3ra-609/24 — anularea actulului administrativ

3ra-609/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Igor Selchin

în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Maxcons & Co”,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcons & Co”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil

împotriva deciziei din 9 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-609/24

NR. PIGD 2-22002764-01-3ra-11072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul

recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei

contestate.

Instanța de fond: Gr. Cazacu

Instanța de apel: Gh. Mîra, V. Sîrbu, Gr. Dașchevici

18 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

avocatul Igor Selchin în interesele Societății cu Răspundere Limitată

„Maxcons & Co”

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Co” a depus cerere de chemare în judecată împotriva serviciului Fiscal de

Stat cu privire la anularea hotărârii seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie

2020, privind executarea silită a obligației fiscale, emisă de de DGAF mun.

Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat; obligarea stingerii prin prescripție,

potrivit art. art. 170, 173 Cod fiscal, orice obligație fiscală în privința

reclamantului, dacă obligația nu a fost determinată în termenul prevăzut la

art. 264 Cod fiscal; obligarea stingerii prin prescripție potrivit art. art. 170,

173 Cod fiscal, orice obligație fiscală în privința reclamantului, în cazul în

care determinarea obligației fiscale a avut loc în termen sau în perioada

stabilită la art. 264 Cod fiscal, însă nu a fost pusă în executare pe parcursul

a 6 ani de după determinarea obligației fiscale; obligarea emiterii actului

administrativ individual privind stingerea prin prescripție a obligației fiscale

față de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcons&Co” potrivit art. art.

170, 173 Cod fiscal, urmare a survenirii termenelor de prescripție privind

determinarea obligației fiscale și/sau privind punerea în executare silită a

obligației fiscale.

contestat la Judecătoria Chișinău sediul Ciocana procesul verbal cu privire

la contravenție seria MF nr. 178808 din 22 aprilie 2021 întocmit de către

agentul constatator Tudor Săcăreanu, fiind numită spre examinare pentru

data 15 noiembrie 2021.

Igor Selchin, ultimul a făcut cunoștință cu dosarul expediat instanței de către

Serviciul Fiscal de Stat.

hotărârii seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea silită

1

a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de DGAF mun. Chișinău a

Serviciului Fiscal de Stat.

mun. Chișinău a hotărât executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului SRL „Maxcons & Co”, în mărime de 62443,30 lei. Această

hotărâre nu a fost adusă la cunoștință reclamantei, luând cunoștință cu ea la

data de 15 noiembrie 2021.

2020 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de

DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat, ca fiind ilegală, adoptată

tardiv, cu încălcarea gravă a prevederilor normelor codului fiscal.

Hotărârea seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea

silită a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de DGAF mun. Chișinău

a Serviciului Fiscal de Stat, solicitând: Examinarea prezentei contestații.

Expedierea la adresa pentru corespondență a contribuabilului mun. Chișinău,

str. Maria Dragan, 30/8 ap.40) a actului sau actelor care au determinat

obligația fiscal față de contribuabilul SRL „Maxcons & Co”. În cazul în care

obligația fiscală nu a fost determinată în termenul prevăzut la art. 264 Cod

fiscal, ea urmează să fie stinsă prin prescripție potrivit art.art.170, 173 Cod

fiscal. În cazul în care determinarea obligației fiscale a avut loc în termen

sau în perioada stabilită la art. 264, însă nu a fost pusă în executare pe

parcursul a 6 ani de după determinarea obligației fiscal, să fie stinsă prin

prescripție potrivit art.art.170, 173 Cod fiscal. Urmare a survenirii

termenelor de prescripție privind determinarea obligației fiscal și/sau privind

punerea în executare silită a obligației fiscal, emiterea unei decizii scrise a

conducerii organelor cu atribuții de administrare fiscală care administrează

obligația fiscală respective, cu privire la stingerea prin prescripție a obligației

fiscal față de contribuabilul SRL „Maxcons & Co” ( IDNO 1007600044176),

potrivit art.art.170, 173 Cod fiscal. Anularea Hotărârii seria AH nr. 0022265

din 14 ianuarie 2020 emis de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de

Stat ca fiind ilegală și contrară prevederilor codului fiscal. Satisfacerea

prezentei contestații reieșind din solicitările menționate supra.

examinat contestația, or până la moment nu a primit nici un răspuns la ea.

că reclamantul nici nu a cunoscut despre procedurile inițiate de către pârât.

Mai mult, la interpelarea avocatului se confirmă grave încălcări la

informarea reclamantului despre aceste proceduri, prin răspunsul ÎS Poșta

2

Moldovei din 3 ianuarie 2022 s-a confirmat imitarea la 30 martie 2021 a

semnăturii reprezentantului reclamantei la rubrica numele destinatarului pe

avizul de recepție nr.DS8000320505AR, pretins a fi livrat către cet. Vera

Selchin, cu domiciliul în mun. Chișinău, str. Maria Dragan, 30/8 ap.40.

224 din Codul administrativ, art. 273, 193, 170, 173, 242, 264, 265 din Codul

fiscal.

fiscale la care pretinde pârâtul, sunt prescrise, astfel pretențiile reclamantului

urmează a fi satisfăcute.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Maxcons &

Co” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, privind anularea hotărârii seria AH

nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020, obligarea stingerii prin prescripție potrivit

art.art. 170, 173 Cod Fiscal orice obligație fiscală în privința reclamantului

dacă obligația a fost determinată în termenul prevăzut la art. 264 Cod Fiscal,

obligarea stingerii prin prescripție potrivit art. art. 170, 173 Cod Fiscal orice

obligație fiscală în privința reclamantului dacă obligația a fost determinată

în termen sau în perioada stabilită la art. 264 Cod Fiscal însă nu a fost pusă

în executare pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligației fiscale,

obligarea emiterii actului administrativ individual privind stingerea prin

prescripție a obligației fiscale față de SRL „Maxcons & Co” potrivit art. art.

