2ra-784/24 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului

2ra-784/24 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Ludmila Taboră,

reprezentată de avocatul Andrei Briceac și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Taboră împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 25 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-784/24

NR. PIGD 2-23069782-01-2ra-26062024)

Recursurile declarate după 01 septembrie 2023.

Recursurile sunt vădit neîntemeiate. Dezacordul recurenților cu decizia

instanței de apel nu constituie temei de casare.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Gîrleanu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. D. Dulghieru, A. Cașcaval, R. Pulbere,

21 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursurile depuse de

Ludmila Taboră, reprezentată de avocatul Andrei Briceac și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Andrei Briceac, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea încălcării

dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil garantat de articolul 6 (1)

CEDO, încasarea din contul bugetului statului, prin intermediul Ministerului

Justiției, a sumei de 4 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 12

000 de euro cu titlu de prejudiciu material și încasarea cheltuielilor de

judecată.

înaintat în instanța de judecată o cerere împotriva S.R.L. ,,PECOS AUTO”

și Ion Taboră, solicitând anularea procesului-verbal cu privire la licitație.

Prin încheierea din 15 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea a fost scoasă de pe rol, iar prin decizia din 07 decembrie 2017

a Curții de Apel Chișinău, ca urmare a admiterii recursului, a fost casată

încheierea enunțată cu restituirea cauzei în aceeași instanță, în același

complet de judecată pentru examinare în fond.

Centru, a fost admisă cererea formulată și a fost anulat procesul-verbal cu

privire la licitație emis de executorul judecătoresc George Boțan la 08 august

2017.

admis apelurile declarate de S.R.L. ,,PECOS AUTO” și executorul

judecătoresc George Boțan și a fost casată hotărârea din 05 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de fond, în alt complet de judecată.

În cadrul ședinței din 19 ianuarie 2021, de către instanță a fost atrasă Stela

Stati în proces în calitate de intervenient accesoriu.

la 07 octombrie 2022 a fost acceptată cererea spre examinare, fiind stabilită

ședința de examinare pentru data de 14 decembrie 2022, ora 10:00.

Judecătorul a declarat abținere, care a fost admisă la 19 decembrie 2022.

1

judecător, care a stabilit ședința de examinare pentru 02 mai 2023, ora 10:00,

însă nu a avut loc.

fost plasată următoarea ședință de examinare a cauzei. Astfel, după

restituirea cauzei spre judecare în instanța de fond, nu a fost adoptată o

hotărâre în această cauză. În total, procedura de examinare a cauzei în primă

instanță durează deja 5 ani și 9 luni, iar acest termen pentru examinarea unui

litigiu civil este unul excesiv. Or, cauza nu este atât de complexă, încât să

justifice o examinare de 5 ani și 9 luni. De altfel, nu complexitatea cauzei a

dus la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a acesteia.

cu diligență toate cerințele impuse de instanță ce i-au revenit fără a uza de

manevre dilatorii și este evident că în instanța de judecată se urmărește

anularea procesului-verbal cu privire la licitație din 08 august 2017, conform

căruia a fost vândută ilegal și neîntemeiat ½ cotă-parte din bunul imobil ce-

i aparține. Apartamentul este unica locuință a sa, unde a locuit împreună cu

cei trei copii minori după desfacerea căsătoriei cu fostul soț și a întreprins

toate măsurile necesare în vederea urgentării procedurilor. În pofida acestui

fapt, fără a lua în considerare situația în care se află, autoritățile publice nu

dau dovadă de promptitudinea necesară, în vederea pronunțării unei hotărâri

pe fond în termen rezonabil. Miza sa în acest proces a fost neglijată. Pe

parcursul a 5 ani și 9 luni nu poate obține o hotărâre în vederea restabilirii

dreptății. Odată ce urmărește protejarea unui drept fundamental prevăzut de

art. 47 alin.(1) din Constituția R. Moldova, a considerat că autoritățile nu

dau dovadă de promptitudinea necesară. Prin atitudinea lor, autoritățile

statului încalcă dreptul la protecția proprietății prevăzut de articolul 1

Protocolul 1 la CEDO, precum și dreptul la respectarea vieții private și de

familie prevăzut de articolul 8 CEDO.

hotărârea irevocabilă din 08 iulie 2015 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, prin care i-a fost recunoscut dreptul asupra ½ cotă-parte din

apartament. În temeiul acestei hotărâri, la 08 februarie 2016 dreptul de

proprietate asupra ½ cotă-parte din bunul imobil menționat a fost înregistrat

în Registrul bunurilor imobile. Anume acest fapt îi oferă o speranță legitimă

în păstrarea unicului loc de trai, de unde a fost nevoită să plece și să caute

adăpost (chirie) pentru cei trei copii minori ai săi. După înstrăinarea ilegală

a ½ cotă-parte din imobilul ce-i aparține cu drept de proprietate, a fost

nevoită să caute alt loc de trai. Termen de 5 ani și 9 luni instanța de judecată

tergiversează neîntemeiat examinarea contestației depusă la 14 august 2017,

continuând să locuiască în chirie, achitând lunară suma de 250 de euro.

