3ra-261/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-261/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Întreprinderea cu
Capital Străin „Premier Energy” Societate cu Răspundere Limitată,
reprezentată de avocatul Artur Macovei,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy”
Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică, terț Firma „Expotroncom” Societate cu
Răspundere Limitată cu privire la contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 8 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-261/23
NR. PIGD 2-20117947-01-3ra-09032023)
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Art. 246 din Codul administrativ (în redacția
în vigoare până la 1 septembrie 2023). Argumentele invocate nu determină admisibilitatea
recursului în raport cu motivele invocate. Dezacordul recurentului cu actele judecătorești
contestate, nu constituie temei de casare a acestora conform solicitării din recurs.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Bostan, G. Dașchevici, G. Mîra,
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy” Societate cu
Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Artur Macovei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 mai 2021, Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., reprezentată de
avocatul Artur Macovei, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), terț S.R.L.
„Expotroncom”, solicitând anularea deciziei nr.01/2021 din 3 martie 2021 și
a deciziei de soluționare a cererii prealabile nr.06-01/1456 din 29 aprilie
2021.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 10 martie 2021,
reclamantul a primit prin intermediul poștei electronice decizia ANRE
nr.01/2021 din 3 martie 2021, prin care s-a dispus următoarele: se obligă
Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., în termen de 15 zile, din momentul
recepționării deciziei, să încheie contract de furnizare a energiei electrice cu
S.R.L. „Expotroncom”, la locul de consum din bd. Dacia, nr. 55. În dezacord
cu decizia nominalizată, a depus cerere prealabilă subnr.0505/27464-
20210324, atât prin poșta electronică, cât și prin poșta convențională, cu aviz
de recepție la 25 martie 2021.
Prin scrisoarea nr.06-01/1160 din 06 aprilie 2021, ANRE a informat că
a prelungit termenul de examinare a cererii prealabile cu 30 de zile, până la
5 mai 2021. Iar prin scrisoarea nr.06-01/1456 din 29 aprilie 2021 (Anexa 4),
recepționată la 4 mai 2021, ANRE a respins cererea prealabilă.
Reclamantul a indicat că la 16 noiembrie 2020 a recepționat adresarea
S.R.L. „Expotroncom”, înregistrată cu nr.41128, ce vizează locul de consum
la adresa din bd. Dacia, nr. 55, mun. Chișinău. Subiectul adresării a fost
încheierea contractului privind serviciul de furnizare a energiei electrice
pentru bunul imobil de la adresa enunțată, ce-i aparține cu drept de
proprietate în baza contractul de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 2019.
Reclamantul prin răspunsul cu numărul de ieșire 0505/116989-
20201230, a comunicat că la adresa din bd. Dacia 55, mun. Chișinău, Î.C.S.
„Premier Energy” S.R.L. se află în raporturi contractuale privind furnizarea
energiei electrice cu un alt consumator. Contractul existent nu a fost
rezoluționat, iar coexistența a două contracte de furnizare pentru același loc
de consum cu doi consumatori diferiți este imposibilă, atât tehnic cât și
juridic. În acest sens fiind relevante prevederile Regulamentului privind
furnizarea energiei electrice nr. 169/2019 din 31 mai 2019, care în pct.19,
prevede că pentru același loc de consum furnizorul nu poate încheia
concomitent două contracte de furnizare a energiei electrice cu consumatori
finali diferiți. Implicit, înainte de rezilierea contractului existent, așa cum
prevăd normele în vigoare, urmează a fi achitate integral toate datoriile
pentru energia electrică consumată și penalitățile prevăzute de contract.
Astfel, furnizorul nu poate fi obligat la încheierea unui alt contract (de a
furniza energiei electrice la locul de consum) decât doar după stingerea
integrală a datoriei pentru energia electrică utilizata la locul respectiv de
consum și depunerea cererii de reziliere a contractului în vigoare de furnizare
a energiei electrice pentru locul de consum, în conformitate cu procedura
legală, în contextul prevederilor pct. 48, pct. 49 din Regulamentul privind
furnizarea energiei electrice nr. 169/2019 din 31 mai 2019.
Referitor la argumentul solicitantului S.R.L. „Expotroncom” precum că
s-ar încadra în excepția legală din pct.49 alin.(2) din Regulament, întrucât
bunul a fost procurat ca urmare a realizării acestuia în procedura de
insolvabilitate, reclamantul a menționat că nu corespunde realității. Bunul
procurat nu a fost achiziționat nici la licitație, nici în cadrul procedurii de
insolvabilitate. Lichidatorul Vladimir Balan, administratorul procesului de
insolvabilitate a Î.M. „Elita-5-Auto” S.R.L. prin scrisoarea din 22 ianuarie
2021 a infirmat acest aspect.