170, 173 Cod Fiscal urmare a survenirii termenelor de prescripție privind

determinarea obligației fiscale și/sau privind punerea în executare silită a

obligației fiscale, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

împotriva hotărârii din 10 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, iar la 18 iulie 2023 a depus cerere de apel motivară, solicitând

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, și emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea cererii de chemare în

judecată depusă de SRL „Maxcons & Co” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat privind contestarea actelor administrative.

3

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul depus de SRL „Maxcons & Co”. S-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 10 aprilie 2023.

instanțe privind respingerea acțiunii, este justă și legală, aceasta având la

bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora

le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, iar de către apelant nu au fost

prezentate careva probe suplimentare în vederea demonstrării netemeiniciei

concluziilor invocate de prima instanță în hotărârea motivată.

prezenta speță, constituie hotărârea Direcției Generale Administrare Fiscală

mun. Chișinău seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea

silită a obligației fiscale în mărime de 62443,30 lei.

prevederile art. 8 alin. (2) lit. e), art. 129, alin. (1) pct. 13, art. 134, alin. (1)

pct. 8, art. 193, art. 194 alin. (1), art. 195, art. 265 din Codul fiscal, art. 401

Cod civil, și a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia despre

netemeinicia acțiunii. Or, obligația fiscală a fost determinată în termen, iar

odată ce aceasta nu a fost executată benevol, Serviciul Fiscal de Stat a purces

la executarea restanței, fiind întreprinse o serie de măsuri pentru executarea

silită a obligației fiscale.

începând cu 28 iulie 2012 și până la momentul intentării prezentei acțiuni, a

întreprins o serie de măsuri în vederea executării restanței, care au întrerupt

cursul termenului de prescripție în privința executării silite a restanței, și

anume: conform art.229 Cod fiscal au fost suspendate operațiunile la

conturile bancare deținute de către contribuabil în instituțiile financiare, fiind

emisă dispoziția privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare,

totodată conform art.197 Cod fiscal au fost emise ordine incaso la conturile

bancare ale contribuabilului.

apelantului privind expirarea termenului de prescripție privind executarea

silită a restanței și solicitarea emiterii deciziei de stingere a restanței prin

prescripție, or, orice acțiune a Serviciului Fiscal de Stat în vederea stingerii

restanței întrerupe termenul de prescripție stabilit de lege pentru executarea

silită a restanței, acțiuni care nu au fost contestate de către reclamant/apelant,

4

prin urmare se apreciază în temeiul art.401 alin. (1) lit. a) Cod civil, drept

acte de recunoaștere tacită a restanțelor de către contribuabil.

careva dezacorduri în raport cu acțiunile întreprinse de către Serviciul Fiscal

de Stat în vederea stingerii restanței, or, nu au fost contestate ordinele incaso

și acțiunile de suspendare a conturilor bancare, fapt care se prezumă a fi

manifestarea acordului tacit și asupra restanței reținute.

încălcarea de către Serviciul Fiscal de Stat a dreptului discreționar la

emiterea hotărârii AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020.

de apelant la examinarea cauzei în ordine de apel, întrucât art. 238 alin. (1)

din Cod administrativ stabilește expres că, (1) În procedura de apel nu pot fi

prezentate probe noi decât dacă un participant la proces dovedește că a fost

în imposibilitate să le prezinte în procedura de examinare în fond și instanța

de apel le admite printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. În speță, însă,

apelantul a eșuat să demonstreze motivul neprezentării probelor respective

la examinarea cauzei în prima instanță, din care considerente probele

respective nu au fost reținute la exercitarea controlului judiciar asupra

hotărârii primei instanțe.

hotărârea primei instanțe ar fi una ilegală și neîntemeiată, menționând că

analizând conținutul hotărârii contestate, Completul judiciar reține că

hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată,

făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere

probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost stabilite, apreciind corect

caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Co” a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

9 aprilie 2024, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

din 9 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 aprilie 2023

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi decizii prin care

să fie admisă cerere de chemare în judecată depusă de SRL „Maxcons & Co”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actelor

administrative.

5

ARGUMENTELE RECURSULUI

în judecată și cererea de apel, suplimentar a indicat că, consideră deciziei din

9 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău ca fiind vădit neîntemeiată, care

contravine normelor aplicabile speței în cauză și probatoriului administrat,

precum și faptul că decizia este arbitrară și se bazează în mod determinat pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

POZIȚIA INTIMARULUI

solicitat respingerea recursului declarat cu menținerea deciziei din 9 aprilie

2024 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 aprilie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

6

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate

de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară

inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că la 2 iulie 2024 recurentului a fost

notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei

electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f. d. 225 V-I).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul

este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat

pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne

devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

7

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurată.

recursul depus de a avocatul Igor Selchin în interesele SRL „Maxcons &

Co”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și cerere de apel, care au fost analizate de către Curtea

de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu

există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451

din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu

indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții

de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

8

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Igor Selchin în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Maxcons & Co”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9