3d-16/24 — Contestarea actului administrativ individual

La 5 martie 2024, Valentina Garabagiu a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 526/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Valentina Garabagiu de la Judecătoria Chișinău”. Dosarului i-a fost atribuit numărul de referință 3d-16/24.

La 6 martie 2024, acțiunea a fost repartizată în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, judecătorului raportor, Aliona Miron.

La 14 martie 2024, din motivul detașării judecătorului raportor, Aliona Miron, în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, cauza a 1 fost repartizată repetat, în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, judecătorului raportor, Diana Stănilă.

Anterior, la 13 decembrie 2023, Valentina Garabagiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 526/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Valentina Garabagiu de la Judecătoria Chișinău”. Dosarului i-a fost atribuit numărul de referință 3d-59/23.

Tot la 13 decembrie 2023, acțiunea în contencios administrativ, înregistrată cu numărul dosarului de referință 3d-59/23, a fost repartizată, în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, judecătorului raportor, Mariana Ursachi.

Prin încheierea din 28 mai 2024, s-a dispus conexarea cauzei contencios administrativ (dosarul nr. 3d-16/24), intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Garabagiu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 526/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Valentina Garabagiu de la Judecătoria Chișinău”, aflată în procedura judecătorului Curții Supreme de Justiție, Diana Stănilă, cu cauza de contencios administrativ (dosarul nr.3d-59/23), intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Garabagiu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 526/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Valentina Garabagiu de la Judecătoria Chișinău”, aflată în procedura judecătorului Curții Supreme de Justiție, Mariana Ursachi, cu atribuirea numărului de referință 3d-16/24.

Prin încheierea din 9 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a informat participanții la proces că cererea de chemare în judecată urmează să fie examinată în ședință publică la 8 mai 2025, începând cu ora 09:00, în sala nr. 4, în incinta Curții Supreme de Justiție. De asemenea, s-a explicat că participanții trebuie să transmită Curții Supreme de Justiție, prin poșta electronică, până la data de 2 mai 2025 inclusiv, sub sancțiunea decăderii, toate 2 cererile, recuzările, obiecțiile sau excepțiile, precum și orice probe sau înscrisuri suplimentare.

La 2 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatul Ivan Turceac acționând în interesele Valentinei Garabagiu, a depus cerere de recuzare a judecătorilor Curții Supreme de Justiție – Stela Procopciuc, Ion Malanciuc și Diana Stănilă.

În motivarea cererii de recuzare reclamanta a evidențiat contextul conexării cauzelor nr. 3d-59/23 și 3d-16/24. Potrivit reclamantei, cererea din 13 decembrie 2023 a fost incorect conexată la cea din 5 martie 2024, din motiv că legea impune conexarea cauzei mai noi la cea mai veche. Cele două cereri sunt identice, iar cea ulterioară din 5 martie 2024, vine doar să o motiveze suplimentar, pe cea precedentă din 13 decembrie 2023. Respectiv, aceste două acțiuni nu ar trebui tratate ca două cauze distincte susceptibile de conexare.

Reclamanta a susținut că prin conexarea contrară legii a fost denaturată data sesizării inițiale a instanței 13 decembrie 2023, transformând-o eronat în 5 martie 2024, ceea ce afectează ordinea cronologică a introducerii cererilor. La fel, modul în care s-a dispus conexarea ar avea și o repercusiune directă asupra drepturilor reclamantei. În cauze similare (cazul Bivol Garri vs CSM), același complet de judecători a respins conexarea, considerând că cererile sunt identice și că nu pot fi conexate. O soluție contrară în acest caz, denotă lipsă de consecvență, și afectează încrederea în imparțialitatea completului.

Suplimentar, drept temeiuri pentru recuzarea judecătorilor Stela Procopciuc și Ion Malanciuc, reclamanta a invocat un potențial conflict de interese, întrucât Ion Malanciuc este judecător transferat temporar la Curtea Supremă de Justiție și urmează să compare în fața CSM pentru eventuală confirmare în funcție, iar Stela Procopciuc este președinte interimar al CSJ și, la rândul ei, urmează să obțină o confirmare în funcției de la Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces. Aspectele evidențiate demonstrează că completul de judecată nu îndeplinește condițiile de independență și imparțialitate cerute de lege și jurisprudența europeană, motiv pentru care se impune admiterea cererii de recuzare în temeiul art. 50 din Codul administrativ.

Reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea cererii de recuzare, invocând caracterul neîntemeiat al acesteia.

Reprezentantul terțului a menționat, cu referire la primul motiv invocat în cererea de recuzare, că acesta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 50 din Codul administrativ pentru a constitui un temei de recuzare, iar cu privire la al doilea motiv, a lăsat soluționarea la aprecierea instanței.

