3ra-1042/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii
3ra-1042/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Carolina Levcenco împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-1042/23
NR. PIGD 2-21187192-01-3ra-24102023)
Recursul nemotivat declarat până la 01 septembrie 2023.
Motivarea recursului depusă după 01 septembrie 2023.
Art. 246 din Codul administrativ (versiunea până la 01 septembrie 2023).
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
14 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 decembrie 2021, prin intermediul poștei terestre (f.d.22),
Carolina Levcenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale Leova nr. 15/2021/21611 din 29 octombrie 2021,
anularea notificării nr. 1-10/19-818 din 17 noiembrie 2021, anularea deciziei
nr. 2021/15/1/31758 din 11 noiembrie 2021 privind restituirea pensiei,
anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-2202/2021 din
09 decembrie 2021 pe marginea cererii prealabile, obligarea achitării pensiei
și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 19 august 1980 a fost
angajată în funcția de laborant, în cadrul Școlii Internat din or. Leova, funcție
deținută până la 27 august 1982. La 24 august 1982 a început studiile
superioare în cadrul institutului pedagogic „Ion Creangă”, finalizându-le cu
obținerea diplomei la 26 iunie 1987 în domeniul defectologiei.
Totodată, la 02 ianuarie 1987 a fost angajată în funcția de logoped în
cadrul școlii auxiliare din sat. Cupcui, r-nul Leova, iar la 05 noiembrie 1988
a fost eliberată din funcția de logoped. La 04 aprilie 1991 a fost angajată în
funcția de infirmieră în cadrul Spitalului raional Leova, fiind eliberată din
funcție la 16 martie 1992. Tot la aceeași dată, a fost angajată în funcția de
inspector-șef al Secției de cadre în cadrul Întreprinderii Mixte Moldo-
Poloneze „Sawa”, urmată de angajarea la 11 aprilie 1994 în funcția de
metodist la Inspectoratul școlar raional Leova, în legătură cu transferul din
cadrul Întreprinderii Mixte Moldo-Poloneze „Sawa”, conform ordinului din
17 din 11 aprilie 1994. Însă la 05 august 1999 a fost eliberată din funcție, în
legătură cu reforma teritorial-administrativă.
De asemenea, a menționat că la 12 august 1999 a fost angajată în funcția
de pedagog în cadrul Stațiunii ecologice-biologice din or. Leova, iar la 14
iulie 2003, prin transfer, în temeiul ordinului nr.38, a fost eliberată din
funcția deținută, fiind numită în funcția de specialist principal la Centrul
Metodic al Direcției generale raionale de Învățământ, Tineret și Sport Leova.
La 18 septembrie 2005 a fost transferată în funcția de specialist principal în
problema ocrotirii copilului, fiind eliberată din funcție la 29 decembrie 2007.
La 01 ianuarie 2008 a fost angajată în funcția de specialist principal în
1
problemele drepturilor copilului, iar la 10 octombrie 2012 a fost numită, prin
transfer, în funcția de specialist principal, în legătură cu reorganizarea
instituției.
Reclamanta precizat că în temeiul cererii personale, a solicitat
acordarea pensiei pentru limita de vârstă ca funcționar public, iar prin decizia
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova i-a fost stabilită pensia, care i-
a fost achitată pentru lunile septembrie, octombrie 2021. Ulterior, la 08
noiembrie 2021 a primit decizia oficiului teritorial Leova al Casei Naționale
de Asigurări Sociale Leova nr. 15/2021/21611 din 29 octombrie 2021, de
respingere a cererii în stabilirea pensiei, notificarea nr. 1-01/19/818 din 17
noiembrie 2021 și decizia nr.2021/15/1/31758 din 11 noiembrie 2021
privind restituirea pensiei.
