2ra-256/24 — Cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare

La 24 noiembrie 2022, Nicolae Luca, reprezentat de avocatul Serghei Craiu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale ,,Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea plăților stimulatorii, compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, a indicat că, prin ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022, comunicat la 10 octombrie 2022, s-a aplicat lui Nicolae Luca sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, potrivit art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii. Totodată, s-a dispus că persoanele sancționate nu vor beneficia de stimulentele prevăzute de art. 203 din același cod.

Potrivit pârâtei Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, sancțiunea a fost aplicată ca urmare a incidentului din 19 – 20 septembrie 2022, când aproximativ 150–200 de angajați au fost transportați, contrar sarcinilor de serviciu, la sediul întreprinderii, fără a-și îndeplini atribuțiile.

Conducătorii auto, inclusiv Nicolae Luca, au deviat de la itinerarul stabilit, au consumat carburanți în alte scopuri decât cele de serviciu și au cauzat prejudicii materiale întreprinderii.

Conducătorii auto, inclusiv reclamantul, nu au informat administrația, în special șeful Secției parc auto, despre abaterea de la itinerarul stabilit și neexecutarea transportului muncitorilor la locurile de muncă.

Pentru clarificarea situației, comisia de anchetă a solicitat explicații scrise și verbale. În baza acestora și a foilor de parcurs din 19 septembrie 1 2022, s-a constatat abaterea disciplinară. Comisia a reținut că Nicolae Luca a încălcat grav obligațiile de serviciu, nesocotind normele privind disciplina muncii.

Reclamantul consideră însă că ordinul de sancționare nr. 202-p din 3 octombrie 2022 este neîntemeiat și ilegal, întrucât faptele imputate nu îi sunt aplicabile. Potrivit contractului individual de muncă nr. 18/22 din 3 februarie 2022 și actului de predare-primire din 17 februarie 2022, acesta a fost angajat ca șofer clasa I, având ca atribuție transportul lemnelor, nu al muncitorilor. Astfel, susținerea că a încălcat itinerarul de transport al muncitorilor este lipsită de temei.

Reclamantul susține că sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022 este neîntemeiată și ilegală, întrucât atribuțiile sale de serviciu nu includ transportul muncitorilor, ci transportul lemnelor cu un vehicul neadaptat pentru persoane. La 19 septembrie 2022, acesta s-a deplasat cu autoturismul personal la sediul întreprinderii, deci nu a cauzat prejudicii materiale, așa cum se invocă în ordin.

Deplasarea la sediu a avut loc în contextul unei situații colective, când salariații solicitau explicații pentru plata parțială a salariilor. Reclamantul a fost convocat ulterior și la 20 septembrie 2022 de conducerea întreprinderii pentru clarificări privind aceste rețineri.

Foaia de parcurs nu a fost emisă la 16 septembrie 2022, cum se menționează în ordin, ci la 19 septembrie 2022, după discuțiile privind salariile. De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței unui Regulament intern privind disciplina muncii, iar dacă acesta există, nu a fost respectată procedura prevăzută de el.

Totodată, ordinul reține că 150–200 de salariați ar fi comis abateri, însă au fost sancționați doar 13, fără o justificare obiectivă, ceea ce denotă caracterul selectiv și represiv al măsurii.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 202-p 3 octombrie 2022, în partea ce privește aplicarea sancțiunii disciplinare față de Nicolae Luca (pct. 2), precum și a dispozițiilor referitoare la excluderea sa de la stimulări (pct. 3 și 4), încasarea plăților stimulatorii neacordate, conform art. 203 din Codul muncii, pentru perioada de valabilitate a sancțiunii, repararea prejudiciului moral în sumă de 15.000 lei, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 2

S-a anulat ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022, emis de Întreprinderea Municipală „Agenția de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, în partea punctului 2 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare lui Nicolae Luca, conform art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii. S-a obligat Întreprinderea Municipală „Agenția de Gospodărire a Spațiilor Verzi” să achite lui Nicolae Luca plățile stimulatorii de care a fost lipsit ca efect al emiterii ordinului menționat.

