3ra-609/24 — anularea actulului administrativ

La 10 ianuarie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcons & Co” a depus cerere de chemare în judecată împotriva serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea hotărârii seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020, privind executarea silită a obligației fiscale, emisă de de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat; obligarea stingerii prin prescripție, potrivit art. art. 170, 173 Cod fiscal, orice obligație fiscală în privința reclamantului, dacă obligația nu a fost determinată în termenul prevăzut la art. 264 Cod fiscal; obligarea stingerii prin prescripție potrivit art. art. 170, 173 Cod fiscal, orice obligație fiscală în privința reclamantului, în cazul în care determinarea obligației fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art. 264 Cod fiscal, însă nu a fost pusă în executare pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligației fiscale; obligarea emiterii actului administrativ individual privind stingerea prin prescripție a obligației fiscale față de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcons&Co” potrivit art. art. 170, 173 Cod fiscal, urmare a survenirii termenelor de prescripție privind determinarea obligației fiscale și/sau privind punerea în executare silită a obligației fiscale.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 27 iulie 2021 Vera Selchin a contestat la Judecătoria Chișinău sediul Ciocana procesul verbal cu privire la contravenție seria MF nr. 178808 din 22 aprilie 2021 întocmit de către agentul constatator Tudor Săcăreanu, fiind numită spre examinare pentru data 15 noiembrie 2021.

La 15 noiembrie 2021 fiind reprezentată în instanța de către avocatul Igor Selchin, ultimul a făcut cunoștință cu dosarul expediat instanței de către Serviciul Fiscal de Stat.

În dosar s-a constatat anexarea de către Serviciul Fiscal de Stat a hotărârii seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea silită 1 a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat.

Potrivit hotărârii date, Angela Țino, Șef al DGA din cadrul DGAF mun. Chișinău a hotărât executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului SRL „Maxcons & Co”, în mărime de 62443,30 lei. Această hotărâre nu a fost adusă la cunoștință reclamantei, luând cunoștință cu ea la data de 15 noiembrie 2021.

Reclamanta consideră Hotărârea seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat, ca fiind ilegală, adoptată tardiv, cu încălcarea gravă a prevederilor normelor codului fiscal.

Notează că, la 24 noiembrie 2021 a contestat la Serviciul Fiscal de Stat Hotărârea seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, emisă de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat, solicitând: Examinarea prezentei contestații. Expedierea la adresa pentru corespondență a contribuabilului mun. Chișinău, str. Maria Dragan, 30/8 ap.40) a actului sau actelor care au determinat obligația fiscal față de contribuabilul SRL „Maxcons & Co”. În cazul în care obligația fiscală nu a fost determinată în termenul prevăzut la art. 264 Cod fiscal, ea urmează să fie stinsă prin prescripție potrivit art.art.170, 173 Cod fiscal. În cazul în care determinarea obligației fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art. 264, însă nu a fost pusă în executare pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligației fiscal, să fie stinsă prin prescripție potrivit art.art.170, 173 Cod fiscal. Urmare a survenirii termenelor de prescripție privind determinarea obligației fiscal și/sau privind punerea în executare silită a obligației fiscal, emiterea unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuții de administrare fiscală care administrează obligația fiscală respective, cu privire la stingerea prin prescripție a obligației fiscal față de contribuabilul SRL „Maxcons & Co” ( IDNO 1007600044176), potrivit art.art.170, 173 Cod fiscal. Anularea Hotărârii seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 emis de DGAF mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat ca fiind ilegală și contrară prevederilor codului fiscal. Satisfacerea prezentei contestații reieșind din solicitările menționate supra.

Menționează că, în termenul prevăzut de legislație pârâtul nu a examinat contestația, or până la moment nu a primit nici un răspuns la ea.

Totodată comunică că, din înscrisurile care se anexează, se confirmă că reclamantul nici nu a cunoscut despre procedurile inițiate de către pârât. Mai mult, la interpelarea avocatului se confirmă grave încălcări la informarea reclamantului despre aceste proceduri, prin răspunsul ÎS Poșta 2 Moldovei din 3 ianuarie 2022 s-a confirmat imitarea la 30 martie 2021 a semnăturii reprezentantului reclamantei la rubrica numele destinatarului pe avizul de recepție nr.DS8000320505AR, pretins a fi livrat către cet. Vera Selchin, cu domiciliul în mun. Chișinău, str. Maria Dragan, 30/8 ap.40.