Având în vedere dezacordul cu decizia respectivă, la 06 decembrie 2021
a depus cerere prealabilă, care s-a respins prin decizia Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. L-2202/2021 din 09 decembrie 2021. În opinia
reclamantei, concluzia expusă de pârâtă în actele administrative contestate,
este una pripită, bazată pe ignorarea prevederilor normative relevante la caz,
dar și pe interpretarea eronată a normelor de drept material relevante, cu
încălcarea procedurii stabilite de lege. La situația din septembrie 2021,
dispunea de vechimea în muncă necesară pentru acordarea pensiei în calitate
de funcționar public conform prevederilor Legii serviciului public și Legii
cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
Reclamanta a declarat că activitatea desfășurată în perioada 11 aprilie
1994 – 05 august 1999 în funcția de metodist și funcția de specialist principal
metodist în perioada 14 iulie 2003-18 septembrie 2005. În conformitate cu
Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.412 din 22 aprilie 2004,
Nomenclatorul autorităților publice care au activat până la punerea în vigoare
a Legii serviciului public nr. 443 din 04 mai 1195 și al funcțiilor publice din
cadrul lor, la pct. 82 al secțiunii „Direcțiile, secțiile și alte subdiviziuni
autonome ale Consiliului raional, Direcția de învățământ (1994-1999)”, nr.
8250 „specialiști: principal, coordonator” și 8251 „specialist”. Iar potrivit
notei 3 „Perioadele de activitate în funcțiile de contabil superior, contabil,
inspector superior, inspector, merceolog superior, merceolog, metodist,
dispecer se vor include în vechimea în muncă în serviciul public doar pentru
persoanele cu studii superioare și medii de specialitate din profilul
respectiv”. Respectiv, perioada 11 aprilie 1994 – 05 august 1999 urmează a
fi luată în calcul la stabilirea pensiei ca funcționar public.
În temeiul Anexei nr.1, secțiunea „Autoritățile publice care cad sub
incidența Legii serviciului public”, autoritățile administrației publice locale,
direcțiile și secțiile lor autonome, indiferent de sursele de finanțare, ale Legii
serviciului public nr.443 din 04 mai 1995, funcția deținută în cadrul
Cabinetului metodic din cadrul raionului Leova, era funcție publică, având
în vedere faptul că era o secție subordonată consiliului raional Leova, alături
2
de Direcția de învățământ raională Leova. Astfel, funcția deținută cade sub
incidența funcției publice, conform Legii serviciului public nr.443 din 04 mai
1995.
Cu referire la prevederile art. 1, art.3 alin.(1) din Legea serviciului
public nr.443 din 04 mai 1995, reclamanta a afirmat că odată numită prin
ordin, îndeplinea o funcție de interes public în domeniul educației într-o
subdiviziune din cadrul autorităților administrației publice locale de nivelul
II, activând în regim public, pentru îndeplinirea unei sarcini de interes
general, și nu particular, în perioada 1994-2005 a ocupat funcții publice.
Reclamanta a considerat eronată aplicarea Legii nr.158/2008 pentru
funcția deținută în perioada 2003-2005, când această lege nu era în vigoare,
or, art. 7 alin. (1) din Codul civil, stabilește expres că legea civilă nu are
caracter retroactiv. Decizia de refuz din 29 octombrie 2021 constituie un act
administrativ individual , care îi încalcă drepturile, în special, dreptul la
pensie pentru vechime în muncă.
În sensul art. 31 alin.(3) din Legea cu privire la sistemul public de
pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, Casa Națională de Asigurări Sociale
s-a expus deja asupra aspectului privind acordarea dreptului la pensie, având
în vedere și lista de acte prezentată și din care rezultă cert vechimea în muncă
necesară în acest sens. Or, emiterea unei decizii cu obiect diametral opus
peste 2 luni din data depunerii cererii privind acordarea pensiei pentru
vechimea în muncă, constituie o abatere gravă de la procedura impusă de
Legea nr. 156/1998.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 30 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de
Carolina Levcenco și s-a anulat decizia nr. 15/2021/21611 din 29 octombrie
2021 emisă de oficiul teritorial Leova al Casei Naționale de Asigurări
Sociale de respingere a cererii în stabilirea pensiei, notificarea nr.1-
01/19/818 din 17 noiembrie 2021 privind restituirea pensiei, decizia
nr.2021/15/1/31758 din 11 noiembrie 2021 privind restituirea pensiei și
decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-2202/2021 pe marginea
cererii prealabile, ca ilegale. S-a încasat din contul Casei Naționale de
Asigurări Sociale în beneficiul Carolinei Levcenco suma de 2 000 de lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, pretențiile au fost respinse ca
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 04 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.78),
Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat, iar la data de
15 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.91), a depus apelul
motivat împotriva hotărârii din 30 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
3
sediul Rîșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei
instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii
din 30 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. S-a casat
hotărârea din 30 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. S-
a emis o nouă decizie prin care s-a admis parțial acțiunea înaintată de Carolina
Levcenco. S-a anulat decizia nr.15/2021/21611 din 29 octombrie 2021, emisă
de oficiul teritorial Leova al Casei Naționale de Asigurări Sociale de respingere
a cererii în stabilirea pensiei, notificarea nr.1-01/19-818 din 17 noiembrie 2021
privind restituirea pensiei, decizia nr.2021/15/1/ 31758 din 11 noiembrie 2021
privind restituirea pensiei și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr.L2202/2021 pe marginea cererii prealabile și decizia de suspendare a plății
pensiei din 29 octombrie 2021 nr.2021/15/21605, ca ilegale. S-a încasat din
contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Carolinei Levcenco
suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, pretențiile
s-au respins ca neîntemeiate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel subsumând punctul de vedere
al participanților, stabilind starea de fapt și de drept, a stabilit că, hotărârea
primei instanțe urmează a fi casată, din motivele ce succed.
