3ra-501/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-501/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Dimitroglo Tatiana,
Gherciu Tatiana, Mostovoi Mariana, Cihodari Domnica, Coinac Evghenia,
Cipciu Lilia, Topal Irina, Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina,
Cristeva Anna, Gherghi Natalia, Amineva Alla,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vlah Nadejda, Dimitroglo Tatiana, Gherciu Tatiana,
Mostovoi Mariana, Hortolomei Constantin, Cihodari Domnica, Babaraica
Natalia, Ceșmedji Ecaterina, Coinac Evghenia, Cipciu Lilia, Topal Irina,
Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina, Cristeva Anna, Gherghi
Natalia, Cebanova Olga și Amineva Alla împotriva Ministerului Educației și
Cercetării Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ
normativ,
împotriva hotărârii din 1 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-501/24
NR. PIGD 2-24011352-01-3ra-06062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Dimitroglo Tatiana, Gherciu Tatiana, Mostovoi Mariana, Cihodari
Domnica, Coinac Evghenia, Cipciu Lilia, Topal Irina, Gradinar Fiodor,
Ganili Elena, Dragneva Ecaterina, Cristeva Anna, Gherghi Natalia,
Amineva Alla,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 ianuarie 2024, reclamanții Vlah Nadejda, Dimitroglo Tatiana,
Gherciu Tatiana, Mostovoi Mariana, Hortolomei Constantin, Cihodari
Domnica, Babaraica Natalia, Ceșmedji Ecaterina, Coinac Evghenia, Cipciu
Lilia, Topal Irina, Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina,
Cristeva Anna, Gherghi Natalia, Cebanova Olga și Amineva Alla s-au
adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului
Educației și Cercetării Republicii Moldova cu privire la anularea actului
administrativ normativ pct.741 din Regulamentul cu privire la examenele
naționale de absolvire a gimnaziului, aprobat prin Ordinul MECC nr.48 din
23.01.2018 și Ordinul MEC nr.1348 din 26.10.2023 privind modificarea
Regulamentului cu privire la examenele naționale de absolvire a
gimnaziului, aprobat prin Ordinul nr.48/2018.
La 24 ianuarie 2024, reclamanții Vlah Nadejda, Dimitroglo Tatiana,
Gherciu Tatiana, Mostovoi Mariana, Hortolomei Constantin, Cihodari
Domnica, Babaraica Natalia, Ceșmedji Ecaterina, Coinac Evghenia, Cipciu
Lilia, Topal Irina, Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina,
Cristeva Anna, Gherghi Natalia, Cebanova Olga și Amineva Alla au
formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului
Educației și Cercetării, solicitând anularea pct. 741 din Regulamentul privind
examenele naționale de absolvire a gimnaziului, aprobat prin Ordinul MECC
nr. 48 din 23.01.2018 și modificat prin Ordinul MEC nr. 1348 din
26.10.2023.
Potrivit reclamanților, introducerea prevederii conform căreia sălile de
examen „pot fi echipate cu dispozitive de detectare a metalelor și camere
video” a fost realizată cu nerespectarea procedurii legale, fără consultare
publică efectivă și fără efectuarea expertizelor necesare, în special a celei
științifice și psiho-medicale.
1
Aceștia au invocat faptul că, în decembrie 2023, părinții elevilor din
mai multe instituții de învățământ din UTA Găgăuzia au transmis petiții către
minister și către alți oficiali, exprimând dezacordul față de măsurile adoptate,
considerate excesive, discriminatorii și afectând negativ sănătatea și
demnitatea copiilor.
Reclamanții au susținut că procedura de consultare publică a fost
viciată, întrucât termenul legal de 15 zile lucrătoare a fost redus nejustificat
la 7 zile (10.10.2023 – 17.10.2023), iar informarea societății civile a fost
superficială. În lipsa unei expertize de impact, actul a fost calificat drept
abuziv și lipsit de fundament legal.