Reclamantul a precizat că о parte din datoria totală existentă la
momentul depunerii solicitării de contractare pentru consumul de energie
electrică (56 503,08 lei- fără penalități) la locul de consum de pe adresa bd.
Dacia 55, mun. Chișinău, s-a format după procurarea în ordine civilă
generală a imobilului de către S.R.L. „Expotroncom” și reprezintă un
consum real, care nu a fost achitat, aceasta nefiind о creanță validată în
procesul de insolvabilitate, din motiv că reprezintă о datorie curentă.
Urmare a adresării S.R.L. „Expotroncom” către ANRE, furnizorul a
oferit ANRE răspunsul cu numărul de ieșire 0505/07972-20210121, prin
care a informat că contractul de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 2019,
este încheiat între B.C. „Moldindconbank” S.A. și S.R.L. „Expotroncom”,
în calitate de vânzător și cumpărător, în relații obișnuite de drept civil. În
aceste circumstanțe, vânzătorul i-a garantat cumpărătorului lipsa oricăror
vicii de orice natură a bunului.
Cu referire la prevederile art.1117 din Codul civil, a afirmat că existența
unor datorii acumulate la acest loc de consum ar putea fi considerată un viciu.
Or, pentru acest bun la momentul transmiterii nu s-au achitat în modul
corespunzător de către foștii proprietari costul serviciilor livrate, noul
proprietar are dreptul de a solicita о remediere din partea Băncii și nu a
terțului la acest raport juridic, adică furnizorul de energie electrică. În sensul
pct. 19 din Regulamentul citat, noul proprietar este în imposibilitate de a
contracta servicii de furnizare a energiei electrice în cazul existenței
datoriilor, motiv pentru care cumpărătorul putea și trebuia să ceară о
reducere de preț corespunzătoare datoriilor ce urmează а fi achitate, în
vederea exploatării după destinație a bunului. Respectiv, riscurile sunt
transferate cumpărătorului în momentul încheierii contractului, astfel S.R.L.
„Expotroncom” consimțind la preluarea dreptului de proprietate în schimbul
achitării prețului urma să convină cu Banca condițiile de achitare a datoriei.
Mai mult, pct.9 din contractul de vânzare-cumpărare, conform căruia S.R.L.
„Expotroncom”, în calitate de cumpărător, a convenit să devină succesor în
drepturi și să preia toate drepturile și obligațiile vânzătorului B.C.
„Moldindconbank S.A.
Reclamantul a considerat că neevidențierea punctelor de vedere
contrării conținutului final al deciziei contestate și lipsa unor raționamente
ce ar combate argumentele și obiecțiile aduse de furnizor în calitate de
participant al procedurii administrative, în opinia sa, duce la vicierea acestui
act administrativ din motivul lipsei motivării.
În ceea ce vizează argumentele ANRE din răspunsul nr.06-01/1456
din 29 aprilie 2021 la cererea prealabilă, a evidențiat următoarele aspecte:
(1) ANRE a insistat asupra obligației necondiționate a furnizorului de a
încheia contract de furnizare a energiei electrice și își întemeiază decizia cu
trimitere la art.70 alin.(7) din Legea nr. 107, conform căruia furnizorul este
obligat să încheie contract cu potențialul consumator care întrunește
condițiile de încheiere a contractului prevăzute la pct. 16 din Regulamentul
privind furnizarea și utilizarea energiei electrice, nr. 169 din 31 mai 2019
(Regulament). Totodată, ulterior în scrisoare menționează că furnizorul are
dreptul să refuze încheierea contractului în cazurile stabilite la pct.37-38 din
Regulament. Astfel, în primul rând obligația de a contracta nu este una
absolută și, în al doilea rând, nu doar în pct. 16 din Regulament sunt inserate
condițiile și implicit excepțiile obligației de a contracta; (2) ANRE a respins
argumentul furnizorului privind imposibilitatea coexistării a două contracte
cu doi consumatori diferiți la un singur loc de consum și insistă asupra
faptului că furnizorul nici nu trebuia să ajungă în astfel de situație, deoarece
urma a rezoluționa contractul de furnizare în cazul în care noul proprietar a
dobândit bunul în cadrul procedurii de insolvabilitate. În opinia
reclamantului, ANRE tacit recunoaște temeinicia argumentului furnizorului
privind imposibilitatea coexistării a două contracte cu doi consumatori
diferiți la un singur loc de consum, însă eronat a reținut faptul procurării de
către S.R.L. „Expotroncom” a bunului în cadrul procedurii de insolvabilitate.