În drept reclamanta a invocat prevederile art. 20, 165, 166, 167, 209, 224 din Codul administrativ, art. 273, 193, 170, 173, 242, 264, 265 din Codul fiscal.

De asemenea a menționat că are o bănuială fermă că, orice obligații fiscale la care pretinde pârâtul, sunt prescrise, astfel pretențiile reclamantului urmează a fi satisfăcute.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a notat că, soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii, este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, iar de către apelant nu au fost prezentate careva probe suplimentare în vederea demonstrării netemeiniciei concluziilor invocate de prima instanță în hotărârea motivată.

Instanța de apel a reiterat că, obiect al controlului judecătoresc în prezenta speță, constituie hotărârea Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău seria AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020 privind executarea silită a obligației fiscale în mărime de 62443,30 lei.

În contextul pretențiilor deduse judecății, Completul judiciar a reținut prevederile art. 8 alin. (2) lit. e), art. 129, alin. (1) pct. 13, art. 134, alin. (1) pct. 8, art. 193, art. 194 alin. (1), art. 195, art. 265 din Codul fiscal, art. 401 Cod civil, și a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia despre netemeinicia acțiunii. Or, obligația fiscală a fost determinată în termen, iar odată ce aceasta nu a fost executată benevol, Serviciul Fiscal de Stat a purces la executarea restanței, fiind întreprinse o serie de măsuri pentru executarea silită a obligației fiscale.

A subliniat că, în scopul stingerii restanței, Serviciul Fiscal de Stat începând cu 28 iulie 2012 și până la momentul intentării prezentei acțiuni, a întreprins o serie de măsuri în vederea executării restanței, care au întrerupt cursul termenului de prescripție în privința executării silite a restanței, și anume: conform art.229 Cod fiscal au fost suspendate operațiunile la conturile bancare deținute de către contribuabil în instituțiile financiare, fiind emisă dispoziția privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare, totodată conform art.197 Cod fiscal au fost emise ordine incaso la conturile bancare ale contribuabilului.

Curtea de apel Chișinău a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului privind expirarea termenului de prescripție privind executarea silită a restanței și solicitarea emiterii deciziei de stingere a restanței prin prescripție, or, orice acțiune a Serviciului Fiscal de Stat în vederea stingerii restanței întrerupe termenul de prescripție stabilit de lege pentru executarea silită a restanței, acțiuni care nu au fost contestate de către reclamant/apelant, 4 prin urmare se apreciază în temeiul art.401 alin. (1) lit. a) Cod civil, drept acte de recunoaștere tacită a restanțelor de către contribuabil.

Totodată a reținut că, de către reclamant/apelant nu au fost înaintate careva dezacorduri în raport cu acțiunile întreprinse de către Serviciul Fiscal de Stat în vederea stingerii restanței, or, nu au fost contestate ordinele incaso și acțiunile de suspendare a conturilor bancare, fapt care se prezumă a fi manifestarea acordului tacit și asupra restanței reținute.

Instanța de apel nu a putut reține la caz argumentul apelantului privind încălcarea de către Serviciul Fiscal de Stat a dreptului discreționar la emiterea hotărârii AH nr. 0022265 din 14 ianuarie 2020.

La fel, Completul judiciar apreciază ca irelevante probele prezentate de apelant la examinarea cauzei în ordine de apel, întrucât art. 238 alin. (1) din Cod administrativ stabilește expres că, (1) În procedura de apel nu pot fi prezentate probe noi decât dacă un participant la proces dovedește că a fost în imposibilitate să le prezinte în procedura de examinare în fond și instanța de apel le admite printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. În speță, însă, apelantul a eșuat să demonstreze motivul neprezentării probelor respective la examinarea cauzei în prima instanță, din care considerente probele respective nu au fost reținute la exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii primei instanțe.

De asemenea a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului că hotărârea primei instanțe ar fi una ilegală și neîntemeiată, menționând că analizând conținutul hotărârii contestate, Completul judiciar reține că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi 6 prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 3 iunie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material 7 sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de a avocatul Igor Selchin în interesele SRL „Maxcons & Co”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cerere de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care 8 se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Igor Selchin în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Maxcons & Co”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9