3ra-1/24 — privind anularea deciziei

3ra-1/24 — privind anularea deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Ștefan

Șevciuc, în interesele lui Mehmet Kaymaz,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către

Mehmet Kaymaz împotriva Biroului Migrație și Azil privind anularea deciziei

nr. 66/20/DAI din 11 septembrie 2020,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-1/24

PIGD 2-20129114-01-3ra-03012024)

Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. (2), lit. h) din

Codul administrativ.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca

21 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocatul Ștefan

Șevciuc, în interesele lui Mehmet Kaymaz,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele;

ÎN FAPT

Mehmet Kaymaz a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ

împotriva Biroului Migrație și Azil privind anularea deciziei nr. 66/20/DAI din

11 septembrie 2020 și acordarea străinului Kaymaz Mehmet forma de protecție

prevăzută la art. 16, lit. b) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 și anume

protecție umanitară. (f.d.2-6)

originar din or. Zomguldak, Turcia, s-a adresat către Direcția Azil și Integrare

al Biroului Migrație și Azil al MAI cu o cerere privind acordarea azilului în

Republica Moldova.

Migrație și Azil prin decizia nr.66/20/DAI a dispus respingerea cererii de azil

a cetățeanului străin - Mehmet Kaymaz. Temei de respingere a solicitării de

acordare a unei forme de protecție cetățeanului străin, autoritatea competentă a

invocat că nu există un risc serios la care ar putea fi expus solicitantul

(condamnare la moarte sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta),

lipsa comiterii unei infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență a

cetățeanului, țara de origine a solicitantului nu a aplicat tratamente ori pedepse

inumane față de acesta și nu există riscul realizării acestora la întoarcerea

acestuia înapoi, s-a concluzionat că solicitantul de azil nu a fost constrâns să

părăsească țara sa de origine într-un mod forțat, s-a apreciat faptul că situația

din țara de origine al solicitantului de azil nu prezintă un pericol atât pentru

viață cât și pentru securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara sa.

grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național (art.11 al

Legii nr.270 din 18 decembrie 2008, art. 19 alin.(3) al Constituție), cât și la

nivel internațional (art.5 alin.(1) din CEDO), iar temeiurile invocate - drept

unele formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.

pentru alți solicitanți ai unei forme de protecție operează „beneficiul dubiului”

conform art.44 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008. Faptul că solicitanții de

azil de cele mai multe ori nu au posibilitatea de a proba anumite circumstanțe

din considerentul că la părăsirea țării de origine aceștia nu dispun de suficient

1

timp și garanții că nu vor fi supuse persecuțiilor de către agenții de persecuție

enumerați la art.47 al legii sus-menționate.

art.44 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008, deoarece a depus toate eforturile

pentru a-și susține cererea de azil, toate elementele relevante aflate la dispoziția

solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost

justificată în mod rezonabil, declarațiile solicitantului sunt considerate coerente

și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile din țara de origine, relevante

pentru cazul acestuia, solicitantul a depus cererea de azil cât mai curând posibil,

iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate, credibilitatea

generală a solicitantului a fost stabilită.

legislația în vigoare, străinul Mehmet Kaymaz, cade sub incidența art.16 și art.

19 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 și în acest sens urmează să i se acorde

una din formele de protecție prevăzute de legislație, deoarece integritatea vieții

și sănătății este supusă unui risc real la întoarcerea în țara sa.

„cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil”, cât și „informații

precise și actualizate din surse diferite despre situația generală din țara de

origine”, dar și întemeierea autorităților competente „pe evenimente care au

avut loc anterior părăsirii țarii de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat

ulterior părăsirii țării sale de origine”.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani s-a respins acțiunea înaintată de avocatul Ștefan Șevciuc în interesele

reclamantului Mehmet Kaymaz împotriva Biroului Migrație și Azil privind

anularea deciziei nr. 66/20/DAI din 11 septembrie 2020. (f.d.96, 102-107)

28 noiembrie 2022, de către avocatul Ștefan Șevciuc în interesele lui Mehmet

Kaymaz. (f.d.98-101, 111-116)

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel înaintată de avocatul Ștefan Șevciuc în interesele lui

Mehmet Kaymaz, a menținut hotărârea din 24 noiembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.150, 151-160)

solicitării de acordare a unei forme de protecție cetățeanului străin Mehmet

Kaymaz, Direcția Azil și Integrare al Biroului Migrație a invocat că cererea de

azil nu este întemeiată din punct de vedere subiectiv și obiectiv, nu îndeplinește

condițiile necesare pentru recunoașterea statutului de refugiat, totodată cererea

2

de azil nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea protecției

umanitare. La fel nu există un risc serios la care ar putea fi expus solicitantul,

lipsa comiterii unei infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență a

cetățeanului, țara de origine a solicitantului nu a aplicat tratamente ori pedepse

inumane față de acesta și nu există riscul realizării acestora la întoarcerea

acestuia înapoi, s-a concluzionat că solicitantul de azil nu a fost constrâns să

părăsească țara sa de origine într-un mod forțat, s-a apreciat faptul că situația

din țara de origine al solicitantului de azil nu prezintă un pericol atât pentru

viață cât și pentru securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara sa.