Art. 49 din Codul administrativ: „Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care: a) însăși au statut de participant la procedura administrativă; b) sunt membri de familie ai unui participant; c) în virtutea legii sau în baza procurii/împuternicirii în baza semnăturii electronice, reprezintă în general sau în această procedură administrativă un participant; d) sunt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această procedură administrativă; e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau activează la el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplică persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura administrativă; 4 f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar în afara calității lor funcționale/de serviciu. Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup profesional ale cărui interese comune sunt atinse de chestiunea în cauză.”

Art. 50 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Pentru o autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea, persoanele în privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției. Motivul indicat la alin.(1) poate exista, în special, atunci când persoana care acționează pentru autoritatea publică: a) întreține relații personale strânse cu un participant la procedura administrativă ori cu reprezentantul legal sau împuternicit al acestuia; b) și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate fi contestat în privința unui participant la această procedură; c) și-a expus părerea în public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea probelor până la încheierea procedurii; d) are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii administrative.”

Art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție: ”În cazul în care buna funcționare a Curții Supreme de Justiție este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanțele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcției de judecător al Curții Supreme de Justiție. Transferul temporar va fi încetat la ocuparea a cel puțin 11 dintre posturile de judecător al Curții Supreme de Justiție, iar judecătorii temporar transferați revin în funcțiile deținute înaintea transferului”.

Cu referire la argumentul privind pretinsa conexare necorespunzătoare a dosarelor nr. 3d-59/23 și 3d-16/24, Completul menționează că acest aspect 5 nu poate constitui temei de recuzare, întrucât vizează un act procedural al instanței de judecată și nu reflectă vreo conduită sau situație care ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor.

Legalitatea conexării dosarelor ține exclusiv de analiza valabilității actelor de procedură emise de instanță și nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor privind recuzarea. Eventuala aplicare eronată a art. 187 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu se referă la imparțialitatea judecătorilor și prin urmare, nu poate determina constatarea unei incompatibilități a judecătorului.

Instituția incompatibilității nu poate fi utilizată ca o cale subsidiară de contestare a unor acte procesuale irevocabile, cum ar fi încheierea de conexare. O astfel de interpretare extensivă a art. 50 din Codul administrativ, ar contraveni ordinii juridice, în special al principiului legalității.

De altfel, instanța învestită cu examinarea cererii de recuzare nu are competența de a evalua legalitatea actelor de procedură adoptate în cursul procesului, atribuțiile sale limitându-se la analiza existenței unor împrejurări obiective sau subiective care ar putea afecta imparțialitatea ori independența judecătorilor, conform art. 50 din Codul administrativ.

Examinarea unei cereri de recuzare nu implică reanalizarea deciziilor procesuale ale judecătorilor vizați, întrucât o asemenea abordare ar transforma instanța competentă într-o veritabilă instanță de control judiciar, ceea ce nu este prevăzut de cadrul normativ aplicabil. Actele procedurale pot fi contestate doar prin căile legale de atac, și nu pot fi desființate prin intermediul cererilor de recuzare.

În acest context, se impune reiterarea principiului potrivit căruia imparțialitatea judecătorului se prezumă până la proba contrară. Acest principiu fundamental al statului de drept este reflectat constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, inter alia, cauzele Castillo Algar c. Spania, par. 45 și Morel c. Franța, par. 42). Prin urmare, percepțiile subiective ale părții nu sunt suficiente pentru a justifica recuzarea, fiind necesare probe clare, pertinente și verificabile care să răstoarne această prezumție.

Prezumția de imparțialitate, deși nu este absolută, este una legală și rezonabilă, întemeiată pe încrederea că judecătorul își exercită atribuțiile cu obiectivitate și integritate. Doar existența unor fapte concrete și relevante, care pot genera o suspiciune legitimă din perspectiva unui observator obiectiv, poate justifica admiterea recuzării. 6

Astfel, admiterea recuzării în baza unor simple percepții subiective sau a unor critici aduse măsurilor procedurale dispuse de instanță ar afecta grav stabilitatea procesului judiciar, sub aspectul principiului imutabilității.

Completul de judecată subliniază că emiterea încheierii de conexare nu poate fi interpretată ca un indiciu de lipsă de imparțialitate. În condițiile în care instanța de judecată era învestit cu examinarea a două cereri identice sub aspectul părților, obiectului și conținutului, conexarea acestora reprezintă o măsură de ordin procedural, justificată de necesitatea evitării pronunțării unor soluții contradictorii și de asigurarea unei bune administrări a justiției.

De asemenea, completul constată că adoptarea unei încheieri prin care s-a dispus conexarea a două cauze identice sub aspectul părților, obiectului și dar cu conținut diferit este o acțiune procedurală dispusă cu scopul evitării paralelismul de proceduri și riscul unor hotărâri contradictorii. Invocarea pct.48/1 și pct.18 din Instrucțiunea privind evidența și documentarea procesuală, aprobat de CSM prin Hotărârea nr.121/2024 nu poate exclude flexibilitatea instanței în gestionarea cauzelor conexe, mai ales în contextul unei organizări eficiente a activității judiciare.

