2ac-91/25 — cu privire la anularea actului administrativ

La 06 octombrie 2021, SRL „Vitalcomus”, s-a adresat în instanță cu acțiune în procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 52605/2208 din 07 iulie 2021 a Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „Vitalcomus”, precum și a deciziei nr. 645/285 din 16 septembrie 2021, adoptată în procedura prealabilă

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis acțiunea de contencios administrativ, înaintată de SRL „Vitalcomus”. S-a anulat în tot Decizia nr.52605/2208 din 07 iulie 2021, precum și decizia nr.645/285 din 16 septembrie 2021, adoptată în procedura prealabilă.

La 14 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 11 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, SRL ,,Vitalcomus”, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu, a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În argumentarea cererii de strămutare, a indicat că examinând practica judiciară a Curții de Apel Centru pe cauzele administrative cu participarea Serviciului Fiscal de Stat, a constat că în majoritatea cauzelor examinate soluțiile pronunțate sunt în favoarea Serviciului Fiscal de Stat.

Prin urmare, circumstanțele expuse dau temei de a considera că nepărtinirea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Centru ar putea fi știrbită, fapt ce justifică strămutarea cauzei în conformitate cu prevederile art.43 alin.(2) lit.f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac”.

Art. 37 din Codul administrativ: „La înfăptuirea controlului judecătoresc asupra activității administrative, instanțele de judecată competente și judecătorii competenți sânt independenți și se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.”

Art. 191 alin. (4) din Codul administrativ: „Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărârilor și recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.”

Art. 193 alin. (2) din Codul administrativ: „Curțile de apel, atât ca instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau recurs, soluționează acțiunile în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.”

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Conform art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, strămutarea unei cauze poate avea loc doar în situația în care există temeiuri clare și obiective ce ridică bănuieli rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorilor. Simplul fapt că o parte percepe o predispoziție a instanței pentru respingerea unor tipuri de acțiuni similare nu constituie, prin sine, un motiv întemeiat pentru a justifica strămutarea cauzei.

Apelanta SRL ,,Vitalcomus”, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu nu a prezentat dovezi concrete care să susțină acuzațiile de părtinire sau lipsă de imparțialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Centru. Acuzațiile generale și nedovedite, bazate pe percepții subiective, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea cererii de strămutare.

În temeiul art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia de strămutare poate fi luată doar de instanța ierarhic superioară, iar această măsură trebuie să fie justificată de împrejurări excepționale sau de 2 imposibilitatea obiectivă a instanței de a soluționa cauza. În speță, nu au fost invocate sau demonstrate astfel de împrejurări excepționale.

Principiul independenței judecătorilor, consfințit de art. 37 din Codul administrativ, obligă instanțele să judece exclusiv în baza legii și a probelor administrate, fără imixtiuni sau influențe externe. Orice cerere de strămutare trebuie examinată cu rigurozitate pentru a evita utilizarea abuzivă a acestui mecanism procedural.

De asemenea, Completul de judecată constată că art. 198 alin. (3) din Codul administrativ prevede limitativ cazurile în care strămutarea este posibilă în contenciosul administrativ, iar niciuna dintre condițiile enunțate de acest articol nu este aplicabilă în prezenta cauză. Nu s-a dovedit existența unui motiv întemeiat care să împiedice Curtea de Apel Centru să își îndeplinească atribuțiile.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor, or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1 CEDO, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constatând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

În concluzie, având în vedere lipsa unor probe care să ateste imparțialitatea judecătorilor și inexistența unor circumstanțe excepționale sau obiective care să justifice strămutarea, cererea depusă de SRL ,,Vitalcomus”, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu este nefondată.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de 3 SRL ,,Vitalcomus”, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru, pentru judecare în ordine de apel.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f), alin. (4) din Codul de procedură civilă și art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vitalcomus”, reprezentată de avocatul Vitalie Ciofu, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza contencios administrativ intentată intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vitalcomus” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la anularea actului administrativ, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru judecare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 4