Astfel, prejudiciul material cauzat prin încălcarea de către instanța de

judecată a dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, constituie suma

de 12 000 de euro: plata chiriei lunare pentru perioada 25 iunie 2019 - 15

2

mai 2023 – 11 750 euro (47 luni x 250 euro) și garanția financiară – 250 de

euro.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila

Taboră. S-a constatat încălcarea dreptului Ludmilei Taboră la judecare în

termen rezonabil a cauzei civile la cererea înaintată de Ludmila Taboră

împotriva S.R.L. ,,PECOS AUTO”, Ion Taboră, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc George Boțan cu privire la anularea procesului-

verbal de licitație. S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul Ludmilei Taboră prejudiciul moral în

mărime de 10 000 de lei. În rest, cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Taboră s-a respins ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Andrei Briceac, a declarat apel împotriva hotărârii din 04 decembrie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală

a cererii de chemare în judecată.

declarat apel împotriva hotărârii din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelurile declarate de Ludmila Taboră, reprezentată de avocatul Andrei

Briceac și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

înaintată la 15 mai 2023, Ludmila Taboră a invocat încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, reclamând termenul de

examinare a cauzei în instanța de fond de 5 ani și 9 luni.

a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin,

probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele,

iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale a participanților la proces, din următoarele considerente.

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

3

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 (în continuare

Legea nr. 87/2011), instanța de apel a menționat că scopul Legii nr. 87/2011

constituie crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de

apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil și a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești. Este unul din

principalele mecanisme interne prin care se tinde la respectarea termenului

optim și previzibil de soluționare al procesului.

termenelor din această lege se face prin prisma legislației naționale, a

prevederilor Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului.

„termen rezonabil”, Convenția subliniază importanța ca justiția să nu fie

făcută cu întârzieri care ar putea pune în pericol eficacitatea și credibilitatea

sa (H. împotriva Franței, pct. 58; Katte Klitsche de la Grange împotriva

Italiei, pct. 61).

întreaga procedură, inclusiv căile de atac (König împotriva Germaniei, pct.

98 in fine). El se întinde până la decizia care soluționează „conestația” (Poiss

împotriva Austriei, pct. 50).

fazele procedurilor legale care urmăresc soluționarea plângerii, fără a putea

fi exceptate fazele posterioare deciziilor pe fond (Robins împotriva

Regatului Unit, pct. 28-29). Doar atunci când dreptul revendicat într-o

procedură se realizează efectiv, „termenul” a ajuns la final (Estima Jorge

împotriva Portugaliei, pct. 36-38).

proceduri în temeiul art. 6 § 1 trebuie apreciat în fiecare caz în funcție de

circumstanțele cauzei (Frydlender împotriva Franței (MC), pct. 43), care pot

impune o evaluare globală (Obermeier împotriva Austriei, pct. 72;

Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei (MC), pct. 23). Trebuie luat în

considerare ansamblul procedurii (König împotriva Germaniei, pct. 98 in

fine). Deși diverse întârzieri nu pot fi, în sine, condamnabile, acumulate și

combinate, ele pot cauza o depășire a termenului rezonabil (Deumeland

împotriva Germaniei, pct. 90). O întârziere într-o anumită etapă a procedurii

poate fi tolerată, cu condiția ca durata totală a procedurii să nu fie excesivă

(Pretto și alții împotriva Italiei, pct. 37).

adresării cererii de chemare în judecată, iar data expirării termenului – cu

adoptarea unei hotărâri judecătorești asupra fondului pretențiilor, care a

devenit definitivă. Lipsa unei soluții judiciare asupra fondului pretențiilor nu

4

împiedică reclamantul să pretindă încălcarea dreptului la examinarea într-un

termen rezonabil (Boboc, § 25-27). Cu alte cuvinte și procedurile pendinte

se iau în considerare.

a Drepturilor Omului a statuat că durata rezonabilă a unei proceduri trebuie

apreciată în funcție de circumstanțele cauzei și cu ajutorul următoarelor

criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al

autorităților competente, precum și miza litigiului pentru cel interesat.

de cele de drept (Katte Klitsche de la Grange împotriva Italiei, pct. 55;

