3-5/25 — anularea hotararii din 16 aprilie 2025
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea hotararii din 16 aprilie 2025
- Temei legal
- Modalitatea de contestare a operatiunilor administrative si delimitarea acestora de actele administrative individuale
3-5/25 — anularea hotararii din 16 aprilie 2025 (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii,
în cauza de contencios administrativ, intentată la contestația depusă de
Angela Braga împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Comisia
de evaluare a judecătorilor privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 181/15 din 16 aprilie 2025 cu privire la Raportul Comisiei
de evaluare externă a judecătorului de la Curtea de Apel Centru Angela
Braga și dispunerea reluării procedurii de evaluare externă a acesteia de către
Consiliul Superior al Magistraturii,
(Dosarul nr. 3-5/25
PIGD 2-25060494-01-3-02052025)
Modalitatea de contestare a operațiunilor administrative și delimitarea acestora de actele
administrative individuale.
27 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând chestiunea admisibilității acțiunii în contencios
administrativ intentate la contestația depusă de Angela Braga,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 2 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, Angela Braga a
depus la Curtea Supremă de Justiție contestația împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii, terț Comisia de evaluare a judecătorilor, prin care
au solicitat (f.d. 2-8):
− Admiterea acțiunii (contestației).
− Anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/15 din 16
aprilie 2025 cu privire la Raportul Comisiei de evaluare externă a judecătorului
Curții de Apel Centru Angela Braga.
− Dispunerea reluării procedurii de evaluare externă a judecătorului Curții de
Apel Centru Angela Braga, de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Reclamanta susține că Hotărârea nr. 181/15 din 16 aprilie 2025 emisă
de Consiliul Superior al Magistraturii este ilegală și neîntemeiată, solicitând
anularea acesteia pe următoarele considerente:
În primul rând, hotărârea contestată a fost adoptată cu depășirea
termenului legal. Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 252/2023, Consiliul
Superior al Magistraturii este obligat să se pronunțe asupra raportului de
evaluare în termen de cel mult 30 de zile de la recepționarea acestuia.
Raportul Comisiei de evaluare a fost recepționat la 13 martie 2025, iar
hotărârea a fost emisă abia la 16 aprilie 2025, fără ca termenul să fi fost
prelungit în mod legal și fără informarea subiectului evaluării. Această
depășire constituie o încălcare procedurală gravă.
În al doilea rând, reclamanta invocă faptul că hotărârea contestată nu
este motivată corespunzător. Legea nr. 252/2023 prevede că respingerea unui
raport de evaluare poate fi dispusă doar dacă există circumstanțe de fapt sau
erori procedurale care ar fi putut conduce la o concluzie eronată privind
promovarea sau nepromovarea evaluării. În speță, Consiliul a invocat doar
existența unor „pretinse acțiuni” ce fac obiectul unui dosar penal aflat în fază
incipientă, fără ca acestea să fie probate și fără a demonstra că ar reprezenta
circumstanțe de fapt relevante sau erori procedurale care afectează
validitatea raportului. Prin urmare, nu se respectă cerința legală de motivare
a hotărârii.
În al treilea rând, reclamanta subliniază că nu i s-a asigurat dreptul la
apărare, fiind exclusă nejustificat de la ședința CSM în cadrul căreia s-a
1
examinat raportul de evaluare. Deși a depus în prealabil o cerere prin care a
solicitat participarea sa la ședință, aceasta a fost ignorată, iar hotărârea a fost
adoptată în lipsa sa. Totodată, reclamanta nu a avut acces la unele acte care
au fost utilizate în fundamentarea deciziei, inclusiv sesizarea Procurorului
General și hotărârile CSM nr. 139/11 și 143/12, acestea fiindu-i comunicate
abia ulterior, după adoptarea hotărârii. În acest mod, i-a fost încălcat dreptul
de a cunoaște probele și de a prezenta contraprobe, garantat de art. 94 din
Codul administrativ.
De asemenea, reclamanta invocă un tratament discriminatoriu. Deși în
aceeași zi Consiliul a recepționat două rapoarte de evaluare, în cazul unui alt
judecător termenul de examinare a fost prelungit, iar în cazul său raportul a
fost respins în grabă și în lipsa sa, fără justificare obiectivă. O astfel de
practică contravine principiului egalității și nediscriminării, consacrat de art.
23 din Codul administrativ.
Reclamanta arată că argumentele CSM privind presupusele fapte de
corupție sunt pur speculative și nu pot fi considerate dovezi în sensul legii.