Republica Moldova nr.200 din 16 iulie 2010, art. 3, art. 17, art. 41, art. 42, art.

43, alin. (1-2), art. 51, alin. (1), art. 55, alin. (1), alin. (3-9), alin. (16-17) din

Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova,

Curtea de Apel Chișinău a concluzionat, că acțiunea înaintată de către Mehmet

Kaymaz este neîntemeiată, deoarece, decizia contestată a fost emisă cu

respectarea procedurii prevăzută de lege, iar solicitantul abuzează de instituția

azilului reglementată de legislația națională a Republicii Moldova pe de altă

parte, încearcă să inducă în eroare autoritățile statului, cu privire la scopul și

destinația finală.

nici Biroului Migrație și Azil din cadrul MAI, nici în instanța de judecată probe

pertinente, concludente și admisibile privind prezența unor temeri bine

întemeiate că a fost persecutat în țara sa de origine pe motive de rasă, religie,

naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică și datorită

acestor temeri nu se poate afla sub protecția țării a cărei cetățenie o deține sau

datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă. La fel, nu a probat faptul

că, în privința sa au fost aplicate careva acte de persecuție, în sensul art. 17 din

Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, care ar fi suficient de grave prin natura

sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului, să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări

ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană

în măsura prevăzută, după cum ar fi: acte de violență fizică și psihică, inclusiv

a celor de violență sexuală; măsurilor legale, administrative, polițienești și/sau

judiciare care sunt discriminatorii sau care sunt aplicate într-o manieră

discriminatorie; acuzări sau pedepsei discriminatorii sau disproporționați;

acuzări sau pedepsiri ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar

în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului militar ar presupune

săvârșirea de infracțiuni sau de acte care cad sub incidența clauzelor de

excludere prevăzute la art. 17 al Legii specificate supra; abuzuri și acte

discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și

actelor discriminatorii împotriva minorilor.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

3

Șevciuc, în interesele lui Mehmet Kaymaz, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii

privind acordarea unei forme de protecție.

hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție și că prin admiterea recursului, se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

superficial cauza de contencios administrativ și nu a atras atenția la rapoartele

internaționale la care chiar și Direcția Azil și Integrare a făcut referire în

Decizia nr.49/19/DAI din 24 aprilie 2019.

cererea sa de azil, a cooperat cu consilierul de eligibilitate oferind toată

informația disponibilă și nu au fost depistate declarații contradictorii între cele

declarate în cerere, cerere-chestionar și interviu.

punct de vedere subiectiv și obiectiv, iar reîntoarcerea sa în țara de origine i-ar

pune în pericol viața și integritatea corporală.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.”

4

„Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată public la 18 octombrie 2023, a fost notificată participanților la

proces prin intermediul poștei electronice în data de 28 noiembrie 2023. (f.d.

162)

Avocatul Ștefan Șevciuc, în interesele lui Mehmet Kaymaz, a expediat

în adresa Curții Supreme de Justiție recursul motivat la 19 decembrie 2023.

(f.d.172)

În asemenea circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată

în interiorul termenului legal.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio

a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

interesele lui Mehmet Kaymaz, rezultă că recurentul a menționat dezacordul cu

soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate ale recursului prevederile

indicate la art. 2451, alin. (1), lit. a) și lit. b) din Codul administrativ.

de casare, invocate în recursul depus de către avocatul Ștefan Șevciuc, în

interesele lui Mehmet Kaymaz, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

2451, alin. (1), lit. a) și lit. b) din Codul administrativ, or, decizia contestată nu

este contrară jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

5

Justiție, instanța de recurs, menționează, că art. 2451, alin. (1), lit. a) din Codul

administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea

legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție.

invocat acest temei de admisibilitate a recursului, nu a indicat în mod clar de

ce hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt contrare

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea, nu se

menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă

interpretare al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica

Moldova sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici

de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit

neîntemeiat.

acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că

actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

(1), lit. b) din Codul administrativ instanța de recurs evidențiază, că

mecanismul consolidării jurisprudenței, instituit la nivelul Curții Supreme de

Justiție, are drept scop principal asigurarea uniformității aplicării legii de către

instanțele naționale, prevenind sau corectând eventualele abateri de la

interpretarea unitară a normelor legale în vederea garantării unui proces

echitabil și a unei justiții previzibile.

și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să

fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței

Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența

unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie

modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea

practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. La caz, niciuna dintre aceste

situații nu este invocată în recurs, deci, și în acest aspect recursul este vădit

neîntemeiat.

evidențieze că temeiurile stabilite la art. 2451, alin. (1), lit. a) și lit. b) din Codul

administrativ nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei și indicarea temeiului de admisibilitate a

recursului, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Recursul nu se

poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea

6

greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii

în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

că, recursul depus de avocatul Ștefan Șevciuc, în interesele lui Mehmet

Kaymaz, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de

către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima

instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului

și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să

țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste

însușiri de ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către

avocatul Ștefan Șevciuc, în interesele lui Mehmet Kaymaz.

7

din Codul administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Ștefan Șevciuc, în

interesele lui Mehmet Kaymaz.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8