Papachelas împotriva Greciei (MC), pct. 39). Poate ține, de exemplu, de

pluralitatea părților implicate în cauză (H. împotriva Regatului Unit, pct. 72)

sau de diferitele probe care trebuie obținute (Humen împotriva Poloniei

(MC), pct. 63).

părților interesate o cooperare activă cu autoritățile judiciare. Și nici nu li se

poate reproșa acestora utilizarea tuturor căilor de atac interne pe care le oferă

dreptul intern (Erkner și Hofauer împotriva Austriei, pct. 68). 372. Trebuie

doar ca partea interesată să efectueze cu diligență actele care o privesc, să nu

utilizeze tactici de amânare și să exploateze oportunitățile oferite de dreptul

intern pentru scurtarea procedurii (Unión Alimentaria Sanders S.A.

împotriva Spaniei, pct. 35).

urmează a fi calculată începând cu 14 august 2017 - atunci când reclamanta

Ludmila Taboră s-a adresat cu cerere împotriva S.R.L. ,,PECOS AUTO”,

Ion Taboră, intervenient accesoriu executorul judecătoresc George Boțan cu

privire la anularea procesului-verbal din 08 august 2017 de licitație până la

15 mai 2023 - data adresării cu prezenta acțiune în instanța de judecată, ce

constituie 5 ani și 9 luni, având în vedere că o soluție definitivă pe caz nu a

fost emisă încă.

stabilirea încălcării dreptului invocat, instanța de apel a remarcat că cauza

civilă în instanța de fond s-a examinat începând cu 14 august 2017 pînă la 5

februarie 2020, adică 2 ani și 5 luni. În această perioadă au fost numite 19

ședințe de judecată, cauza fiind examinată inițial de către un judecător, după

care la 19 aprilie 2019 cauza a fost redistribuită altui judecător.

12 ședințe, dintre care la prima ședință din 15 septembrie 2017 reclamanta a

solicitat suspendarea procesului, iar instanța de fond prin încheiere a scos de

pe rol cauza, încheierea fiind contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău,

unde dosarul s-a aflat în examinare 2 luni (12 octombrie 17 - 7 decembrie

2017). Ulterior, ședința din 29 ianuarie 2018 a fost amânată pentru a i se

acorda termen reclamantei să achite taxa de stat, 2 ședințe au fost amânate

5

de către pârât, alte 2 ședințe au fost amânate în legătură cu aflarea

judecătorului în concediu de boală. Pe parcursul examinării cauzei a fost

înaintată și o cerere de recuzare a judecătorului de către reclamantă precum

și o cerere de ridicare a neconstituționalității. Ulterior, pe parcursul

examinării cauzei de către al doilea judecător au fost numite 7 ședințe de

judecată.

perioada 03 iunie 2020 - 02 noiembrie 2020, adică 4 luni de zile, timp în care

a fost admisă o declarație de abținere, cauza fiind repartizată altui judecător,

ulterior fiind examinată într-o singură ședință de judecată.

cauza a fost repartizată judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

care a numit 9 ședințe de judecată, dintre care la prima ședință din 19 ianuarie

2021 a fost atras intervenientul accesoriu, pentru ședința din 16 martie 2021

nu s-a prezentat nici o parte, ședința din 01 iunie 2021 a fost amânată în

legătură cu lipsa citării legale a intervenientului accesoriu, la ședința din 27

iulie 2021 au fost audiate explicațiile reclamantei, ședința din 5 noiembrie

2021 a fost amânată la cererea intervenientului accesoriu, ședința din 27

ianuarie 2022 a fost amânată în legătură cu aflarea judecătorului pe buletin

de boală, ședința din 22 februarie 2022 a fost amânată la cererea reclamantei,

la ședința din 2 martie 2022 instanța a ascultat explicațiile părților, ședința

din 14 martie 2022 nu a avut loc în legătură cu expirarea împuternicirilor

judecătorului, iar la 22 septembrie 2022, dosarul a fost redistribuit altui

judecător.

cauza a fost redistribuită celui de-al treilea judecător, care a numit prima

ședință de examinare pentru 02 mai 2023, iar la 16 ianuarie 2023 reclamanta

a depus o cerere de accelerare a examinării cauzei, care prin încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 ianuarie 2023 a fost respinsă. La

05 mai 2023 reclamanta a mai depus o cerere de accelerare a examinării

cauzei, însă la fel a fost respinsă prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 15 mai 2023.

instanță cu prezenta acțiune – 15 mai 2023, Ludmila Taboră nu a obținut o

hotărâre definitivă în cauza civilă îndreptată împotriva S.R.L. „PECOS

AUTO” și Ion Taboră, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

George Boțan privind anularea procesului-verbal cu privire la licitație, or,

cauza civilă se află la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pentru examinare

în fond, fiind dispusă anterior de către Curtea de Apel Chișinău, rejudecarea

cauzei de către Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în alt complet de

judecată.

Taboră nu i se poate reproșa utilizarea tuturor căilor de atac interne pe care

6

le oferă dreptul intern, mai mult comportamentul părții nu scutește instanțele

de asigurarea derulării procedurilor într-un termen rezonabil, iar respectiva

casare cu trimitere la rejudecare se datorează în general unor erori comise de

instanța inferioară, fără a-i fi imputate reclamantei, prima instanță corect a

constatat că statul nu a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea

finalizării procedurii judiciare, termenul de judecare a acțiunii fiind

nerezonabil și, prin urmare, încălcarea dreptului Ludmilei Taboră la judecare

în termen rezonabil a cauzei civile intentată la 14 august 2017.

constatat întemeiat raționamentul instanței de fond cu privire la faptul că

gradul de complexitate nu a putut să condiționeze perioada îndelungată de

examinare a cauzei și nu a afectat rezonabilitatea procedurii civile, obiectul

litigiului constituind anularea procesului-verbal cu privire la licitație din 08

august 2017.

Taboră ar fi tergiversat examinarea cauzei civile, având în vedere că la

cererea reclamantei s-au amânat unele ședințe de judecată, însă acestea nu

au dus la examinarea îndelungată a cauzei, ședințele de judecată fiind

amânate din motive ce nu pot fi raportate la comportamentul părții, mai mult

aceasta a dat dovadă de un comportament activ în cadrul examinării cauzei,

depunând și două cereri de accelerare.

efectuată de către instanța de fond referitor la criteriul miza și interesul

pentru reclamantă, Ludmila Taboră prin acțiunea depusă urmărește apărarea

dreptului de proprietate asupra locuinței sale, unde urma să locuiască

împreună cu cei trei copii ai săi.

de apelanta Ludmila Taboră în mărime de 12 000 de euro, calculat în

corespundere cu plata lunară a chiriei în mărime de 250 euro, pentru perioada

25 iunie 2019 - 15 mai 2023 – 11 750 de euro (47 luni x 250 euro) și garanția

financiară - 250 de euro, instanța de apel a considerat ca fiind justă motivarea

instanței de fond.

de apel a respins argumentele reprezentantului apelantei în susținerea

cerinței privind încasarea prejudiciului material cu privire la faptul că durata

examinării cauzei inițiată de reclamantă la 14 august 2017, nu poate fi

determinată și respectiv, nu se cunoaște cât timp încă apelanta va fi nevoită

să achite plata chiriei pentru apartamentul pe care a fost impusă să îl

închirieze.

există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata

rezonabilă a procedurilor și pierderi materiale datorită imposibilității de a se

folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora,

7

prejudiciu material ce poate fi evaluat în cazul existenței unei hotărâri

judecătorești definitive.

în care o hotărâre judecătorească definitivă nu există, care să poată fi

evaluată din punct de vedere pecuniar, pentru a determina legătura de

cauzalitate între încălcarea termenului rezonabil și prejudiciu material, or

scopul acestei proceduri - constatării faptului că a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, este de a obține o asemenea hotărâre

într-un timp util.

(1) din Legea nr. 87/2011 indică asupra posibilității compensării părții și a

prejudiciului material, însă asemenea cereri sunt fundamentate juridic atunci

când se solicită constatarea încălcării dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, fiind în prezența unui titlu executoriu care

poate fi evaluat din punct de vedere pecuniar, pentru a exista o legătură de

cauzalitate între încălcarea termenului rezonabil și prejudiciu material.

prin hotărârea contestată, instanța de apel a relevat următoarele aspecte de

fapt și de drept. Citând prevederile art. 2036, art. 2037 din Codul civil,

instanța de apel a evidențiat că unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit,

încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victimele daunelor.

întemeiat raționamentul instanței de fond, prin care a constatat că suma de

10 000 de lei, pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

termenului rezonabil de examinare a cauzei civile, constituie o satisfacție

echitabilă a despăgubirilor și ar atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege,

având în vedere că la aprecierea cuantumului solicitat de reclamantă, instanța

a ținut cont de perioada aflării pe rolul instanței judecătorești a cauzei civile

raportată la perioada de 14 august 2017 – 15 mai 2023 (5 ani și 9 luni) și că

durata examinării cauzei ar putea afecta sentimentul de dreptate pentru

reclamantă frustrările și retrăirile avute.

Ministerul Justiției cu privire la faptul că instanța de fond neîntemeiat a

dispus încasarea din contul bugetului de stat a acestui prejudiciu, or, la caz

s-a stabilit cu certitudine întrunirea condițiile de reparare a prejudiciului prin

8

prisma Legii nr. 87/2011, iar simpla constatare a încălcării dreptului nu va

răspunde criteriului echității.

privire la faptul că suma compensației morale admisă de către instanța de

judecată nu este rezonabilă în raport cu prejudiciul cauzat, avînd în vedere

că la determinarea cuantumului compensației prejudiciului moral cauzat,

instanța de fond, s-a bazat pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului care susține că, aprecierea prejudiciului moral urmează să se facă în

raport cu un șir de criterii bine prestabilite, precum și specifică faptul că la

aprecierea compensațiilor survenite în baza prejudiciului moral obligatoriu

se va lua în considerare principiul general al echității, iar suma nu trebuie să

fie vădit disproporționată̆ de suferințele cauzate sau de alte cauze similare,

apreciind că suma de 10000 lei este una rezonabilă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

02 iulie 2024, semnat olograf, Ludmila Taboră, reprezentată de avocatul

Andrei Briceac, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2024

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe,

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată.

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, că decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

instanței de fond ce au fost menținute fără modificări de către instanța de

apel, contravin legii și se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor. În particular, durata examinării cauzei inițiate la 14 august 2017 nu

poate fi determinată. Astfel, nu se cunoaște cât timp va fi nevoită să achite

plata chiriei pentru apartamentul care îl închiriază. Or, odată cu vânzarea

ilegală a apartamentului, împreună cu cota-parte ce aparținea cu drept de

proprietate, nu a avut altă ieșire decât să ia un apartament în chirie, unde să

locuiască cu cei trei copii minori ai săi.

instanța de fond a constatat că prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei

în termen rezonabil, i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, însă din

motive neîntemeiate acest prejudiciu nu a fost apreciat corespunzător. Or, în

susținerea poziției sale, instanța de fond nu a indicat nici o normă legală ce

ar prevedea că lipsa hotărârii judecătorești definitive în cazul încălcării

termenului rezonabil de examinare a cauzei, constituie temei de respingere a

pretenției privind încasarea prejudiciului material. Argumentele instanței de

fond vin în contradicție cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87/2011.

9

a pretenției privind încasarea prejudiciului material este absolut necesară și

pe deplin justificată. În caz contrar, va fi nevoită să suporte în continuu un

prejudiciu material considerabil, cauzat prin încălcarea dreptului la

examinarea cauzei în termen rezonabil. Statul are obligații pozitive în

virtutea art. 1 Protocolul 1 la CEDO. Printre acestea este și obligația de a

oferi un remediu efectiv, în condițiile art.13 CEDO, pentru situația de privare

abuzivă de proprietate. Prezentul recurs este un mijloc de realizare a

dreptului la un remediu efectiv.

depunerea cererii la 14 august 2017, urmărește anularea procesului-verbal cu

privire la licitație din 08 august 2017, în temeiul căruia a fost vândută ilegal

1/2 cotă-parte din apartamentul, ce-i aparținea cu drept de proprietate. Având

în vedere că apartamentul era unica locuință unde a locuit împreună cu cei

trei copii minori ai săi, după desfacerea căsătoriei cu fostul soț, a fost nevoită

să caute alt loc de trai. Situația respectivă a avut consecințe negative asupra

stării psihice si emoționale a întregii familii, inclusiv a copiilor, cărora le este

destul de greu să se adapteze la condițiile de trai în alt loc.

menționat că are dreptul să solicite compensarea prejudiciului moral cauzat

prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil.

Cuantumul prejudiciului moral solicitat este justificat prin caracterul

îndelungat si semnificativ al suferințelor psihice suportate de ea și copii. În

speță, suma în mărime de 10 000 de lei oferită de instanțele ierarhic

inferioare cu titlu de prejudiciu moral, nu are efect compensatoriu. Or,

această sumă nu este capabilă să compenseze toate suferințele prin care a

trecut și continuă să treacă împreună cu copiii acesteia din cauza încălcării

examinării cauzei în termen rezonabil (peste 6 ani). Astfel, în vederea

asigurării unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral suferit, instanța

de recurs urmează să admită integral cuantumul solicitat de aceasta prin

cererea de chemare în judecată

CtEDO făcută în cauza Cravcenco v. Moldova (nr. 13012/02, hotărârea din

15 ianuarie 2008, § 50): „chiar dacă nu este în măsură să analizeze calitatea

jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale, ea consideră că, deoarece

remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei dispusă ca urmare a

erorilor comise de către instanțele judecătorești inferioare, repetarea unor

astfel de procedee în cadrul unui set de proceduri dezvăluie o deficiență

serioasă în sistemul judiciar”.

constitui o scuză pentru încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil. Nu există nici un dubiu că urmează a fi despăgubită pentru paguba

morală care i-a fost cauzată. În ceea ce ține de mărimea compensației

10

echitabile la care este îndreptățită aceasta, urmează a fi luate în considerare

mai multe împrejurări. Este evident că suma acordată de instanțele ierarhic

inferioare este mai mică decât sumele acordate de CtEDO. Trebuie de

menționat că doar o sumă proporțională suferințelor poate face ca calitatea

de victimă a sa să înceteze. Or, persoanele care primesc o compensație

morală care este mai mică decât suma care ar putea în mod normal să fie

acordată de CtEDO sunt în drept să se adreseze Curții de la Strasbourg. Este

relevantă în acest sens cauza comunicată Guvernului la 21 februarie 2013,

Tudorachi v. Moldova, nr. 28573/07, unde reclamantul se plânge pe

acordarea unei compensații prea mici în baza Legii 1545.

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

ca fiind neîntemeiată.

alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, că decizi instanței de apel

este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

răspunde eventual patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești. Prin urmare,

elucidarea cazurilor și condițiilor de răspundere patrimonială se face prin

lege specială -Legea nr. nr. 87/2011. Conform prevederilor art. l alin.(1),

alin.(2) din Legea nr.87/2011, scopul prezentei legi este crearea în Republica

Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei. Aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta

lege se fac prin prisma legislației naționale, a prevederilor Convenției

europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, justețea

duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor cauzei și cu

referire la următoarele criterii de apreciere: complexitatea cauzei,

comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului

reclamantului și a autorităților și miza (interesul) pentru reclamant.

de apel și a hotărârii primei instanțe, în opinia recurentului, concluziile

instanțelor derivă din aprecierea eronată a normelor de drept material ce

reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen

rezonabil, conform Legii nr. 87/2011. Statul răspunde eventual patrimonial

pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la efectuarea

11

urmăririi penale în termen rezonabil, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de

răspundere patrimonială se face printr-o lege specială. Această cauză supusă

controlului justeței duratei procedurilor, în baza Legii nr. 87/2011, a fost

apreciată în mod eronat de către instanța de apel și prima instanță drept o

încălcare a dreptului intimatei la judecare a unei cauze penale în termen

rezonabil, în lipsa însă unei motivări plauzibile, intimata neîntrunind condiția

de acuzat, pentru a putea pretinde verificarea rezonabilității duratei

procedurilor în ansamblu. Instanța de apel în mod evaziv a apreciat raportul

motivat, nefiind examinat în mod just aspectele relevate în acest sens, în

condițiile în care din conținutul raportului se observă faptul că durata de timp

a examinării cauzei nu a fost viciată din culpa instanțelor, cât și nemijlocit

că intimata nu reprezintă persoana acuzată în respectivul proces.

coroborare și cu ceilalți termeni prevăzuți de legislația procesuală, fiind

stabiliți în vederea asigurării desfășurării procesului cu respectarea unor

principii fundamentale, cum ar fi: principiul disponibilității, principiul

contradictorialității și egalității în drepturi a participanților la proces,

principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil. Examinarea cauzei în termen rezonabil este doar una din

componentele dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate

prevala asupra acestuia din urmă.

Legea nr.87/2011, aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se

fac prin prisma legislației naționale, a prevederilor Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, potrivit

jurisprudenței CtEDO, încălcarea termenului legal la examinarea cauzei nu

tot timpul duce și la încălcarea termenului rezonabil. Astfel, instanțele nu ar

trebui sub pretextul respectării termenului rezonabil în cadrul procesului de

judecată să refuze în cercetarea probelor necesare sau eventuala citare,

audiere corespunzătoare a părților pentru o completă și corectă soluționare a

cauzei, care în consecință ar încălca principiul egalității armelor. Or, la caz,

instanțele urmau să se expună asupra rezonabilității duratei procedurilor, prin

prisma criteriilor CtEDO stabilite de apreciere a termenului respectiv.

Suplimentar, în sensul netemeiniciei soluțiilor judecătorești, la examinarea

acestor categorii de litigii, Curtea Europeană a conchis că omisiunea de a se

opune amânării ședințelor de judecată nu poate fi pusă în sarcina părților în

mod automat în lipsa unor remedii acceleratorii.

apreciată de către instanță în contextul tuturor circumstanțelor cauzei

respective, ci nu printr-o apreciere generalistă, deoarece fiecare cauză

manifestă un anumit specific. Dispunerea amânărilor în cauza supusă

controlului, nu poate fi apreciată de către prezentele instanțe drept

tergiversări în lipsa unei descifrării a pertinenței tuturor temeiurilor,

12

circumstanțelor și a cererilor respective de amânare. Or, cererea de amânare

a ședinței necesită în mod expres a fi una motivată, fapt și pentru care se

dispune întreruperea ședinței de judecată. La caz nu au fost identificate

dispuneri nejustificare de amânări, fapt și pentru care instanța de apel nici nu

a combătut și elucidat ansamblul amânărilor dispuse de către instanțe. Or,

respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată naționale,

cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi

privită drept „tergiversare a examinării cauzei”, motiv pentru care a

considerat pripită poziția instanței de apel, cât și a instanței de fond.

comportamentului reclamantului și a autorităților, se va aprecia

comportamentul tuturor părților implicate în proces, inclusiv existența unor

întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate, consecutivitatea ședințelor,

planificarea unei ordini a ședințelor cu pauze îndelungate etc. În

conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Or,

principiul fundamental al bunei-credințe în folosirea drepturilor este

aplicabil și în raport cu reprezentanții acestora. Or, o eventuală atitudine

abuzivă în exercitarea drepturilor de către părți, denotă un comportament

intolerabil din partea acestora, care nu urmărește altceva, decât tergiversarea

procesului. În urma analizei raportului motivat, prin prisma întreruperilor ce

s-au perindat pe parcursul respectivului proces, în opinia recurentului, nu a

fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei. Comportamentul

părților în calitate de criteriu de examinare a termenului rezonabil constituie

un punct determinant în ceea ce vizează prolongația examinării cauzei

respective, fapt ce însă nu urmează a fi concluzionat drept tergiversare, în

urma analizei duratei procedurilor prin prisma imputabilității perioadei de

examinare - anume instanței de judecată. Totodată, la subiectul criteriului

comportamentului părților și autorității judecătorești, instanțele au rămas

imparțiale întotdeauna, dispunând amânări în favoarea tuturor părților.

Termenul rezonabil urmează a fi apreciat în coroborare și cu termenii

prevăzuți de legislația procesual civilă, fiind stabiliți în vederea asigurării

desfășurării procesului cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului

procesual civil, cum ar fi: principiul disponibilității, principiul

contradictorialității și egalității în drepturi a participanților la proces,

reglementări prevăzute de art. 26, art. 27 din Codul de procedură civilă,

principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil. Examinarea cauzei în termen rezonabil este doar una din

componentele dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate

prevala asupra acestuia din urmă.

tergiversare a examinării cauzei civile, or, însăși respectarea întocmai a

procedurii din partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea

respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

13

„tergiversare a examinării cauzei”, motiv pentru care nu pot fi reținute

argumentele reclamantei în acest sens. Motivele ce au determinat prelungirea

duratei procedurilor au fost următoarele: -considerarea ca fiind imposibilă

examinarea cauzei în lipsa unor părți (02.03.2018, 16.03.2021, 01.06.2021,

05.11.2021, 22.02.2022, 30.06.2023, 08.09.2023); -oferirea unui termen

pentru a lua cunoștință de diverse materiale ale cauzei, achitarea taxei de stat

(29.01.2018, 02.03.2018, 31.07.2018); -atragerea în proces a altor

participanți (19.01.2021); -aflarea judecătorului pe buletin de boală

(04.04.2018, 15.01.2019, 27.01.2022); -Contestarea încheierii din

15.09.2017 de către reclamantă privind scoaterea de pe rol a cauzei; -

expirarea împuternicirilor judecătorului (14.03.2022-22.09.2022). Astfel, cu

referire la perioada efectivă în care dosarul a fost examinat la fiecare instanță

în parte, a reiterat cronologic circumstanțele reliefate în raport și a constatat

că în cauza principală au fost soluționate incidente procedurale, precum

scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, oferirea de termen pentru

achitarea taxei de stat, cereri de recuzare, abținere a judecătorului de la

judecare a cauzei, cereri de accelerare a examinării cauzei și care au fost

respinse. În analiza incidentelor soluționate și a cererilor admise de către

instanța de fond, se reține că în cauza principală instanța a fost obligată să

mențină justul echilibru între exigențele celerității procedurilor și principiul

general al bunei administrări a justiției, consacrat în egală măsură în art. 6 §

1 al Convenției. Astfel, instanțele de judecată au respectat cu strictețe dreptul

părților litigioase la examinare în termen rezonabil a cauzei, precum și

comportamentul acestora nu denotă o oarecare lipsă de diligență.

nr.87/2011, în situația în care prevederile legii nu acordă dreptul în mod

automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca

instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei

satisfacții pecuniare, nemijlocit argumentarea să nu se rezume la aspecte

teoretice și iluzorii. în baza atât a propriei cereri de chemare în judecată, cât