În sprijinul acestei afirmații, ea face trimitere la jurisprudența Curții
Constituționale (Hotărârea din 16 ianuarie 2025) și la opinia Comisiei de la
Veneția, potrivit cărora Consiliul poate respinge raportul doar în prezența
unor dovezi care confirmă, nu doar sugerează, lipsa de integritate. Or, în
cauză nu există o hotărâre definitivă de condamnare și nici alte probe certe.
Doar existența unei anchete penale, fără concluzii judiciare, nu poate
constitui motiv suficient pentru a respinge raportul pozitiv al Comisiei de
evaluare.
Mai mult decât atât, cererea reclamantei de suspendare a examinării
raportului a fost respinsă în mod formal și superficial, deși era întemeiată
legal. Reclamanta a invocat temeiul prevăzut de art. 81 din Codul
administrativ – existența unui raport juridic (urmărirea penală) ce ar putea
influența soluția pe fond. Totuși, Consiliul a respins cererea ca inadmisibilă,
dar, în mod paradoxal, a utilizat exact acele împrejurări pentru a respinge
raportul. Această contradicție denotă lipsa unei analize reale și obiective.
În final, reclamanta subliniază că prin colectarea și utilizarea de
informații penale incomplete și neverificate, fără a i se garanta accesul la ele
și fără a-i permite exprimarea unui punct de vedere, s-a produs o ingerință
nejustificată în viața sa privată, contrar art. 8 din CEDO. De asemenea, au
fost încălcate drepturile garantate de art. 6 și art. 13 CEDO, precum și de
art.20, 53 și 114 din Constituția Republicii Moldova.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Magistraturii .”
2
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor
de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ,
drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios
administrativ. Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la
prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu
contravine principiilor prezentului cod.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actele administrative individuale pot fi:
a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini
sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în
parte, acordarea avantajului solicitat;
b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj
de orice fel.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative
pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția
operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
3
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.” 18. Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită
prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu
privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art.17.”
Art. 18 alin. (1) și (3) lit. b) din Legea nr. 252/2023 privind evaluarea
externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative:
„Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al
Procurorilor examinează rezultatele evaluării în ședință, în baza dosarului de evaluare
recepționat de la comisia de evaluare. Subiectul evaluării poate prezenta informații
suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă probează că a fost în imposibilitate
de a le prezenta anterior. Reprezentantul comisiei de evaluare și subiectul evaluării, în
persoană, sunt în drept să își prezinte poziția.
Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepționarea
documentelor menționate la art.17 alin.(6), consiliul respectiv:
b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea
procedurii de evaluare, dacă constată circumstanțe de fapt sau erori procedurale care
puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării.“
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată constată că contestația formulată de
reclamanta Angela Braga vizează anularea Hotărârii Consiliului Superior al
4
Magistraturii nr. 181/15 din 16 aprilie 2025, prin care s-a respins Raportul
Comisiei de evaluare externă cu privire la rezultatul evaluării și s-a dispus
reluarea procedurii de evaluare externă a acesteia în temeiul Legii
nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor.
În conformitate cu dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Codul
administrativ, actul administrativ individual este acel act emis de o autoritate
publică în regim de putere publică, în vederea reglementării unui caz concret,
care produce efecte juridice directe asupra drepturilor și obligațiilor unei
persoane determinate. Doar actele care creează ori sting raporturi juridice pot
constitui obiect al controlului judecătoresc în cadrul contenciosului
administrativ.
În speță, analizând conținutul Hotărârii nr. 181/15, completul de
judecată reține că aceasta nu stabilește și nu modifică în mod direct statutul
profesional al reclamantei, și nici nu produce efecte juridice imediate asupra
drepturilor sau obligațiilor acesteia. Actul contestat reprezintă o măsură
intermediară și organizatorică în cadrul unei proceduri administrative
complexe, constând în reluarea evaluării externe, fără a include o decizie
finală cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării. Această etapă
procedurală nu închide procesul administrativ și nu se finalizează cu o
manifestare de voință juridică care să afecteze direct situația reclamantei.
Prin urmare, hotărârea contestată nu are caracterul unui act
administrativ individual în sensul art. 10 din Codul administrativ, ci se
încadrează în noțiunea de operațiune administrativă prevăzută de art. 15 din
același cod – fiind o activitate pregătitoare, lipsită de caracter executoriu și
fără valoare decizională în raport cu drepturile sau obligațiile subiectului
evaluării. Conform practicii judiciare și doctrinei în materie, astfel de acte
intermediare nu pot fi atacate separat în contencios administrativ, decât dacă
produc efecte juridice directe și autonome, condiții care în prezenta cauză nu
sunt întrunite.