Or, S.R.L. „Expotroncom” nu era creditor al Î.M. „Elita 5 Auto” S.R.L. și
nici nu a putut primi ceva în cadrul procedurii de insolvabilitate. A primit
bunul în cadrul acestei proceduri doar B.C. „Moldindconbank” S.A., în
calitate de creditor. Banca la rândul ei a realizat acest bun în circuitul civil
obișnuit, prin vânzare-cumpărare directă. (3) ANRE a respins cererea
prealabilă invocând faptul că la 8 aprilie 2021 între furnizor și S.R.L.
„Expotroncom” a fost încheiată о tranzacție de împăcare care avea ca obiect
încasarea de către furnizor a datoriei de 5 508,00 lei, astfel fiind demonstrat
faptul că S.R.L. „Expotroncom” nu are datorii la energia electrică ceea ce
face refuzul de a contracta ca fiind ilegal și contrar pct.37 și pct. 38 din
Regulament. ANRE tacit recunoaște dreptul furnizorului de a refuza
încheierea contractului în cazul existenței unei datorii la alte locuri de
consum. Problema este că decizia ANRE a fost emisă la 3 martie 2021, iar
tranzacția privind datoriile curente a fost încheiată la 8 aprilie 2021. Iar
conform pct.50 din Regulament, furnizorul este în drept să solicite persoanei
fizice sau juridice achitarea plății pentru consumul de energie electrică
neînregistrat sau înregistrat incomplet (dacă acesta există), consumat de noul
proprietar începând din momentul dobândirii de către persoana în cauză a
dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv. Adică la data emiterii
deciziei, potențialul consumator avea datorie la consumul curent față de
furnizor, iar ANRE, contrar punctului citat, a obligat la încheierea
contractului, deși recunoaște dreptul furnizorului de a refuza contractarea în
aceste circumstanțe. (4) ANRE a respins cererea prealabilă ca fiind
inadmisibilă și neîntemeiată. Odată ce ANRE nu a motivat respingerea
cererii ca fiind inadmisibilă, este inexplicabilă respingerea cererii prealabile
ca fiind inadmisibilă. Or, toate condițiile de formă și fond la înaintarea
acesteia au fost respectate. Prin prisma acestui fapt, răspunsul ANRE la
cererea prealabilă este unul căruia îi lipsește motivarea și care implicit este
ilegal. În opinia reclamantului, urmare a deciziei ANRE, riscul furnizorului
de a nu primi contravaloarea serviciului prestat creste substanțial, ceea ce
duce la prejudicierea acestuia, însă, valoarea datoriei formată la acest loc de
consum în baza contractului ce nu a fost rezoluționat a fost recunoscută de
ANRE.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea înaintată în contencios administrativ de Î.C.S.
„Premier Energy” S.R.L. împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare
în Energetică, terț S.R.L. „Expotroncom” cu privire anularea deciziei nr.
01/2021 din 3 martie 2021 și a deciziei de soluționare a cererii prealabile nr.
06-01/1456 din 29 aprilie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 14 februarie 2022, Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. prin
intermediul avocatului Artur Macovei, a depus apel nemotivat, iar la 13 iulie
2022, prin intermediul poștei elctronice (f.d.96), a expediat motivarea
apelului împotriva hotărârii din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a
hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. prin intermediul
avocatului Artur Macovei, cu menținerea hotărârii din 11 februarie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel stabilind starea de fapt și de
drept, verificând în raport cu prevederile cadrului legal pertinent legalitatea
și temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta este legală și
fondată.
Instanța de apel a constatat din actele cauzei că la 31 decembrie 2020
administratorul S.R.L. „Expotroncom” în calitate de potențial consumator
final noncasnic a recepționat refuzul Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. de a
încheia contractul de furnizare a energiei electrice pentru bunul imobil cu
numerele cadastrale: .0100114.024, .0100114.024.01 și . 0100114.024.04,
amplasat în mun. Chișinău, bd. Dacia, 55, care îi aparține cu drept de
proprietate, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 7361 din
18.12.2019, încheiat cu B.C. „Moldindconbank” S.A. (f. 13, 17-21 dosar
administrativ).