În acest sens, a reiterat prevederile art.44 alin.(1), (2) din Legea
nr.156/1998, în redacția în vigoare până la 01 ianuarie 2017, care statuau că,
asiguratul cu statut de funcționar public care a realizat stagiul de cotizare
prevăzut la art.42 alin. (1) și (11) și confirmă un stagiu de cotizare în serviciul
public de cel puțin 15 ani beneficiază de dreptul la pensie la atingerea vârstei
specificate la alin.(2) din prezentul articol. Pensia se calculează în cuantum
de 75% din venitul mediu lunar asigurat determinat conform art.45. Începând
cu 1 iulie 2011, pentru funcționarii publici se stabilește vârsta de pensionare
de 57 de ani și 6 luni pentru bărbați și de 52 de ani și 6 luni pentru femei. În
fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform tabelului nr.6,
până la atingerea vârstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1), femei –
2020 – 57 ani.
Prin Legea nr. 290/2016 pentru modificarea și completarea Legii
nr.156/1998, a fost abrogat capitolul VI, unde erau prevăzute normele de
stabilire a pensiei ca funcționar public. Potrivit art. VIII alin. (6) din Legea
nr. 290/2016, prevederile prezentei legi nu se aplică funcționarilor publici,
care la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, au realizat stagiul de
cotizare de 33 de ani bărbați și de 30 de ani femei și de cel puțin 15 ani în
serviciul public. Funcționarii publici menționați vor exercita dreptul la
pensie în conformitate cu prevederile în vigoare ale capitolelor V și VI din
Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări
sociale de stat, până la momentul adoptării prezentei legi.
4
Instanța de apel a reținut din actele prezentate de reclamanta Carolina
Levcenco că se confirmă că, la 01 ianuarie 2017 avea un stagiu total de
cotizare de 30 de ani și cel puțin 15 ani în serviciul public, situație ce denotă,
că la examinarea cererii acesteia de stabilire a pensiei, urmează a fi aplicate
prevederile art. 44 alin. (1), (2) din Legea nr. 156/1998, în redacția în vigoare
până la 01 ianuarie 2017.
Potrivit datelor din carnetul de muncă al reclamantei, la data
depunerii cererii de stabilire a pensiei – 09 septembrie 2021, Carolina
Levcenco confirma un stagiu de cotizare total de cel puțin 30 de ani și un
stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani.
La reexaminarea cererii reclamantei de stabilire a pensiei, la indicația
Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale
Leova a respins cererea Carolinei Levcenco de stabilire a pensiei pentru
limită de vârstă ca funcționar public, invocând precum că, perioadele de
activitate ale reclamantei în funcția de metodist de la 11 aprilie 1994 până la
05 august 1999, în cadrul Inspectoratului Școlar raional Leova, cât și
perioada de activitate de la 14 iulie 2003 până la 18 septembrie 2005, în
funcție de specialist principal-metodist la Centrul Metodic, nu urmează a fi
incluse în calculul stagiului special realizat în serviciul public.
Instanța de apel a desconsiderat aceste argumente ale organului de
stat învestit cu competența de stabilire, calculare și achitare a pensiei.