De asemenea, au invocat faptul că adoptarea prevederilor contestate s-
a făcut în lipsa oricărei consultări cu specialiști neurologi, psihologi sau
pedagogi, iar aplicarea acestora asupra elevilor minori – o categorie
vulnerabilă – contravine art. 50 din Constituție, art. 6–7 și 10 din Legea nr.
338/1994 privind drepturile copilului și art. 13 din Codul educației.
Reclamanții au conchis că, prin impunerea unei asemenea măsuri fără
transparență și analiză de impact, se creează un precedent periculos, iar în
loc să soluționeze problemele reale ale sistemului educațional, Ordinul MEC
nr. 1348/2023 amplifică tensiunile sociale și limitează accesul echitabil la
educație.
Acțiunea a fost susținută în ședința de judecată de avocatul stagiar
Labliuc Serghei, în numele reclamantei Ceșmedji Ecaterina, iar reclamanții
au solicitat examinarea cauzei în lipsă. Ministerul Educației a solicitat
respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 1 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
acțiunea înaintată de către Vlah Nadejda, Dimitroglo Tatiana, Gherciu
Tatiana, Mostovoi Mariana, Hortolomei Constantin, Cihodari Domnica,
Babaraica Natalia, Ceșmedji Ecaterina, Coinac Evghenia, Cipciu Lilia,
Topal Irina, Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina, Cristeva
Anna, Gherghi Natalia, Cebanova Olga și Amineva Alla împotriva
Ministerului Educației și Cercetării Republicii Moldova cu privire la
anularea actului administrativ normativ pct.741 din Regulamentul cu privire
la examenele naționale de absolvire a gimnaziului, aprobat prin Ordinul
MECC nr.48 din 23.01.2018 și Ordinul MEC nr.1348 din 26.10.2023 privind
modificarea Regulamentului cu privire la examenele naționale de absolvire
a gimnaziului, aprobat prin Ordinul nr.48/2018.
2
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Chișinău a reținut că actul
administrativ contestat – pct. 741 din Regulamentul cu privire la examenele
naționale de absolvire a gimnaziului, constituie un act administrativ
normativ emis de o autoritate competentă, în limitele competențelor stabilite
de legislația în vigoare, iar procedura de elaborare și adoptare a acestuia s-a
desfășurat cu respectarea cerințelor legale aplicabile în materie.
Instanța a constatat că Ministerul Educației și Cercetării a respectat
prevederile Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative, inclusiv
dispozițiile privind consultarea publică, prin publicarea anunțului și
proiectului de ordin pe portalul www.particip.gov.md la data de 10
octombrie 2023, iar definitivarea proiectului a avut loc la 14 noiembrie 2023.
S-a reținut că termenul minim de 15 zile lucrătoare între publicarea anunțului
și definitivarea proiectului a fost respectat.
De asemenea, instanța a considerat că argumentul referitor la lipsa
unei expertize științifice nu poate fi reținut, întrucât potrivit art. 34 alin. (6)
din Legea nr. 100/2017, expertiza științifică nu este obligatorie, ci se
efectuează doar „după caz”, iar reclamanții nu au depus o astfel de expertiză,
nici nu au solicitat efectuarea uneia în cursul judecății.
Referitor la invocarea încălcării drepturilor copilului, instanța a
analizat dispozițiile constituționale și legale privind protecția copiilor și a
aplicat principiul proporționalității. A concluzionat că măsura contestată –
echiparea sălilor de examen cu dispozitive de detectare a metalelor și camere
video – este prevăzută de lege, urmărește un interes legitim (asigurarea
transparenței și corectitudinii examenelor) și este necesară într-o societate
democratică.
Instanța a reținut că măsura nu este de aplicare obligatorie, ci opțională
(„pot fi echipate”), fiind lăsată la latitudinea comisiilor raionale/municipale
de examene, conform pct. 23 din același Regulament, și că implementarea
măsurii este preconizată pentru anul 2025, nu 2024, ceea ce exclude
caracterul urgent și defavorabil invocat de reclamanți.