Mai mult, completul reține că eventualele vicii sau nereguli invocate
de reclamantă – referitoare la lipsa audierii, accesul la dosar sau tratamentul
diferențiat – sunt aspecte ce pot fi valorificate, în mod efectiv, doar în cadrul
contestației împotriva actului final ce urmează să fie emis de CSM în urma
procedurii reluate. În lipsa unei hotărâri de promovare sau nepromovare a
evaluării, nu se poate vorbi despre o vătămare actuală și concretă, astfel cum
impune art. 35 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 6 § 1 din
CEDO.
5
Completul de judecată mai reține că declanșarea procedurii de
evaluare și măsurile conexe acesteia, inclusiv reluarea procedurii, reprezintă
atribuții prevăzute expres de Legea nr. 252/2023 și nu afectează în sine
drepturile fundamentale ale persoanei evaluate, atât timp cât procesul nu s-a
finalizat printr-un act cu caracter definitiv. Posibilele suspiciuni de
parțialitate sau încălcări procedurale pot fi invocate, potrivit legii, în cadrul
evaluării reluate, în fața Comisiei de evaluare, și, eventual, contestate ulterior
în fața instanței, dar numai în măsura în care acestea vor sta la baza unei
decizii finale care produce efecte juridice.
Reclamanta nu a demonstrat că hotărârea contestată ar fi produs o
vătămare directă și actuală a vreunui drept sau interes legitim. Simpla reluare
a unei proceduri administrative nu echivalează cu afectarea unui drept
subiectiv, ci reprezintă o etapă pregătitoare a unei proceduri în curs. Or,
dreptul de acces la justiție este garantat doar în raport cu acte administrative
individuale care determină o modificare juridică a situației reclamantului, nu
cu privire la măsuri organizatorice sau intermediare.
Faptul că în cuprinsul dispozitivului Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 181/15 din 16 aprilie 2025 se menționează posibilitatea de
a contesta actul la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile de la
notificare nu este suficient pentru a conferi acestuia, în mod automat, natura
unui act administrativ individual, în sensul art. 10 alin. (1) din Codul
administrativ.
Potrivit jurisprudenței constante și principiilor dreptului
administrativ, însăși instanța de contencios administrativ este chemată să
stabilească dacă actul contestat îndeplinește, în mod obiectiv, condițiile
pentru a fi calificat drept act administrativ individual – adică dacă este emis
în regim de putere publică, reglementează o situație juridică concretă și
produce efecte juridice directe asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane
determinate. Această analiză trebuie să se raporteze la conținutul real al
actului, la natura sa juridică și la efectele pe care le produce, și nu poate fi
substituită de o simplă mențiune formală inserată în dispozitivul actului.
Menționarea în hotărâre a căii de atac și a termenului de contestare
poate reprezenta o indicație a autorității emitente privind modul de
valorificare a actului, însă nu înlocuiește competența exclusivă a instanței de
judecată de a verifica admisibilitatea acțiunii. În caz contrar, instanța ar
deveni pur formalistă, acceptând controlul jurisdicțional asupra oricărui act
care cuprinde o asemenea mențiune, chiar dacă actul, în mod obiectiv, nu
este de natură să producă o vătămare juridică directă și actuală.
6
Astfel, instanța are obligația de a analiza natura juridică a actului,
indiferent de forma sa externă sau de eventualele prevederi din dispozitivul
acestuia privind termenul de contestare. În speță, simpla trimitere la calea de
atac și la termenul de 15 zile nu este suficientă pentru a conferi hotărârii
contestate caracterul de act administrativ individual susceptibil de control
judecătoresc.
Această exigență derivă din principiul legalității procedurii
administrative și din exigențele unui control judecătoresc efectiv și riguros,
prevăzut de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20
și art. 53 din Constituția Republicii Moldova, precum și art. 194 și art. 219
Cod administrativ.
Prin urmare, chiar dacă actul contestat conține mențiunea expresă
privind posibilitatea de contestare în termen de 15 zile, instanța de contencios
administrativ nu este ținută de această indicație, întrucât stabilirea căilor și
termenelor de atac revine exclusiv legiuitorului, nu autorității publice
emitente.
Pe cale de consecință, constatând că Hotărârea nr. 181/15 din 16
aprilie 2025 nu are caracterul unui act administrativ individual și nu produce
o vătămare juridică concretă și efectivă, instanța reține că nu este îndeplinită
condiția admisibilității prevăzută de Codul administrativ. În aceste condiții,
acțiunea urmează a fi declarată inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) și 230 din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, intentată la
contestația depusă de Angela Braga împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, terț Comisia de evaluare a judecătorilor privind anularea
Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/15 din 16 aprilie 2025
cu privire la Raportul Comisiei de evaluare externă a judecătorului de la
Curtea de Apel Centru Angela Braga și dispunerea reluării procedurii de
evaluare externă a acesteia de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7