
Iar, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(1) și (2) din Constituția RM,
teritoriul Republicii Moldova este inalienabil. Frontierele țării sânt consfințite
prin lege organică, respectându-se principiile și normele unanim recunoscute
ale dreptului internațional, motiv din care pretinsa Republică Moldovenească
9
Nistreană și alte autorități autoproclamate nu dețin calitatea de subiect de
drept, susceptibil de a avea calitate de parte în proces.
Analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate
supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră justă
soluția Curții de Apel Chișinău privind refuzarea în primire a cererii înaintate
de avocatul Rașcov Serghei în numele companiei „WJ Holding Limited”
privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale
străine a Curții de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț din Paris
nr.21717/MHM din 06 iunie 2018, cu modificările conform actului adițional
din 30 august 2018, cu eliberarea titlului executoriu în cauză privind încasarea
sumelor. Or, acceptarea spre examinare a cererii înaintate cu privire la
recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine în privința Republicii
Moldovenești Nistrene, Președintelui Republicii Moldovenești Nistrene și
Ministrului Dezvoltării Economice al Republicii Moldovenești Nistrene,
inclusiv citarea acestora, va constitui, de fapt, o recunoaștere a capacității
acestora de exercițiu și folosință în drepturi procedurale, ce contravine
exigențelor Legii supreme.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 16 noiembrie 2023 corect a
statuat că persoanele indicate în calitate de debitori de către solicitant, precum
și regiunea autoproclamată Republica Moldovenească Nistreană, nu dețin
calitatea de subiect de drept atât în raport cu autoritățile naționale cât și cu
alte entități, cum ar fi instanțele de arbitraj internațional, fiind reliefate prin
prisma Constituției Republicii Moldova ca fiind autoproclamat și separatist,
respectiv anticonstituționale, autoritatea acestora și legalitatea activității lor
nefiind recunoscută nici de autoritățile Republicii Moldova, nici pe plan
internațional ca fiind legal constituite.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție trage concluzia că Curtea de Apel Chișinău corect a constatat că în
speță autoritățile autoproclamate și neconstituționale, precum și însăși
regiunea autoproclamată Republica Moldovenească Nistreană, în frauda
suveranității naționale, desemnați cu titlu de pârâți-debitori prin hotărârea
arbitrală a cărei recunoaștere și executare se solicită, nefiind recunoscute, nu
pot deține capacitate de folosință a drepturilor procedurale civile, iar pricina
nu poate fi examinată în contextul în care recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale invocate contravine ordinii constituționale
a Republicii Moldova, concluzie valabilă și în privința convenției arbitrale ce
a stat la baza emiterii hotărârii arbitrale vizate, părțile acesteia din partea
pretinsului vânzător, în condițiile reglementărilor legislative a Republicii
Moldova, având lipsă calitatea de subiect de drept.
Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
remarcă că actele juridice contrare ordinii constituționale nu sunt opozabile
instanțelor de judecată naționale care în activitatea judecătorească se conduc
de Constituție în calitate de Lege fundamentală.
10
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
omisiunea legiuitorului de a specifica expres la capitolul primirii cererii de
recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine a soluțiilor ce urmează a
fi adoptate în cazul necorespunderii cererii respective exigențelor legale,
inclusiv, Legii supreme, acest fapt nu poate fi opozabil instanței de judecată
în condițiile în care aceasta a constatat la etapa examinării întrunirii condițiilor
de primire a cererii respective inadmisibilitatea examinării acesteia pe
motivul îndreptării acesteia împotriva unor persoane, care nu dispun nici de
capacitate de folosință în drepturi procedurale, nici de capacitate de exercițiu
în aceste drepturi, iar acționarea în contradictoriu cu Constituția Republicii
Moldova, respectiv primirea cererii, înștiințarea părților și audierea acestora
ar putea fi interpretată ca fiind un act anticonstituțional de recunoaștere că
„debitorii” dispun de capacitățile necesare pentru a deține calitate procedurală
în cadrul unui proces de judecată civil.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție remarcă că Curtea de Apel Chișinău corect a reținut că prezenta speță
nu vizează doar situația de recunoaștere a unei hotărâri arbitrale străine și de
încuviințare a executării silite a acesteia pe teritoriul Republicii Moldova,
inclusiv în regiunea din stânga Nistrului, aflată sub regim anticonstituțional
de control, ci și presupune executarea acestei hotărâri arbitrale străine în
privința unor subiecți anticonstituționali, respectiv, recunoașterea capacității
acestora de folosință și de exercițiu în drepturi procedurale, ce ar constitui o
legiferare indirectă a acestora, ce va fi realizat inclusiv prin citarea acestora și
iminenta audiere a reprezentanților săi, fapt inadmisibil în contextul normelor
citate supra și în contextul în care în temeiul art. 12 al Legii nr.544 din 20
iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii își asumă obligația
de a respecta Constituția și legile țării, iar în cazul dat lipsa normei
procedurale ce ar permite realizarea acțiunii procedurale vizate nu justifică
încălcarea Legii supreme.
Sintetizând cele reliefate supra, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă corectitudinea concluziei Curții de Apel Chișinău
de a refuza în primirea cererii înaintate de avocatul Rașcov Serghei în numele
companiei „WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale străine a Curții de Arbitraj a Camerei
Internaționale de Comerț din Paris nr. 21717/MHM din 06 iunie 2018, cu
modificările conform actului adițional din 30 august 2018, cu eliberarea
titlului executoriu în cauză privind încasarea sumelor pe motiv că aceasta este
îndreptată împotriva debitorilor cărora le lipsește capacitatea de folosință și
exercițiu în drepturi procedurale, în temeiul art.169 alin.(1), lit. e) din Codul
de procedură civilă, enunțat la pct.21, din prezenta încheiere.
Distinct de cele menționate mai sus, având în susținere jurisprudența
CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a
menționat că „..art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei
11
decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o
instanța inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a
respinge și alte argumente invocate în cererea de recurs în sensul celor
descrise.
Din considerentele redate și având în vedere faptul că, încheierea Curții
de Apel Chișinău este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către
recurent sunt nejustificate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Rașcov
Serghei, în interesele companiei „WJ Holding Limited”, și de a menține
încheierea din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 424 alin.(3), art.427, art. 428 alin.(1) din Codul
de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de avocatul Rașcov Serghei, în interesele
companiei „WJ Holding Limited”.
Menține încheierea din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în
cauza civilă, la cererea înaintată de avocatul Serghei Rașcov în interesele
companiei „WJ Holding Limited” privind recunoașterea și încuviințarea
executării silite a hotărârii arbitrale străine.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
12