În acest sens, instanța a reiterat că, potrivit pct.10 din Anexa nr. 1 a
Regulamentului ca privire la modul de stabilire și plată a pensiilor
funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.412 din 22
aprilie 2004, stagiul total de cotizare se stabilește în temeiul Regulamentului
cu privire la modul de calculare și confirmare a stagiului de cotizare pentru
stabilirea pensiei.
Potrivit pct.11 din Anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la modul
de stabilire și plată a pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.412 din 22 aprilie 2004, la calcularea stagiului de cotizare
realizat în funcții publice se iau în considerare numai perioadele de activitate
reală în autoritățile administrației publice, în funcțiile asupra cărora se
extinde sfera de acțiune a Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995
(abrogată la 01 ianuarie 2009) și a Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
În sensul pct.13 din Anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la modul
de stabilire și plată a pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.412 din 22 aprilie 2004, stagiul de cotizare în serviciul public
include perioadele de activitate: a) în funcții publice în autoritățile publice
centrale și locale prevăzute în anexa nr.1 la Legea serviciului public nr.443-
XIII din 4 mai 1995 (abrogată la 1 ianuarie 2009) și în anexa nr.1 la Legea
nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul
5
funcționarului public; b) în funcții publice în autoritățile publice care au
activat pe teritoriul Republicii Moldova până la data intrării în vigoare a
Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (abrogată la 1 ianuarie
2009), conform modului stabilit de Guvern.
În temeiul Hotărârii Guvernului nr.151 din 23 februarie 2001 despre
aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice: 01.03. funcțiile publice
de rangul trei...01.03.02. Specialist principal. 01.03.03 Specialist
coordonator. 01.03.04 Specialist.
Conform Hotărârii Guvernului nr.312 din 20 martie 1998 despre
aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice: 12.03. Comitetul
Executiv Raional, Direcțiile și Secțiile lui Autonome ...12.04.03. Rangul
Trei. 12.04.03.01. Specialist principal.
Raportând circumstanțele de fapt ale speței la dispozițiile legale
citate mai sus, instanța de apel a conchis că, perioada de activitate a
reclamantei în funcția de metodist de la 11 aprilie 1994 până la 05 august
1999, în cadrul Inspectoratului Școlar raional Leova, cât și perioada de
activitate de la 14 iulie 2003 până la 18 septembrie 2005, în funcție de
specialist principal-metodist la Centrul Metodic urmează a fi incluse în
calculul stagiului de cotizare în serviciul public al Carolinei Levcenco. Or,
funcțiile deținute de reclamanta / intimată în această perioadă, au fost incluse
în Clasificatoarele unice ale funcțiilor publice.
Sub acest aspect, a subliniat că în conformitate cu Anexa nr.2 la
Hotărârea Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004, „nomenclatorul
autorităților publice care au activat până la punerea în vigoare legii
serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 și al funcțiilor publice din
cadrul lor”: pct. 82 al secțiunii „Direcțiile, secțiile și alte subdiviziuni
autonome ale Consiliului raional”, Direcția de învățământ (1994-1999), nr.
8250 „Specialiști: principal; coordonator și 8251 Specialist; Nota 3:
Perioadele de activitate în funcțiile de contabil superior, contabil, inspector
superior, inspector, merceolog superior, merceolog, metodist, dispecer se vor
include în vechimea în muncă în serviciul public doar pentru persoanele cu
studii superioare și medii de specialitate de profilul respectiv.
Corespunzător, se deduce că funcția de metodist deținută de
reclamant în perioada 11 aprilie 1994-05 august 1999, urmează a fi luată în
calcul la stabilirea pensiei ca funcționar public.
Totodată, în temeiul Anexei nr. 1, Autoritățile administrației publice
locale, direcțiile si secțiile lor autonome, indiferent de sursele de finanțare
ale legii serviciului public, funcția deținută de reclamantă în cadrul
Cabinetului Metodic din cadrul raionului Leova era funcție publică, având
în vedere faptul că Cabinetul Metodic, care era o secție subordonată
consiliului raional Leova, alături de Direcția de învățământ raională Leova.
