3-17/25 — privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 18 noiembrie 2025
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 18 noiembrie 2025
- Temei legal
- Modalitatea de contestare a operatiunilor administrative si delimitarea acestora de actele administrative individuale.
3-17/25 — privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 18 noiembrie 2025 (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii,
în cauza de contencios administrativ, intentată la contestația depusă de
Natalia Mămăligă, reprezentată de avocata Angela Popil împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, terț Comisia de evaluare a judecătorilor
privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 618/44
din 18 noiembrie 2025 cu privire la Raportul Comisiei de evaluare externă a
judecătorului Natalia Mămăligă, candidat la funcția de judecător al Curții de
Apel Centru,
(Dosarul nr. 3-17/25
Nr. PIGD 2-25172624-52017-01-3-11122025-1)
Modalitatea de contestare a operațiunilor administrative și delimitarea
acestora de actele administrative individuale.
18 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând chestiunea admisibilității acțiunii în contencios administrativ
intentate la contestația depusă de Natalia Mămăligă, reprezentată de avocata
Angela Popil,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Stella Bleșceaga,
Leonid Chirtoacă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 decembrie 2025, Natalia Mămăligă, reprezentată de avocata Angela
Popil, a depus la Curtea Supremă de Justiție contestație împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii, terț Comisia de evaluare a judecătorilor, prin care a
solicitat (f.d. 2-10):
− Admiterea acțiunii (contestației).
− Anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 618/44 din 18
noiembrie 2025 cu privire la Raportul Comisiei de evaluare externă a
judecătorului Curții de Apel Centru, Natalia Mămăligă.
− Obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită actul
administrativ individual favorabil privind acceptarea Raportului Comisiei
de evaluare externă a judecătorului Curții de Apel Centru, Natalia
Mămăligă și constatarea promovării evaluării externe.
Potrivit contestației, Hotărârea nr. 618/44 din 18 noiembrie 2025 emisă de
Consiliul Superior al Magistraturii este ilegală și neîntemeiată, solicitând anularea
acesteia din următoarele considerente:
Hotărârea contestată nu se încadrează în prevederile art. 18 alin. (3) lit. b),
întrucât Consiliul Superior a Magistraturii nu a identificat erori de procedură
comise de Comisia de evaluare a judecătorilor și nici circumstanțe de fapt
neanalizate. Legea prevede că raportul Comisiei poate fi respins doar dacă există
erori procedurale sau elemente factuale omise. În fapt, actul administrativ
menționează expres că evaluarea reclamantei a fost realizată fără abateri de
procedură, iar hotărârea contestată nu indică elemente noi care să contrazică
analiza Comisiei.
Consiliul Superior a Magistraturii nu a depistat erori procedurale, elemente
noi sau situații de fapt rămase fără analiză. Comisia de evaluare a efectuat patru
runde de clarificări, în lunile aprilie, iunie, august și octombrie, privind veniturile
părinților reclamantei, capacitatea lor de a efectua donații, utilizarea construcțiilor
și veniturile reclamantei. Aceste runde au fost documentate corespunzător, iar actul
1
contestat nu justifică de ce ar fi necesară respingerea raportului și reevaluarea
integrității etice și financiare.
Potrivit art. 4 alin. (5) lit. a) și art. 11 din Legea nr. 252/2023, Comisia are
competența exclusivă de a colecta, verifica și analiza probele și de a stabili
existența sau inexistența „dubiilor serioase”. Legea nu permite Consiliul Superior
a Magistraturii să reexamineze fondul evaluării. Hotărârea nr. 618/44
reexaminează faptele și formulează concluzii diferite, ignorând standardul
constituțional al „dubiilor serioase”, ceea ce o face nelegală.
Conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 2/2025, „dubii serioase”
înseamnă existența unor dovezi care să confirme, cu un grad ridicat de
probabilitate, neîndeplinirea criteriilor legale. Raportul Comisiei din 06 noiembrie
2025, arată că toate aspectele relevante au fost analizate, iar pentru fiecare element
s-a constatat inexistența dubiilor serioase. Hotărârea nr. 618/44 nu indică probe noi
sau erori de calcul care să justifice concluziile sale.
Comisia a verificat veniturile părinților, cheltuielile legate de construcții,
apartamente și donații, precum și proveniența resurselor. Evaluarea credibilității
financiare a arătat că situația familiei reclamante este compatibilă cu veniturile
declarate, iar averea reclamantei pentru anul 2015 nu depășește pragul de 234.000
de lei prevăzut de lege. Consiliul Superior a Magistraturii în hotărârea pronunțată
nu efectuează propriile calcule, ignorând analiza Comisiei, ceea ce constituie un
viciu grav de motivare.
Hotărârea contestată nu respectă prevederile art. 118 Cod administrativ,
fiind extinsă pe 25 de pagini, dar lipsită de argumente concrete și probe care să
susțină concluziile. Nu sunt indicate erori procedurale, circumstanțe neanalizate
sau elemente noi. De asemenea, hotărârea nu respectă standardele CEDO privind
explicarea clară și suficientă a rațiunilor deciziei.