Din înscrisurile prezentate la materialele cauzei rezultă că anterior
bunurile imobile enunțate au aparținut S.R.L. „Elita-5-Auto” și care au fost
preluate de B.C. „Moldindconbank” S.A., însă, la moment S.R.L. „Elita-5-
Auto” se află în proces de lichidare, iar bunurile imobile care au aparținut
S.R.L. „Elita-5-Auto”, au fost realizate în cadrul procedurii de
insolvabilitate, de către B.C. „Moldindconbank” S.A. către proprietarul
S.R.L. „Expotroncom”.
Potrivit actelor prezentate la dosar, reclamantul Î.C.S. „Premier
Energy” S.R.L., în calitate de furnizor, a pretins că, la adresa mun. Chișinău,
bd. Dacia, 55, are încheiat contract de furnizare a energiei electrice cu Î.M.
„Elita-5-Auto” S.R.L., care pe parcursul activității sale a acumulat datorii
pentru energia electrică consumată. Totodată, a motivat refuzul de a încheia
contractul cu S.R.L. „Expotroncom”, potrivit pct. 19 din Regulamentul
privind furnizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.
169/2019 din 31 mai 2019, care statuează că pentru același loc de consum
furnizorul nu poate încheia concomitent două contracte de furnizare a
energiei electrice cu consumatori finali diferiti.
Astfel, reieșind din competențele stabilite de legislație, instanța de
judecată a constatat că Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică
a emis decizia nr.01/2021 din 3 martie 2021 prin care a obligat Î.C.S.
„Premier Energy” S.R.L. să încheie contract de furnizare a energiei electrice
cu S.R.L. „Expotroncom” pentru locul de consum din bd. Dacia, 55, mun.
Chișinău, în termen de 15 zile de la momentul recepționării deciziei.
În context instanța a citat prevederile art. 70 alin. (1), (7) din Legea
nr. 107 din 27 mai 2016 cu privire la energia electrică, pct. 16, pct. 19, pct.37,
pct.38, pct. 44 din Regulamentul privind furnizarea energiei electrice,
aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 169 din 31 mai 2019
Cu referire la argumentul apelantului că bunul achiziționat de S.R.L.
„Expotroncom” nu a fost procurat nici la licitație, nici în cadrul procedurii
de insolvabilitate, iar instanța de fond nu a dat nicio apreciere acestui
argument, instanța de apel a reținut că în conformitate cu pct. 9 din contractul
de vânzare-cumpărare nr. 7361 din 18 decembrie 2019, cumpărătorul devine
succesor de drepturi și preia toate drepturile și obligațiile vânzătorului. Însă,
potrivit informației prezentate Agenției de către В.С. „Moldindconbank”
S.A., la data de 19 octombrie 2019, terenul cu suprafața de 0,6826 ha
amplasat în mun. Chișinău, bd. Dacia, 55 cu construcțiile edificate, au fost
preluate de către creditorul garantat B.C. „Moldindconbank” S.A., în contul
stingerii parțiale a creanței validate și în urma valorificării bunului imobil
menționat, nu a fost preluată obligația debitorului insolvabil cu privire la
achitarea datoriilor pentru energia electrică consumată la locul de consum
respectiv până la intentarea procesului de insolvabilitate în privința Î.M.
„Elita-5-Auto” S.R.L. Mai mult, această datorie a fost validată în cadrul
procesului de insolvabilitate și urmează să fie satisfăcută din contul masei
debitoare a Î.M. „Elita-5-Auto” S.R.L., în proces de lichidare.
Respectiv este întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la
faptul că obligația de a achita datoriile către Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L.,
pentru energia electrică furnizată la locul de consum din bd. Dacia, 55, mun.
Chișinău, apărute până la valorificarea bunului imobil de către lichidator,
aparține nemijlocit debitorului insolvabil Î.M. „Elita-5-Auto” S.R.L., fiind
ilegală impunerea S.R.L. „Expotroncom” să suporte consecințele
neexecutării clauzelor contractuale de Î.M. „Elita-5-Auto” S.R.L., prin
limitarea și restricționarea dreptului de a încheia contract de furnizare a
energiei electrice, în condițiile legii.
Cu referire la argumentul apelantului în care susține că tranzacția de
vânzare-cumpărare a bunului imobil din mun. Chișinău, bd. Dacia, 55, între
B.C. „Moldindconbank” SA, în calitate de vânzător și S.R.L.