6
Aceste circumstanțe denotă în mod cert că funcția de metodist de la
11 aprilie 1994 până la 05 august 1999, în cadrul Inspectoratului Școlar
raional Leova, cât și perioada de activitate de la 14 iulie 2003 până la 18
septembrie 2005, în funcție de specialist principal-metodist la Centrul
Metodic, cad sub incidența funcției publice, conform Legii serviciului public
nr. 443-XIII din 04 mai 1995.
Conform art.1 din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai
1995 (abrogată prin Legea nr.158/2008), serviciul public înseamnă
totalitatea autorităților publice și activitatea persoanelor ce ocupă posturi în
aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor acestor
autorități în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, promovării
politicii externe, apărării ordinii de drept și asigurării securității naționale,
ocrotirii drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor; funcție
publică înseamnă unitate primară a autorității publice, care determină locul
și rolul cetățenilor în munca socială în sistemul serviciului public, drepturile
și obligațiile, exigențele față de pregătirea lui profesională.
Potrivit art.3 alin.(1) din Legea serviciului public, acțiunea prezentei
legi se extinde asupra persoanelor care dețin funcții publice în autoritățile
publice centrale și locale prevăzute în anexa nr. 1, parte integrantă a prezentei
legi.
Prin urmare, instanța de apel a conchis în contextul Legii nr. 443-
XIII din 04 mai 1995, având în vedere că reclamanta a fost numită prin ordin,
îndeplinea o funcție de interes public în domeniul educației, într-o
subdiviziune din cadrul autorităților administrației publice locale de nivelul
II, activând în regim în perioada 1994- 2005, că se constată cu certitudine că,
Carolina Levcenco în perioada de timp enunțată a ocupat funcții publice.
În acest context, instanța de judecată a apreciat ca fiind eronată
aplicarea Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 pentru anii 2003-2005, or
această lege nu era în vigoare în perioada de activitate a reclamantei.
Or, conform art. 7 din Codul civil (în vigoare în perioada enunțată),
legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă
condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici
condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea,
legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei
situații juridice stinse sau în curs de realizare.
În aceste condiții, s-a concluzionat că pentru perioadele relevante
speței (anii 1994-1995 și respectiv anii 2003-2005) atât în funcția de
metodist, cât și în funcția de specialist-metodist, în ambele cazuri,
reclamanta a îndeplinit funcții publice, iar perioadele de timp vizate urmau a
fi luate în calcul la stabilirea pensiei în calitatea de funcționar public, situație
ce denotă că la data depunerii cererii de stabilire a pensiei, Carolina
7
Levcenco confirma un stagiu de cotizare în serviciul public mai mare de 15
ani.
Deci, contrar aserțiunilor Casei Naționale de Asigurări Sociale
expuse în cererea de apel, instanța de apel a conchis că la momentul
depunerii cererii de stabilire a pensiei, Carolina Levcenco confirma un stagiu
de cotizare în serviciul public mai mare de 15 ani, motiv pentru care se
deduce că în mod eronat, ilegal și neîntemeiat a fost emisă decizia nr.
15/2021/21611 din 29 octombrie 2021, prin care s-a respins cererea privind
acordarea pensiei pentru limita de vârstă ca funcționar public.
Din sensul prevederilor art.30 alin. (3), art.33 alin. (1) lit.a),b),c),
art.40 alin.(1), (2) din Legea privind sistemul de pensii, derivă că, acordarea
drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin
decizie, emisă de organul teritorial de asigurări sociale și semnată de
conducătorul acestuia, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii cu
toate actele necesare.
Instanța de apel a notat că, este cert și faptul că temeiurile privind
reexaminarea drepturilor la pensie, sunt reglementate de prevederile art. 33
alin. (1) din Legea privind sistemul de pensii, astfel încât, reexaminarea
drepturilor la pensie se efectuează în cazul: apariției unor circumstanțe noi
referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la
acordarea drepturilor la pensie; transferării la altă categorie de pensie;
persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie
pentru limită de vârstă.
Analizând circumstanțele de fapt ale speței și ținând cont de faptul
că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Leova s-a expus deja asupra
aspectului privind acordarea dreptului la pensie al Carolinei Levcenco, având
în vedere și actele pe care le-a prezentat reclamanta și din care a rezultat și
vechimea sa de muncă necesară în acest sens, emiterea unei decizii de
respingere a cererii privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă ca
funcționar public, peste aproximativ 2 luni din data depunerii de cererii
privind acordarea pensiei pentru vechimea de muncă, constituie o gravă
abatere de la procedura impusă prin Legea nr. 156/1998.