S-a dispus încasarea de la Întreprinderea Municipală „Agenția de Gospodărire a Spațiilor Verzi” în beneficiul lui Nicolae Luca a sumei de 1000 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind anularea punctelor 3 și 4 ale ordinului nr. 202-p din 3 octombrie 2022.

A fost respinsă, ca neprobate, solicitarea privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

S-a dispus încasarea de la Întreprinderea Municipală „Agenția de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, în beneficiul statului, a taxei de stat în sumă de 300 de lei.

În motivarea cererii de apel, Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” a susținut că reclamantul Nicolae Luca, angajat ca șofer în cadrul Secției parc auto, nu s-a prezentat la locul de muncă la data de 19 septembrie 2022, a părăsit postul fără învoire și nu a informat superiorul ierarhic, fapt confirmat chiar de acesta în explicația scrisă. Totodată, foaia de parcurs arată că ora plecării din parc a fost 12:30, ceea ce confirmă absența nejustificată de peste 4 ore.

Referitor la nemulțumirile legate de drepturile salariale, se menționează că legislația prevede o procedură specifică de soluționare a conflictelor colective de muncă (art. 357-358 din Codul Muncii), pe care 3 reclamantul nu a respectat-o, alegând în schimb să încalce obligațiile de serviciu.

Declarațiile reclamantului privind presupuse sancțiuni aplicate pentru a intimida salariații sunt considerate tendențioase și neprobate.

Se precizează că angajatorul, deși putea aplica sancțiunea concedierii, a ales o măsură disciplinară mai blândă — mustrarea. În aceste condiții, se susține că hotărârea instanței de fond este nemotivată și în contradicție cu faptele cauzei.

La 3 aprilie 2023, Nicolae Luca, a depus cerere de apel împotriva hotărârea din 4 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea apelului, apelantul a reiterat aspectele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, subliniind că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile relevante ale Codului Muncii. Conform art. 327 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, partea care cauzează prejudicii materiale și/sau morale este obligată să le repare, iar răspunderea nu poate fi mai mică sau mai mare decât cea prevăzută de lege. Totodată, potrivit art. 329 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și moral cauzat salariatului, iar litigiile privind repararea prejudiciului moral se soluționează de instanță, indiferent de mărimea prejudiciului material.

A fost admis apelul declarat de Nicolae Luca. Casată hotărârea din 3 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea privind respingerea solicitării de anulare a punctelor 3 și 4 din ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022, și, în această privință, a fost emisă o nouă hotărâre prin care:

Au fost anulate punctele 3 și 4 din ordinul al Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” nr. 202-p din 3 octombrie 2022, Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, în partea ce se referă la Nicolae Luca. 4

A fost modifică hotărârea din 3 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea privind încasarea sumei de 1.000 de lei de la Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” în beneficiul lui Nicolae Luca, majorând această sumă la 15.000 de lei, cu titlu de compensare a prejudiciului moral.

În rest, hotărârea a fost menținută fără modificări.

Astfel, în ceea ce privește anularea punctului 2 din ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022 emis de Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, prin care i-a fost aplicată lui Nicolae Luca sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, conform art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii, instanța de apel a considerat corect poziția instanței de fond. Aceasta a constatat că, la 19 septembrie 2022, în timpul programului de lucru, Nicolae Luca se afla la sediul conducerii Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” din mun. Chișinău, str. Pușkin nr. 62. În aceste condiții, instanța a reținut corect că nu poate fi constatată o încălcare a disciplinei muncii, deoarece deplasarea și prezența angajatului la sediul administrației nu constituie abatere disciplinară, mai ales că scopul vizitei a fost revendicarea unor drepturi în calitate de angajat.