Curtea Constituțională a statuat că actele administrative care afectează
cariera judiciară trebuie să fie motivate prin probe clare, verificabile și raportate la
circumstanțe concrete (art. 54 Constituție, HCC nr. 2/2025). Hotărârea nr. 618/44
nu indică nicio probă care să confirme săvârșirea faptelor prevăzute la art. 11 alin.
(2) și (3) din Legea nr. 252/2023, aplicând în mod eronat „dubii vagi” ca temei al
deciziei.
Motivarea generală, standardizată și lipsită de fundament factual conferă
hotărârii un caracter arbitrar. Consiliul Superior al Magistraturii a depășit limitele
dreptului discreționar, răsturnând concluziile Comisiei fără elemente noi, fără
probe și fără justificare legală. În aceste condiții, Hotărârea nr. 618/44 este nelegală
și trebuie anulată, cu obligarea autorității pârâte să emită actul administrativ
individual favorabil cerut, conform legalității, probelor și standardului „dubiilor
serioase” prevăzut de lege și interpretat de Curtea Constituțională.
LEGISLAȚIE RELEVANTĂ
2
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior
al Procurorilor .”
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și
ale instanțelor de judecată competente pentru examinarea litigiilor de
contencios administrativ, drepturile și obligațiile participanților în
procedura administrativă și cea de contencios administrativ. Anumite
aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de
activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de
la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut
necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de
înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra
acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților
prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de
interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative
individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale,
precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în
regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică
nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în
exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui
act administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și
încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea
și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură
oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz
individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit
efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice
de drept public.”
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ:
3
„Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care
impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează
drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în
parte, acordarea avantajului solicitat; b) acte favorabile – actele care creează
destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile
administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ
individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate
împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege
căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o
libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune
în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată
competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ,
conform prezentului cod.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea
de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt
legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a
probelor.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate
fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o
autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal
a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru
admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este
inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin
încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios
administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate
4
revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art.17.”
Art. 18 alin. (1) și (3) lit. b) din Legea nr. 252/2023 privind evaluarea
externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative:
„Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al
Procurorilor examinează rezultatele evaluării în ședință, în baza dosarului
de evaluare recepționat de la comisia de evaluare. Subiectul evaluării poate
prezenta informații suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă
probează că a fost în imposibilitate de a le prezenta anterior. Reprezentantul
comisiei de evaluare și subiectul evaluării, în persoană, sunt în drept să își
prezinte poziția. Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la
recepționarea documentelor menționate la art.17 alin.(6), consiliul
respectiv: b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură
dată, reluarea procedurii de evaluare, dacă constată circumstanțe de fapt sau
erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz,
nepromovarea evaluării.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată constată că contestația formulată de Natalia
Mămăligă, reprezentată de avocata Angela Popil, vizează anularea Hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 618/44 din 18 noiembrie 2025, prin care
s-a respins Raportul Comisiei de evaluare externă a judecătorului Natalia
Mămăligă, candidat la funcția de judecător al Curții de Apel Centru.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul
administrativ individual este acel act emis de o autoritate publică în regim de putere
publică, în vederea reglementării unui caz concret, care produce efecte juridice
directe asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane determinate. Doar actele
care creează ori sting raporturi juridice pot constitui obiect al controlului
judecătoresc în cadrul contenciosului administrativ.
Analizând Hotărârea nr. 618/44, în special para. 4.1, completul de judecată
reține că plenul Consiliului Superior al Magistraturii a concluzionat asupra soluției
finale de respingere a raportului de promovare a evaluării externe de către Natalia
Mămăligă, cu dispunerea reluării procedurii de evaluare.
Completul de judecată menționează că Hotărârea nr. 618/44, nu stabilește
și nu modifică în mod direct statutul profesional al reclamantei, și nici nu produce
efecte juridice imediate asupra drepturilor sau obligațiilor acesteia. Actul contestat
reprezintă o măsură intermediară și organizatorică în cadrul unei proceduri
administrative complexe, constând în reluarea evaluării externe, fără a include o
decizie finală cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării. Această etapă
procedurală nu închide procesul administrativ și nu se finalizează cu o manifestare
de voință juridică, care să afecteze direct situația reclamantei.
5
Hotărârea contestată nu are caracterul unui act administrativ individual în
sensul art. 10 din Codul administrativ, dar se încadrează în noțiunea de operațiune
administrativă prevăzută de art. 15 din același cod – fiind o activitate pregătitoare,
lipsită de caracter executoriu și fără valoare decizională în raport cu drepturile sau
obligațiile subiectului evaluării. Conform practicii judiciare și doctrinei în materie,
astfel de acte intermediare nu pot fi atacate separat în contencios administrativ,
decât dacă produc efecte juridice directe și autonome, condiții care în prezenta
cauză nu sunt întrunite.