De altfel, se impune a fi precizat că, prin prisma art.33 din Legea
nr.156/1998, se constată că, lipsesc circumstanțe care ar justifica
reexaminarea dreptului la pensie, motiv pentru care se impune concluzia că,
decizia privind reținea plății pensiei, notificarea de restituire a pensiei și
decizia emisă în procedură prealabilă, sunt viciate, acestea fiind emise cu
încălcarea procedurii legale și constituie o ingerință în dreptul reclamantei /
intimate la pensie pentru vechimea de muncă.
Totodată, Colegiul menționează că, potrivit art.224 alin.(1), lit.(b)
din Codul administrativ, examinând acțiunea în contencios administrativ în
fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri, în baza
8
unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ
individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în
procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act
administrativ individual, dacă revendicarea pretenției reclamantului de
emitere a actului este întemeiată.
În acest context, instanța de apel a menționat că potrivit dosarului
administrativ, se atestă că, prin decizia de suspendare a plății pensiei din
29.10.2021 nr.2021/15/21605 s-a suspendat achitarea pensiei (f.d.38, dosar
administrativ), iar în circumstanțele expuse, fiind constatată ilegalitatea
actelor menționate supra și având în vedere obligația instanței de a cerceta
din oficiu starea de fapt, se impune necesitatea anulării și deciziei din
29.10.2021 nr.2021/15/21605, prin care s-a suspendat plata pensiei, adoptată
în procedura prealabilă.
Curtea Constituțională în Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011
privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de
asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați a
statuat cu titlu de principiu că, un drept social poate fi obiectul protecției
constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este
dobândit 7 și are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept
patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care
deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate al
persoanei.
Instanța de apel a considerat relevantă speței hotărârea CtEDO emisă
în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), în care Curtea a statuat că, pensia
constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al
Convenției pentru drepturile omului și se constată o discriminare în sensul
articolului 14, dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru
diminuarea patrimoniului reclamantului. În speța Akdeejeva versus Letonia
(2007), CtEDO a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost
încălcat articolul 6 din Convenția drepturilor omului și articolul 1 din
Protocolul 1, în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei,
dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
La caz, fiind constatat cert că, Carolina Levcenco a probat în
totalitate faptul că, pentru perioadele relevante speței (anii 1994-1995 și
respectiv anii 2003-2005), atât în funcția de metodist, cât și în funcția de
specialist-metodist, reclamanta a îndeplinit funcții publice, considerente din
care, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate respinge în stabilirea
pensiei pentru limita de vârstă ca funcționar public în privința Carolinei
Levcenco.
În partea ce ține de cheltuielile de asistență juridică, instanța de apel
a reținut că pe parcursul judecării prezentei cauze, interesele
intimatei/reclamante Carolina Levcenco au fost reprezentate de avocatul
9
Igor Șcheau, iar pentru serviciile prestate de acest avocat, reclamanta a
achitat suma de 5 000,00 lei cu titlu de onorariu, fapt confirmat prin bonul
de plată seria GL nr. 125085 din 16 iulie 2022 (f. d. 67).
În context, instanța de apel a citat prevederile art.96 alin.(1), (11) din
Codul de procedură civilă, precum și că pornind de la practica CtEDO,
cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente
angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin
prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către
partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente:
dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin
virament sau bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă evidență,
emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație;
listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent
acestora (cu tariful și orarul).
Instanța de apel a subliniat că pentru determinarea cuantumului
compensației acordate, instanța de judecată, pentru a face o apreciere
corectă, va mai ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea
întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la soluționarea
cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare
pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea profundă
a unor reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a altor procedee
de comunicare cu clienți specifici etc.); faptul în ce măsură munca avocatului
în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul
obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei;
natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și
abilitatea avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate
în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la
discreția instanței.