Curtea de Apel a conchis că Ordinul MEC nr. 1348 din 26.10.2023 a
fost emis cu respectarea normelor de competență, procedură și conținut, în
conformitate cu scopul legal conferit Ministerului Educației și Cercetării,
nefiind dovedite motive temeinice pentru anularea prevederilor contestate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 mai 2024, Dimitroglo Tatiana, Gherciu Tatiana, Mostovoi
Mariana, Cihodari Domnica, Coinac Evghenia, Cipciu Lilia, Topal Irina,
Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina, Cristeva Anna, Gherghi
3
Natalia, Amineva Alla, au declarat recurs împotriva hotărârii din 1 aprilie
2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
integrală a hotărârii și admiterea acțiunii în contencios administrativ.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurenții au susținut, în esență, că hotărârea
primei instanțe este nelegală, fiind întemeiată pe o interpretare eronată a
normelor privind dreptul discreționar al autorității publice și pe o apreciere
vădit nerezonabilă a probelor administrate.
Recurenții au arătat că Ministerul Educației și Cercetării a depășit
limitele dreptului discreționar în adoptarea pct. 741 din Regulamentul
privind examenele naționale de absolvire a gimnaziului, întrucât nu a
respectat cerințele legale privind transparența procesului decizional. În
special, s-a indicat faptul că termenul legal de 15 zile lucrătoare pentru
consultarea publică, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 967/2016, a fost
redus arbitrar la doar 7 zile, fără justificare și fără respectarea condițiilor
legale de excepție.
De asemenea, recurenții au invocat neexecutarea obligației legale de
efectuare a expertizelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 100/2017
cu privire la actele normative, inclusiv expertiza științifică, în contextul în
care actul normativ contestat reglementează aspecte de ordin psihologic,
sanitar și educațional ce vizează direct copiii minori. Ignorarea acestor
expertize, susțin recurenții, echivalează cu o lipsă de fundamentare reală a
actului, ceea ce atrage nulitatea acestuia.
Recurenții au accentuat că dispoziția contestată afectează în mod
direct o categorie vulnerabilă – copiii minori – asupra cărora se exercită o
presiune psihologică nejustificată în cadrul unui examen cu miză
educațională esențială. Neconsultarea specialiștilor în psihologie și
neurologie și lipsa evaluării impactului asupra sănătății mintale a elevilor
reprezintă, în opinia recurenților, o încălcare a art. 50 din Constituție, a art.
6–7 și 10 din Legea nr. 338/1994 privind drepturile copilului, precum și a
art. 13 din Codul educației.
Recurenții au subliniat că instanța de apel nu a analizat în mod efectiv
viciile de legalitate invocate și a omis să aplice în mod corespunzător art.
225 din Codul administrativ, care impune instanței obligația de a verifica
dacă autoritatea publică a acționat în limitele competenței și cu respectarea
scopului legal al reglementării. Lipsa unei verificări efective a respectării
acestor condiții atrage caracterul arbitrar al hotărârii și justifică casarea
acesteia.
4
În final, recurenții au indicat că interpretarea dată de prima instanță
privind caracterul opțional al expertizei științifice contravine ansamblului
prevederilor art. 34 din Legea nr. 100/2017, ignorând legătura logică și
finalitatea normei, care impune efectuarea expertizelor în funcție de tipul
raporturilor reglementate – în speță, cele referitoare la sănătatea și educația
minorilor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
constată că hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
data de 1 aprilie 2024, iar cererea de recurs a fost depusă la 31 mai 2024.
Prin urmare, recursul a fost declarat în termenul legal de două luni prevăzut
de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
7
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Dimitroglo Tatiana, Gherciu
Tatiana, Mostovoi Mariana, Cihodari Domnica, Coinac Evghenia, Cipciu
Lilia, Topal Irina, Gradinar Fiodor, Ganili Elena, Dragneva Ecaterina,
Cristeva Anna, Gherghi Natalia, Amineva Alla.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8