În lipsa oricărui indiciu de părtinire ori de interes personal, simplul fapt al conexării unor cereri formulate de aceeași parte nu poate justifica suspiciunea de lipsă de imparțialitate. Dimpotrivă, tolerarea derulării paralele a două proceduri identice ar fi contrară cerințelor de celeritate și coerență a actului de justiție.

Potrivit Codului administrativ, cererea de recuzare trebuie depusă de îndată ce partea a luat cunoștință despre existența unui posibil temei. Reclamanta invocă emiterea încheierii din 28 mai 2024 ca eveniment ce ar justifica recuzarea. Totuși, cererea a fost depusă abia la 2 mai 2025, cu doar trei zile înaintea termenului de judecată în fond, ceea ce evidențiază lipsa de diligență procesuală.

Nicio justificare obiectivă nu a fost oferită pentru întârzierea de peste 11 luni în formularea cererii de recuzare. Un asemenea comportament procesual întârziat indică asupra unei aparențe privind intenția de tergiversare a procedurii, și nu un demers legitim de protecție a dreptului la un proces echitabil.

Referitor la argumentul privind presupusa dependență instituțională a judecătorilor Ion Malanciuc și Stela Procopciuc față de Consiliul Superior al Magistraturii, Completul menționează că acesta are un caracter speculativ. Simpla existență a unei relații instituționale între CSM și instanțele de judecată 7 nu implică existența unui interes personal al judecătorului, de natură să compromită imparțialitatea acestuia în soluționarea cauzei.

Potrivit art. 50 din Codul administrativ, temeiul de recuzare trebuie să se bazeze pe existența unui interes personal, direct sau indirect, real și demonstrabil. Simpla presupunere că un judecător ar putea avea un interes profesional viitor legat de confirmarea într-o funcție nu poate fi asimilată unui interes personal. Admiterea ipotezei reclamantei, ar conduce la imposibilitatea funcționării instanțelor în componență legală de fiecare dată când Consiliul Superior al Magistraturii este parte în cauză, ceea ce ar paraliza activitatea judiciară.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (inclusiv cauzele Castillo Algar c. Spania și Gregory c. Regatul Unit) impune analizarea imparțialității judecătorilor prin prisma unui standard obiectiv, bazat pe aparențe rezonabile și concrete, nu pe presupuneri sau temeri subiective. În speță, nu există niciun indiciu obiectiv care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă de lipsă de imparțialitate.

Reclamanta confundă legalitatea administrativă a exercitării atribuțiilor de către CSM în privința carierei judecătorilor cu o pretinsă influență a acestei instituții asupra activității jurisdicționale a completului de judecată, fapt neprobat și lipsit de fundament legal.

Referințele făcute de reclamantă la jurisprudența CEDO (inclusiv Gudmundur Andri Ástráðsson, X și alții c. Slovenia) nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât acestea vizează situații de o gravitate excepțională, cum ar fi nerespectarea regulilor de numire sau ingerințe ale executivului. În speță nu există astfel de circumstanțe.

Completul reține că statutul judecătorului Ion Malanciuc are fundament legal cert, acesta fiind transferat temporar la Curtea Supremă de Justiție în baza Legii nr. 65/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor. Transferul a fost dispus prin hotărârea CSM nr. 142/8 din 2 mai 2023, fiind opozabil tuturor subiecților de drept. Legalitatea acestui transfer a fost consolidată prin decizia Curții Constituționale nr. 100 din 10 august 2023, prin care s-a respins controlul constituționalității art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65/2023, confirmând indirect temeinicia cadrului normativ aplicabil.

Prin urmare, nu se justifică nici o îndoială rezonabilă asupra imparțialității sau independenței judecătorului Ion Malanciuc, ce ar reieși din situația sale temporare în cadrul CSJ.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 50 din Codul 8 administrativ pentru recuzarea judecătorilor Stela Procopciuc, Ion Malanciuc și Diana Stănilă. În conformitate cu art. 197 din același cod, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a fi judecat de instanța competentă legal, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege – excepții care, în speță, nu se aplică.

Pentru considerentele expuse, cererea de recuzare formulată de avocatul Ivan Turceac, în interesele reclamantei Valentina Garabagiu, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă și neîntemeiată.

În conformitate cu art. 202 și 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de avocatul Ivan Turceac și completată de Valentina Garabagiu cu privire la recuzarea judecătorilor Stela Procopciuc, Ion Malanciuc și Diana Stănilă. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Oxana Parfeni Judecători Alexandru Negru Gheorghe Stratulat 9