La caz, reieșind din complexitatea cauzei, volumul de lucru prestat
de avocat, dar și faptul că prezentul litigiu a fost soluționat într-o singură
ședință de judecată în prima instanță și o singură ședință în instanța de apel,
totodată având în vedere volumul de lucru al avocatului, Completul va încasa
din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Carolina
Levcenco suma de 2 000,00 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,
cuantum care este apreciat ca fiind real, necesar și rezonabil, în rest,
solicitarea de compensare a cheltuielilor de asistență juridică urmând a fi
respinse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.131), Casa
Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs nemotivat, iar la 30 octombrie
2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.137), a depus motivarea
acestuia împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
10
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel
și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În susținerea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel la
examinarea cauzei a emis o decizie pripită nefiind studiate minuțios actele
normative în vigoare, care reglementează obiectul litigiului. Nu au fost luate
în considerare argumentele aduse prin materialele probante. Decizia instanței
de apel este neîntemeiată, deoarece nu a analizat multilateral actele
normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum
și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța
de apel ca fiind stabilite.
Potrivit art.44 din Legea nr.156/14.10.1998 privind sistemul public
de pensii, în vigoare până la 01 ianuarie 2017, asiguratul (femeie) cu statut
de funcționar public, care a realizat un stagiu de cotizare total, de 30 ani,
confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani beneficia
de dreptul la pensie ca funcționar public anticipat calculată în cuantum de
75% din venitul mediu lunar asigurat pentru ultimele 60 de luni de activitate
în serviciul public.
Prin Legea nr.290/2016 pentru modificarea și completarea Legii
nr.156/1998, a fost abrogat capitolul VI, unde erau prevăzute normele de
stabilire a pensiei ca funcționar public.
Totodată, prevederile Legii nr.290/2016 nu se vor aplica
funcționarilor publici care, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi
(01.01.2017), au realizat stagiul total de cotizare, femeile de 30 ani și de cel
puțin 15 ani în serviciul public.
În stagiul de cotizare în serviciul public se includeau/includ
următoarele perioade: a) de activitate în funcții publice în autoritățile
publice centrale și locale prevăzute în anexa nr.1 la Legea serviciului public
nr.443/1995 (abrogată la 1 ianuarie 2009) și în anexa nr.1 la Legea
nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public; b)
de activitate în funcții publice în autoritățile publice care au activat pe
teritoriul Republicii Moldova până la data intrării în vigoare (01.01.1996) a
Legii serviciului public nr.443/1995 (abrogată la 1 ianuarie 2009), conform
modului stabilit de Guvern. Astfel, la calcularea stagiului de cotizare în
serviciul public se include activitatea în autoritățile publice în funcțiile
asupra cărora se extinde sfera de acțiune a Legii serviciului public și anume:
Nomenclatorul autorităților publice care au activat până la punerea în
aplicare a Legii serviciului public nr. 443/1995 (în vigoare de la 01.01.1996)
și al funcțiilor publice din cadrul lor, aprobat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr.412/2004 și modificat prin Hotărârea Guvernului
nr.611/2006; Clasificatorul unic al funcțiilor publice aprobat prin Hotărârea
Guvernului Republici Moldova nr. 312/1998; Clasificatorul unic al funcțiilor
publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.151/2001
(cu excepția funcțiilor publice de deservire tehnică); Legea nr.155/2011
11
pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice; Hotărârea
Guvernului nr. 1001/2011 privind punerea în aplicare a unor acte legislative.
Respectiv, funcționar public este persoana care ocupă funcție de stat
remunerată și care dispune de ranguri și grade, stabilite în conformitate cu
principiile Legii serviciului public nr.443/1995, abrogată prin Legea
nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în
vigoare de la 01.01.2009.
Totodată, în conformitate cu art.2 din Legea nr. 1263/1997 despre
Regulamentul de conferire a gradelor de calificare funcționarilor publici, în
vigoare de la 25.09.1997, funcționarilor care, la data publicării prezentei legi,
lucrează în serviciul public li se conferă inițial grad de calificare conform
rangului funcției deținute, în corespundere cu pregătirea profesională și
eficiența muncii, în baza propunerilor pe care o comisie constituită special
în acest scop le prezintă conducătorului autorității publice respective.
Gradele de calificare se conferă de autoritatea publică ce a încadrat persoana
în serviciul public. Conferirea gradului de calificare se perfectează printr-un
act, semnat de conducătorul autorității publice respective. Gradele de
calificare se conferă funcționarilor publici consecutiv, la vechimea minimă
în gradul de calificare anterior, ținându-se cont de pregătirea lor profesională,
de rezultatele muncii și ale atestării efectuate în modul stabilit de legislație.