De asemenea, instanța a reținut în mod întemeiat că nu poate fi constatată comiterea de către Nicolae Luca a unei abateri disciplinare constând în transportarea unor angajați la sediul administrației întreprinderii, întrucât, în cadrul ședinței de judecată, s-a stabilit clar că acesta conduce un vehicul echipat pentru lucrări la înălțime, care nu este destinat transportului de persoane, aspect confirmat inclusiv de reprezentantul Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantei Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, întrucât, deși în cererea de apel se susține că, la 19 septembrie 2022, reclamantul nu s-ar fi prezentat la locul de muncă – parcul auto al întreprinderii – și nu ar fi informat conducerea subdiviziunii, aceste susțineri nu au fost reținute în cuprinsul ordinului nr. 202-p din 3 octombrie 2022. În realitate, ordinul reține că Nicolae Luca ar fi deviat de la itinerarul stabilit și nu ar fi transportat muncitorii la locurile de muncă – afirmații care, la rândul lor, nu au fost probate de angajator.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră nu este justificată, iar în ședința de 5 apel, apelanta nu a reușit să combată constatările și argumentele reținute de instanța de fond.

În ceea ce privește anularea punctelor 3 și 4 din ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că aceste dispoziții vizează toate persoanele sancționate prin ordin, iar anularea lor ar putea afecta drepturile celor neimplicați în proces.

Instanța de apel a considerat această concluzie drept pripită, întrucât, pentru ca anularea sancțiunii disciplinare să-și producă toate efectele, se impune anularea punctelor 3 și 4 din ordin, în partea ce se referă exclusiv la Nicolae Luca, fără a aduce atingere drepturilor altor persoane. Conform punctului 3 din ordin, persoanele sancționate erau private de stimulările prevăzute de art. 203 din Codul muncii, iar această măsură a fost extinsă și asupra lui Nicolae Luca.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că ordinul nr. 202-p din 3 octombrie 2022 se referă la toate persoanele sancționate, însă prevederile contestate trebuie anulate doar în ceea ce îl privește pe Nicolae Luca, pretenția fiind întemeiată. Deși instanța a obligat Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” să-i plătească stimulările de care a fost lipsit, angajatorul a precizat expres că aceste stimulări nu i se aplică lui Nicolae Luca conform art. 203 din Codul muncii.

În privința cererii de compensare a prejudiciului moral în sumă de 15.000 lei, instanța de fond a admis-o parțial, obligând Întreprinderea Municipală „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” la plata sumei de 1.000 de lei.

Conform art. 327 și 329 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să repare prejudiciul material și moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de muncă. Prejudiciul moral se repară în formă bănească, iar instanța stabilește suma echitabilă, care trebuie să asigure o despăgubire corectă, fără a fi excesivă.

Având în vedere salariul mediu lunar al reclamantului și circumstanțele cazului, instanța de apel a considerat necesar majorarea despăgubirii acordate pentru prejudiciul moral de la 1.000 de lei la 15.000 de lei, întrucât sancțiunea disciplinară aplicată nejustificat a cauzat o stare de frustrare, confirmată și prin concedierea ulterioară. 6

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, iar pretenția privind asistența juridică a fost retrasă.

În motivarea recursului, a susținut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, atât în fapt, cât și în drept, or, reclamantul Nicolae Luca a fost angajat al Întreprinderii Municipale ,,Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, ca șofer din 3 februarie 2022, cu obligația de a respecta disciplina muncii și regimul de lucru (40 ore/săptămână, 8 ore/zi). La 19 septembrie 2022, deși trebuia să fie la parcul auto pentru a-și îndeplini atribuțiile, nu s-a prezentat și nu a anunțat conducerea, fapt recunoscut de el însuși în ancheta internă, iar lipsa sa de la locul de muncă peste 4 ore este confirmată prin foaia de parcurs, care indică ora plecării la 12:30.

Cu referire la revendicările salariale, acestea trebuiau soluționate potrivit procedurii legale aplicabile conflictelor colective de muncă, conform Codului muncii. Nicolae Luca nu a urmat această procedură, dar a decis unilateral să absenteze nemotivat de la locul de muncă. Afirmația sa că sancțiunea disciplinară ar fi fost aplicată cu scopul de a intimida alți angajați este tendențioasă și de natură să inducă în eroare. Deși angajatorul avea temeiul legal de a aplica o sancțiune mai severă pentru absență nemotivată de peste 4 ore, a optat pentru o sancțiune mai blândă – mustrarea, considerată legală și proporțională.