„Expotroncom”, în calitate de cumpărător, a fost realizată în relații obișnuite
de drept civil, circumstanțe în care vânzătorul i-a garantat cumpărătorului
lipsa oricăror vicii de orice natură a bunului. Iar potrivit pct. 9 din contractul
de vânzare-cumpărare, S.R.L. „Expotroncom” în calitate de cumpărător a
convenit se devină succesor în drepturi și să preia toate drepturile și
obligațiile vânzătorului B.C. „Moldindconbank” S.A. Instanța de apel a
reținut că administratorul autorizat Vladimir Balan a comunicat că, potrivit
tabelului definitiv al creanțelor S.R.L. „Elita-5-Auto”, Î.C.S. „Premier
Energy” S.R.L. a fost validată în calitate de creditor al S.R.L. „Elita-5-Auto”,
cu creanța chirografară de rangul V în mărime de 48 791,88 MDL și cu
creanța chirografară de rangul VI în mărime de 2 451,69 MDL. Respectiv
datoria acumulată de către SRL „Elita-5-Auto” pentru energia electrică
consumată la locul de consum din bd. Dacia 55, mun. Chișinău (obiect al
contractului de vânzare-cumpărare nr. 7361 din 18 decembrie 2019) până la
intentarea procesului de insolvabilitate, nu poate fi catalogată drept un viciu.
Totodată, apelantul a invocat faptul că hotărârea din 11 februarie
2022 a Judecătoriei Chișinău este pasibilă de a fi casată în temeiul art. 386
alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, deoarece normele de drept
material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat. În susținerea acestei poziții, apelantul a indicat că din momentul
dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil din mun. Chișinău,
bd. Dacia, 55, de către S.R.L. „Expotroncom” și până la emiterea de către
ANRE a deciziei nr. 01/2021 din 03 martie 2021, prin care furnizorul ÎCS
„Premier Energy” a fost obligat să încheie contract de furnizare a energiei
electrice cu solicitantul, - potențialul consumator noncasnic SRL
„Expotroncom”, pentru locul de consum de pe adresa menționată, a fost
acumulată o datorie în mărime de 5 508,00 lei, pentru energia electrică
consumată.
În acest context, instanța de apel a constatat că, instanța de fond
corect a reținut că furnizorul nu a prezentat probe ce confirmă existența
datoriilor S.R.L. „Expotroncom ” față de Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L.
pentru energia electrică consumată la alte locuri de consum. Datoria la care
se referă Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., formată de către S.R.L.
„Expotroncom” la locul de consum din bd. Dacia, 55, mun. Chișinău, nu
poate servi drept motiv justificat pentru furnizor de a refuza încheierea
contractului pentru furnizarea energiei electrice cu solicitantul S.R.L.
„Expotroncom”, potențial consumator noncasnic. În asemenea circumstanțe,
furnizorul poate încheia contract de furnizare a energiei electrice, și în
temeiul prevederilor pct. 50 din Regulamentul menționat, poate emite factură
pentru energia electrică consumată de către solicitant din momentul
dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil, pentru care se
solicită încheierea contractului de furnizare a energiei electrice.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 decembrie 2022. Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., reprezentată
de avocatul Artur Macovei, a depus recurs nemotivat, iar la 09 martie 2023
a formulat recursul motivat împotriva deciziei din 8 noiembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu soluția
instanței de apel. În esență, a reiterat circumstanțele de fapt cronologic
conform cererii de chemare în judecată.
La 14 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
și terțului copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții
egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a
acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasele din poșta electronică, anexate
la materialele dosarului (f.d.132-136).
La 26 aprilie 2023, Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică a depus referință la recurs, solicitând declararea acestuia
inadmisibil, respingerea ca nefundat și neîntemiat cu menținerea deciziei
instanței de apelul declarat de I.P. „Agenția Servicii Publice”, invocând
dezacordul cu acesta.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura
contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile
cu privire la temeiurile recursului.
Art.XI din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de
Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 08
noiembrie 2022. Prin intermediul poștei electronice (f.d.116), la 18
noiembrie 2022 instanța ierarhic inferioară a notificat dispozitivul deciziei
instanței de apel, iar la 23 februarie 2023 -decizia motivată. Astfel, recursul
depus de Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., reprezentată de avocatul Artur
Macovei, a fost înaintate cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale enunțate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la
art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy” Societate cu
Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Artur Macovei.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Întreprinderea cu Capital Străin
„Premier Energy” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de
avocatul Artur Macovei.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc