2ac-100/25 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- stramutarea cauzei
2ac-100/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii depusă de Serghei Carp, reprezentat de
avocatul Iulian Rusanovschi, cu privire la strămutarea cauzei la o altă
instanță de același grad,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Serghei Carp împotriva Autorității Naționale de
Integritate cu privire la anularea actului administrativ,
(Dosarul nr. 2ac-100/25
NR. PIGD 2-20163378-01-2ac-27032025)
Cererea de strămutare nu este justificată. Lipsa temeiurilor de strămutare a
cauzei de contencios administrativ.
21 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces cererea depusă de
Serghei Carp, reprezentat de avocatul Iulian Rusanovschi, cu privire la
strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 decembrie 2020, Serghei Carp a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând
anularea/revocarea în totalitatea actului de constatare nr. 300/19 și a
deciziilor din 16 decembrie 2020.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea de contencios administrativ înaintată de Serghei
Carp. S-a anulat actul de constatare nr. 300/19 din 16 decembrie 2020
întocmit de Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Serghei Carp.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC APELUL
La 04 noiembrie 2022 și la 01 februarie 2023, Autoritatea Națională de
Integritate a depus apel împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a acesteia,
emiterea unei decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.
La 12 martie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.29), Serghei
Carp, reprezentat de avocatul Iulian Rusanovschi, a depus cerere, în temeiul
art. 43 alin. (2) lit.f) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat
strămutarea cauzei pentru examinarea cererii de apel la o altă instanță egală
în grad.
În motivarea cererii s-a invocat cu referire la prevederile art. 43 alin. (2)
lit. f) din Codul de procedură civilă, că judecătorul care soluționează
prezenta cauză a emis anterior, în cadrul altor dosare, soluții contradictorii
cu privire la același obiect de drept, ceea ce generează îndoieli grave asupra
imparțialității sale. Este de notorietate faptul că soluțiile diferite, emise de
același judecător pe aceleași premise de fapt, pot constitui un indiciu direct
de lipsă de imparțialitate. Având în vedere practica și principiul continuității
și coerenței în soluționarea unor cauze similare, a considerat că emiterea unor
decizii contradictorii pe același obiect poate crea o bănuială legitimă asupra
imparțialității judecătorului. În contextul în care judecătorul a adoptat soluții
diferite pe același obiect, se prezumă că imparțialitatea acestuia este afectată.
1
Totodată, a menționat că articolul 6 CEDO garantează dreptul oricărei
persoane la un proces echitabil, inclusiv prin respectarea principiului
imparțialității instanței. Acest articol prevede, că orice persoană are dreptul
să fie judecată de o instanță „independent și imparțială”. În interpretarea
CtEDO, imparțialitatea nu înseamnă doar o „neutralitate” față de părțile
implicate, ci și un „test subiectiv”, care se referă la absența unor prejudecăți
reale ale judecătorului și un „test obiectiv”, care se referă la circumstanțele
externe, care ar putea pune sub semnul întrebării imparțialitatea, chiar și în
absența unui comportament efectiv părtinitor al judecătorului. Spre exemplu,
Curtea a stabilit că chiar o bănuială rezonabilă de părtinire este suficientă
pentru a pune sub semnul întrebării imparțialitatea procesului (cazul Piersack
v. Belgia).
De asemenea, a indicat că imparțialitatea judecătorului este un
fundament al echității procesului, iar fără aceasta, orice decizie poate fi
percepută ca fiind viciată de favoritisme. Astfel, chiar și bănuielile de
părtinire afectează fundamentele unui proces echitabil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art.197 din Codul administrativ:
„Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei
competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”
Art. 198 din Codul administrativ:
„(3) Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs,
strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă
instanța competentă nu poate adopta o hotărîre:
a) cînd, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte
motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă;
b) cînd, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă
îndelungată.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din materialele dosarului rezultă că pe rolul Curții de Apel Centru se
află spre examinare în ordine de apel cauza de contencios administrativ
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Carp împotriva
Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului
administrativ, ca urmare a contestării de către Autoritatea Națională de
Integritate a hotărârii din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în
cererea de strămutare formulată în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul
de procedură civilă, în esență, s-a invocat că judecătorul care soluționează
prezenta cauză a emis anterior în cadrul altor dosare soluții contradictorii cu
privire la același obiect de drept, ceea ce generează îndoieli grave asupra
imparțialității sale. Or, soluțiile diferite, emise de același judecător pe
2
aceleași premise de fapt, pot constitui un indiciu direct de lipsă de
imparțialitate.
Deși prezenta cauză este de contencios administrativ, iar art. 198 din
Codul administrativ stabilește în mod exhaustiv temeiurile în baza cărora o
cauză de contencios administrativ poate fi strămutată de la o instanță la alta
de același grad, însă la caz solicitantul a indicat ca temei de drept doar art.
43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă. Or, în sensul acestei
prevederi legale, instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există
bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele
cauzei sau de calitatea participanților la proces.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că art.
198 alin. (3) din Codul administrativ stabilește condițiile și procedura de
strămutare a unei cauze în contencios administrativ la o altă instanță,
exclusiv în situațiile în care instanța inițial competentă nu poate soluționa
cauza în mod obiectiv și imparțial. Scopul acestei reglementări este
asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care
soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind
imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.
Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională,
fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere
definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism
procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a
evita abuzul de drept procesual.
În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție relevă că argumentele invocate în susținerea cererii de strămutare nu
pot justifica admiterea acesteia în sensul și temeiul formulat. Mai mult,
alegațiile solicitantului nu redau decât la general poziția acestuia că
judecătorul ar fi examinat și adoptat în cadrul altor dosare soluții
contradictorii cu privire la același obiect de drept, însă nu a prezentat probe
plauzibile în confirmarea celor menționate.
Totodată, corelând situația de fapt cu criteriile de strămutare prin
prisma art. 198 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție notează că argumentele solicitantului nu se
identifică în norma enunțată. Or, scopul principal al acestei prevederi este
garantarea imparțialității și respectarea dreptului la un proces echitabil.
Strămutarea cauzei asigură că litigiul va fi soluționat de o instanță imparțială,
în conformitate cu cerințele de imparțialitate și obiectivitate impuse de art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, articolul 198 alin. (3)
din Codul administrativ protejează accesul la justiție, oferind părților
garanția că vor fi judecate de o instanță de același grad, în condiții de
neutralitate procesuală.
3
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că în contextul în care legiuitorul a reglementat limitativ cazurile
care justifică strămutarea cauzei, argumentele invocate în cererea depusă de
Serghei Carp, reprezentat de avocatul Iulian Rusanovschi, nu se încadrează
în situațiile prevăzute la art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, motiv
pentru care cererea de strămutare este neîntemeiată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar
să evidențieze prevederile art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, potrivit
cărora un judecător trebuie să se abțină de la soluționarea unui dosar dacă
apreciază că nu poate judeca într-o manieră imparțială sau dacă un
observator rezonabil ar putea considera că imparțialitatea sa este afectată.
Printre situațiile relevante, fără ca lista să fie exhaustivă, se numără:
existența unei predispoziții sau prejudecăți reale față de una dintre părți,
cunoașterea personală a unor fapte relevante pentru proces, participarea
anterioară în calitate de avocat sau martor în dosar, existența unui interes
economic al judecătorului ori al unui membru al familiei sale în rezultatul
procesului.
Având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele formulate în
susținerea cererii de strămutare, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că nu se confirmă prin probe plauzibile și concludente că ar fi
afectată imparțialitatea judecătorului prin emiterea unor decizii
contradictorii pe același obiect și a crea o bănuială legitimă asupra
imparțialității acestuia. Or, fiecare caz se judecă de către judecător/completul
de judecată sub imperiul legii, ținând cont de circumstanțele de fapt și de
drept.
De altfel, nu poate fi ignorat nici faptul că în vederea garantării
justițiabilului dreptul la un proces echitabil și imparțial, prevăzut de art. 6 §
1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul a instituit la art.
202 din Codul administrativ posibilitatea participanților la proces de a recuza
judecătorul, în conformitate cu art. 49, art. 50 din Codul administrativ, care
stipulează motivele pentru care un judecător poate fi considerat incompatibil
sau poate fi recuzat. Aceste prevederi asigură un cadru legal adecvat pentru
protejarea imparțialității actului de justiție, menținerea încrederii în sistemul
judiciar și garantarea faptului că nicio parte nu este dezavantajată din cauza
unei posibile părtiniri a judecătorului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
legislația în vigoare oferă suficiente pârghii legale pentru asigurarea
imparțialității procesului, după caz, recuzarea unui judecător în cazul
existenței unor motive justificate privind părtinirea acestuia. Or, nu poate fi
substituită voința legiuitorului exprimată prin normele de procedură
administrativă.
4
Simplele presupuneri sau percepțiile subiective ale unei părți, fără
probe clare, nu sunt suficiente pentru a justifica strămutarea cauzei la o altă
instanță de același grad. Strămutarea procesului este o măsură excepțională,
aplicabilă doar în situații în care există motive bine întemeiate, care pun la
îndoială imparțialitatea sau capacitatea instanței de a judeca obiectiv.
Legislația în vigoare prevede că astfel de cereri trebuie susținute de dovezi
clare privind lipsa de imparțialitate sau de circumstanțe excepționale care
împiedică examinarea obiectivă a cauzei. Acceptarea unor cereri
neîntemeiate ar crea un precedent periculos, permițând oricărei părți
nemulțumite să solicite strămutarea procesului, ceea ce ar afecta stabilitatea
sistemului judiciar și ar împiedica funcționarea eficientă a instanțelor.
Pentru a menține integritatea procesului judiciar și a respecta
competențele instanțelor desemnate, este esențial ca cererile de strămutare
să fie întemeiate pe motive reale și demonstrabile. În lipsa unui temei solid,
competența de soluționare a cauzei rămâne la instanța inițial desemnată.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că argumentele generalizate din cererea de strămutare, în lipsa
unor probe plauzibile, precum și invocarea art.6 CEDO și a jurisprudenței
CtEDO privind imparțialitatea instanței, raportate circumstanțelor speței, nu
justifică admiterea cererii formulate.
Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de
Serghei Carp, reprezentat de Iulian Rusanovschi, cu privire la strămutarea
cauzei la o altă instanță de același grad.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Serghei Carp, reprezentat de avocatul Iulian
Rusanovschi, cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de același
grad.
Restituie Curții de Apel Centru cauza de contencios administrativ
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Carp împotriva
Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului
administrativ, pentru examinarea în ordine de apel.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
5