și în urma analizei raportului motivat, nu se evidențiază o necesitate ce

justifică acordarea de satisfacții pecuniare. În acest sens, a menționat art. 5

din Legea nr. 87/2011.

stabilite cu titlu de satisfacție echitabilă este exclusiv acela de a-i acorda

reclamantului o reparațiune pentru prejudiciul pe care acesta l-a suferit, ce

constituie o consecință a încălcării constatate (Selcuk și Asker c. Turciei, §

106). La caz, nu s-a confirmat suferirea de către intimată a unui prejudiciu,

în coroborare cu termenul rezonabil de judecare a cauzei, drept pentru care

a calificat pretenția inexistentă. Or, intimata nu a elucidat prin probe

corespunzătoare ce a pierdut pe plan fizic, psihic, social, profesional și

familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru

acesta în momentul respectiv, dar și pe viitor.

14

pronunțate, Curtea chiar dacă observă existența unei anumite legături de

cauzalitate între durata procedurii și atitudinea reclamantului în cursul

procedurii, nu atribuie totuși întreaga răspundere a depășirii termenului

rezonabil acestuia (F. Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriansimbazovina, A.

Gottenoire, M. Levinet, Les grands arrets de la Cour europeenne des Droits

de l'Homme, Ed. „P.U.F.”, Paris, 2003, p. 269). Totuși, dacă părțile au

contribuit în mare măsură la prelungirea procesului, acest fapt poate să

conducă instanța europeană la respingerea plângerii sub aspectul depășirii

termenului rezonabil.

o „diligență normală” în cadrul procesului național, având drept scop

finalizarea acestuia (Pretto și alții c. Italia, par. 33; decizia din 2 iulie 1997,

Hervouet c. Franța). Atunci când constată că părțile nu au dat dovadă de o

asemenea diligență, Curtea reține faptul că acest lucru reprezintă un element

obiectiv, în favoarea statului-parte la Convenție (Hotărârea din 23 aprilie

1987, Poiss c. Austria, par. 57).

constituie o regulă. În materia drepturilor omului, o recunoaștere oficială și

publică a violării constituie uneori prin sine o satisfacție (Amihalachioaie sau

Timpul de Dimineață c. Moldovei).

instanța de fond și menținut de către instanța de apel, a afirmat că instanța de

drept comun în acest sens urmează să aplice prevederile art.118 din Codul

de procedură civilă. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă

numai pe seama pârâtului, dar se apreciază individual pentru fiecare caz,

luându-se în considerare argumentele ambelor părți în proces și jurisprudența

Curții Europene, excluzându-se pretenții excesive și vădit exagerate. În

materia drepturilor omului potrivit jurisprudenței Curții Europene, o

recunoaștere oficială și publică a violării constituie prin sine o satisfacție

echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de

reclamant. Instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee preconcepută,

conform căreia orice acțiune formulată în baza Legii nr. 87/2011 presupune

din start admiterea acesteia și respectiv necesitatea constatării încălcării a

unui drept, fapt ce generează în consecință retribuții financiare. Este necesar

de stabilit prin probe concludente, dacă a existat în mod veridic o încălcare

și ulterior prezența unui prejudiciu.

Justiție a expediat în adresa intimaților și intervenientului accesoriu copiile

recursurilor declarate, creând astfel participanților la proces condiții egale

de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat,

întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

15

confirmă prin scrisoarea de însoțire, avizul de recepție, extrasul din poșta

electronică, anexate la materialele dosarului (f.d.179-180, 192-193). Din

adresa Ludmilei Taboră s-a restituit corespondența cu mențiunea

„nereclamată” (f.d.194-195).

referințe la cererile de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Andrei Briceac și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, vor fi

examinate prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

16

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit

neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 25

iunie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 21 noiembrie 2024, prin intermediul poștei

electronice (f.d.160). Astfel, recursurile sunt depuse în termen.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Andrei Briceac, temeiul de drept privind admisibilitatea acestuia, sunt

menționate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

citate supra.

Moldova rezultă că s-a invocat ca temei de admisibilitate prevederile art. 432

alin. (1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, citate supra.

limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursurilor, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursurile

sunt vădit neîntemeiate. Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel,

relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

17

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul

garantat de art.6§1 CEDO.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursurilor. Or,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează

aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei

interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de

Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei

asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza

Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

18

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria

A, nr. 212-A).

de Justiție concluzionează că recursurile declarate de Ludmila Taboră,

reprezentată de avocatul Andrei Briceac și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, sunt vădit neîntemeiate și urmează a fi considerate

inadmisibile.

433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ludmila Taboră,

reprezentată de avocatul Andrei Briceac și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 25 iunie 2024 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

19