Astfel, instanțele au pronunțat soluții insuficient motivate, fără a analiza în mod obiectiv și complet ansamblul materialului probator.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa participanților la proces, la 26 decembrie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d.109), iar cererea de recurs a fost depusă la 27 februarie 2024.

Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de Întreprinderea Municipală ,,Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, reprezentată de Gheorghe Nicolaescu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de recepție anexat la materialele dosarului (f.d.132, 134).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, părțile, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. 8

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că recursul are un caracter nedevolutiv și este guvernat de cerința de seriozitate, impunând invocarea unor încălcări reale și esențiale de drept material sau procesual, capabile să răstoarne soluția instanței de apel.

Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să fie temeinic motivată, cu argumente clare și convingătoare, care să reflecte veritabile vicii de legalitate ale hotărârii atacate. În consecință, simpla reluare a pozițiilor procesuale din apel nu este suficientă pentru a justifica exercitarea recursului.

Instanța de recurs constată că motivele de casare invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea exprimă exclusiv dezacordul recurentului față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău, fără a raportare clară la temeiurile de admisibilitate prevăzute de lege. Deși recurentul afirmă că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, acesta nu a indicat în mod concret care sunt probele vizate și nici în ce constă presupusa greșeală în evaluarea acestora.

Completul de judecată reține că cererea de recurs formulată reiterează obiecții de fapt și de drept similare celor invocate și în apel, care au fost analizate în mod corespunzător de către Curtea de Apel Chișinău. Prin urmare, nu se conturează aparența unei încălcări a dreptului recurentului la 9 examinarea tuturor susținerilor sale de către instanța de fond, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, completul subliniază că dezvoltarea recursului trebuie să conțină o motivare clară și pertinentă, care să evidențieze criticile apte să demonstreze netemeinicia hotărârii sau deciziei atacate, în conformitate cu temeiurile prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.

Simpla reiterare a circumstanțelor de fapt nu este suficientă, este necesară indicarea expresă a motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestora. Recursul nu trebuie să constituie doar o manifestare de dezacord față de soluția apelului, ci trebuie să conțină argumente concrete și relevante privind erorile comise de instanța inferioară.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că recursul nu se poate limita la simpla invocare a unor dispoziții legale, ci trebuie să indice expres erorile imputate instanței de apel, să conțină o motivare clară a criticilor în fapt și în drept, precum și menționarea probelor pe care se întemeiază aceste critici. Simpla trimitere la norme legale, fără a evidenția modul în care acestea ar fi fost eronat interpretate și aplicate, nu constituie o argumentare suficientă. O eventuală completare a motivării de către instanță ar echivala cu substituirea acesteia în rolul autorului recursului și ar transforma recursul într-un control din oficiu, inadmisibil în procedura civilă.

Admisibilitatea recursului trebuie apreciată în lumina rolului constituțional al instanței supreme, care constă în asigurarea interpretării și aplicării uniforme a legii. Din această perspectivă, cererea de recurs trebuie să satisfacă standarde ridicate de claritate, coerență și relevanță juridică, pentru a justifica admiterea pe fond.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță nu este absolut, iar statelor le este recunoscută o marjă de apreciere în reglementarea condițiilor de exercitare a recursului. Astfel, cerințele de admisibilitate pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului (a se vedea, Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Luordo c. Italiei, pct. 85; Levages Prestations Services c. Franței, pct. 45).

De asemenea, Curtea a reiterat că aplicabilitatea art. 6 din Convenție la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de specificul acestor 10 proceduri și de rolul lor în sistemul național de drept (a se vedea Botten c. Norvegiei, § 39; Helmers c. Suediei, § 31).

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Întreprinderea Municipală ,,Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, reprezentată de Gheorghe Nicolaescu, este inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Municipală ,,Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”, reprezentată de Gheorghe Nicolaescu, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 11