Dacă persoana care se încadrează în serviciul public nu are gradul de
calificare necesar deținerii funcției de rangul respectiv, i se stabilește o
perioadă de probă de până la 6 luni conform art. 16 din Legea serviciului
public.
Urmare examinării actelor înaintate la 09 septembrie 2021 de către
CTAS Leova privind solicitarea stabilirii pensiei ca funcționar public,
organul de asigurări sociale a refuzat în stabilirea pensiei ca funcționar
public, (decizia de refuz nr. 21611 din 29 octombrie 2021) deoarece conform
documentelor prezentate și datelor din contul personal de asigurări sociale
până la 01 ianuarie 2017 nu se confirmă cel puțin15 ani stagiu de cotizare în
serviciul public (stagiul special confirmat este de 11 ani 01 lună 16 zile).
Totodată, perioada de activitate în funcție de metodist de la 11 aprilie
1994 până la 05 august 1999 în cadrul Inspectoratului Școlar raional Leova,
cât și perioada de activitate de la 14.07.2003 până la 18.09.2005 în funcție
de specialist principal-metodist la Centrul Metodic nu este inclusă în calculul
stagiului special realizat în serviciu public, deoarece nici funcția, nici
autoritatea nu se regăsesc în actele normative enumerate ce ar acorda dreptul
la pensie ca funcționar public. Respectiv, stagiul special în serviciul public
se confirmă începând cu 19 septembrie 2005 până la 31 decembrie 2016 (11
ani 01 lună 16 zile). În contextul celor expuse, a indicat lipsa temeiului legal
de anulare a deciziei de refuz nr.15/2021/21611 din 29 octombrie 2021,
notificării nr.1-01/19-818 din 17 noiembrie 2021 și a deciziei
nr.2021/15/1/21758 din 11 noiembrie 2021 privind restituirea pensiei
încasate necuvenit. Or, solicitarea intimatei privind includerea în stagiul
12
special ca funcționar public a perioadei de activitate în funcție de specialist
principal-metodist la Centrul Metodic nu are o reglementare juridică și un
suport probatoriu pertinent, în vederea admiterii pretenției invocate.
Recurentul a indicat că analizând actele judecătorești motivate, atât
instanța de fond, cât și Curtea de Apel au anulat actele solicitate prin acțiunea
înaintată însă, au omis a se expune asupra pretenției privind obligarea
autorității publice de a achita intimatei pensia de care aceasta ipotetic a fost
lipsită prin efectele deciziilor contestate. În motivarea actelor emise atât
instanța de fond cât și instanța de apel reține că CNAS nu poate respinge
stabilirea pensiei pentru limita de vârstă ca funcționar public intimatei, însă
nici nu constată dreptul acesteia la prestația respectivă.
Totodată, a considerat neîntemeiată și neargumentată admiterea
acțiunii înaintate, deoarece atât suportul probatoriu anexat la materialele
dosarului cât și temeiul legal denotă faptul că funcția deținută de intimată pe
perioada litigioasă nu este considerată funcție publică. La examinarea
cerințelor înaintate, instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de
drept material pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite
și neîntemeiate. Decizia instanței de apel este nemotivată, nu au fost
elucidate toate circumstanțele importante speței și a fost aplicate eronat
normele relevante speței.
La 31 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimatei copia recursului depus, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate
la materialele dosarului (f.d.142-143).
La 25 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.144),
Carolina Levcenco, reprezentată de avocatul Igor Șcheau, a depus referință
la recurs, solicitând declararea acestuia inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din
Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse
la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
13
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la
examinarea admisibilității recursului va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului,
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 13 iunie
Prin intermediul poștei electronice (f.d.130), la 16 iunie 2023 instanța
de apel a notificat dispozitivul deciziei instanței de apel, iar la 10 octombrie
2023, decizia motivată. Astfel, recursul depus Casa Națională de Asigurări
Sociale a fost înaintat cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale enunțate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, depus până la data de 01
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la
14
art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
15
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Casa Națională de Asigură Sociale.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, art. 246 din Codul
administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023),
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigură Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
16