Completul specifică că eventualele vicii sau nereguli invocate de
reclamantă – referitoare la lipsa motivării, tratament diferențiat, etc., – sunt aspecte
ce pot fi valorificate, în mod efectiv, doar în cadrul contestației împotriva actului
final ce urmează să fie emis de Consiliul Superior al Magistraturii în urma
procedurii reluate. În lipsa unei hotărâri de promovare sau nepromovare a
evaluării, nu se poate vorbi despre o vătămare actuală și concretă, astfel cum
impune art. 35 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 6 § 1 din CEDO.
Declanșarea procedurii de evaluare și măsurile conexe acesteia, inclusiv
reluarea procedurii, sunt atribuții prevăzute expres de Legea nr. 252/2023 și nu
afectează în sine drepturile fundamentale ale persoanei evaluate, atât timp cât
procesul nu s-a finalizat printr-un act cu caracter definitiv. Dezacordul cu
concluziile Consiliului Superior al Magistraturii din hotărârea contestată, precum
și aspectele de procedură ce țin de insuficiența motivării, pot fi invocate ulterior
reevaluării dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii și, eventual, în cazul
contestării Raportului negativ de reevaluare și a hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii de acceptare a accestuia.
Argumentele reclamantei nu demonstrează că hotărârea contestată ar fi
produs o vătămare directă și actuală a vreunui drept sau interes legitim. Simpla
reluare a unei proceduri administrative nu echivalează cu afectarea unui drept
subiectiv, ci reprezintă o etapă pregătitoare a unei proceduri în curs. Or, dreptul de
acces la justiție este garantat doar în raport cu acte administrative individuale care
determină o modificare juridică a situației reclamantei, nu cu privire la măsuri
organizatorice sau intermediare.
Faptul că în cuprinsul dispozitivului Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 618/44 din 18 noiembrie 2025 se menționează posibilitatea de a
contesta actul la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile de la notificare nu
este suficient pentru a conferi acestuia, în mod automat, natura unui act
administrativ individual, în sensul art. 10 alin. (1) din Codul administrativ.
Potrivit jurisprudenței constante și principiilor dreptului administrativ,
însăși instanța de contencios administrativ este chemată să stabilească dacă actul
contestat îndeplinește, în mod obiectiv, condițiile pentru a fi calificat drept act
administrativ individual – adică dacă este emis în regim de putere publică,
reglementează o situație juridică concretă și produce efecte juridice directe asupra
6
drepturilor și obligațiilor unei persoane determinate. Această analiză trebuie să se
raporteze la conținutul real al actului, la natura juridică și la efectele pe care le
produce, nu poate fi substituită de o simplă mențiune formală inserată în
dispozitivul actului.
Menționarea în hotărâre a căii de atac și a termenului de contestare poate
reprezenta o indicație a autorității emitente privind modul de valorificare a actului,
însă nu înlocuiește competența exclusivă a instanței de judecată de a verifica
admisibilitatea acțiunii. În caz contrar, instanța ar deveni pur formalistă, acceptând
controlul jurisdicțional asupra oricărui act care cuprinde o asemenea mențiune,
chiar dacă actul, în mod obiectiv, nu este de natură să producă o vătămare juridică
directă și actuală.
Astfel, instanța are obligația de a analiza natura juridică a actului, indiferent
de forma sa externă sau de eventualele prevederi din dispozitivul acestuia privind
termenul de contestare. În speță, simpla trimitere la calea de atac și la termenul de
15 zile nu este suficientă pentru a conferi hotărârii contestate caracterul de act
administrativ individual susceptibil de control judecătoresc
Această exigență derivă din principiul legalității procedurii administrative
și din exigențele unui control judecătoresc efectiv și riguros, prevăzut de art. 6 §1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția
Republicii Moldova, precum și art. 194 și art. 219 Cod administrativ.
Prin urmare, chiar dacă actul contestat conține mențiunea expresă privind
posibilitatea de contestare în termen de 15 zile, instanța de contencios
administrativ nu este ținută de această indicație, întrucât stabilirea căilor și
termenelor de atac revine exclusiv legiuitorului, nu autorității publice emitente.
Pe cale de consecință, constatând că Hotărârea nr. 618/44 din 18 noiembrie
2025 nu are caracterul unui act administrativ individual și nu produce o vătămare
juridică concretă și efectivă, instanța reține că nu este îndeplinită condiția
admisibilității prevăzută de Codul administrativ. În aceste condiții, acțiunea
urmează a fi declarată inadmisibilă.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și
(2) lit. e) și 230 din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, intentată la
contestația depusă de Natalia Mămăligă, reprezentată de avocata Angela Popil
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Comisia de evaluare a
judecătorilor, privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
618/44 din 18 noiembrie 2025 cu privire la Raportul Comisiei de evaluare externă
a candidatului la funcția de judecător al Curții de Apel Centru, Natalia Mămăligă.
7
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Diana Stănilă
Judecători Stella Bleșceaga
Leonid Chirtoacă
8