3ra-91/23 — obligarea stabilirii pensiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea stabilirii pensiei
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului. Articolul 246 din Codul administrativ in vigoare pina la 01 septembrie 2023
3ra-91/23 — obligarea stabilirii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Vasile Galatonov împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea la stabilirea
pensiei,
împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-91/23
PIGD 2-20059702-01-3ra-25012023)
Admisibilitatea recursului. Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare
până la 1 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Dodon)
Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)
14 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 3 iunie 2020, reclamantul Vasile Galatonov a depus o acțiune în
contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,
solicitând obligarea acesteia la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în condiții
avantajoase.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat oficial în câmpul
muncii din anul 1980. Începând cu data de 26 mai 1997 și până în prezent, acesta
este angajat al Î.M. „Glass Container Company” S.A., în funcția de topitor sticlă,
în cadrul secției cuptor. A precizat că, în perioada 23 august 1999 – 1 iunie 2006,
funcția exercitată purta denumirea de „operator cuptor”, având codul ocupațional
18421, iar începând cu 1 ianuarie 2006 și până în prezent, funcția este intitulată
„topitor sticlă”, cu același cod ocupațional.
Reclamantul a invocat că, prin Legea nr. 317 din 22 decembrie 2017, au
fost aduse modificări articolului 41 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public
de pensii, fiind introdus alineatul (21), care prevede posibilitatea stabilirii pensiei
pentru limită de vârstă în condiții avantajoase pentru persoanele care au realizat
un stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă de cel puțin 10 ani, cu
reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani, în condițiile unui stagiu complet
de 34 de ani pentru bărbați.
De asemenea, a subliniat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 256 din 27
martie 2018, a fost aprobată lista locurilor de muncă în condiții deosebite, în
temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiții avantajoase.
Potrivit anexei nr. 1 la această hotărâre, în capitolul II – „Industria chimică”,
punctul 2 – „Fabricarea sticlei și articolelor din sticlă”, litera a) – „muncitori”, este
inclusă funcția de „topitor sticlă”.
Apreciind că întrunește condițiile legale pentru acordarea pensiei în condiții
avantajoase, la data de 26 iunie 2018, reclamantul a depus la Casa Națională de
Asigurări Sociale (Oficiul teritorial sector Rîșcani, mun.Chișinău) cererea de
stabilire a pensiei, anexând actele necesare. Prin decizia din 6 decembrie 2018,
cererea a fost respinsă pe motiv că nu ar fi fost realizat stagiul complet de cotizare
de 34 de ani, ci doar 33,6 ani. Reclamantul nu a contestat această decizie, însă a
depus o nouă cerere peste aproximativ un an.
Astfel, la data de 30 septembrie 2019, acesta a adresat o nouă cerere Casei
Naționale de Asigurări Sociale, solicitând stabilirea pensiei pentru limită de vârstă
în condiții avantajoase, în baza acelorași documente justificative. Prin decizia nr.
48389 din 23 ianuarie 2020, CNAS a respins cererea pe motiv că activitatea
1
desfășurată de reclamant în perioada 23 august 1999 – 31 decembrie 2005, în
calitate de „operator cuptor”, nu s-ar regăsi în lista locurilor de muncă în condiții
deosebite.
Împotriva acestei decizii, la data de 18 februarie 2020, reclamantul a
formulat o cerere prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 162–165 din Codul
administrativ, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii de stabilire a pensiei
în condiții avantajoase.
Prin răspunsul nr. G-558/20 din 11 martie 2020, comunicat reclamantului
la data de 18 martie 2020, cererea prealabilă a fost respinsă, motivat de faptul că
documentele prezentate nu ar confirma desfășurarea activității în condiții de
muncă încadrate în Lista nr. 1. Totodată, s-a invocat că lista aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 256/2018 a intrat în vigoare la 30 martie 2018 și nu s-ar
aplica pentru perioadele anterioare acestei date.
Reclamantul a calificat poziția autorității publice ca fiind ilegală și
vătămătoare, arătând că este încadrat în câmpul muncii, cu plata contribuțiilor de
asigurări sociale, începând din anul 1980 până în 1994, cu o întrerupere în perioada
1995–1996, iar din anul 1998 și până în prezent, activitatea sa este continuă,
rezultând un stagiu total de cotizare de 36 de ani la data de septembrie 2019, ceea
ce corespunde prevederilor art. 42 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.
În plus, reclamantul a arătat că, din 23 august 1999 până în prezent, a
desfășurat o activitate identică, în aceeași unitate, în regim de zi întreagă, în
condiții de muncă deosebite, indiferent de denumirea funcției în nomenclator. A
menționat că, deși funcția purta denumirea de „operator cuptor” în perioada 1999–
2005, aceasta avea același cod 18421 ca și funcția de „topitor sticlă” utilizată
ulterior, începând cu 1 ianuarie 2006. Chiar și excluzând perioada 1999–2005, din
anul 2006 până la momentul cererii acumulate erau deja 13 ani și 8 luni de muncă
în condiții deosebite, ceea ce depășește pragul minim de 10 ani cerut de lege.
Reclamantul a invocat și aplicabilitatea art. 7 alin. (2) din Codul civil,
potrivit căruia legea nouă se aplică situațiilor juridice în curs de realizare la data
intrării sale în vigoare, astfel încât Hotărârea Guvernului nr. 256/2018 trebuie
aplicată și în privința activității desfășurate anterior datei de 30 martie 2018, dacă
aceasta se continuă sub aceeași formă.
În consecință, reclamantul a solicitat:
a) anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.
92/2019/48389 din 27 ianuarie 2020;
b) anularea actului administrativ nr. G-558/20 din 11 martie 2020 emis în
procedura prealabilă;
c) obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită un act
administrativ favorabil privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă
în condiții avantajoase, în baza cererii depuse la 30 septembrie 2019;
d) obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului moral și la plata
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 noiembrie 2021,
s-a anulat decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial sectorul
Râșcani, municipiul Chișinău) nr. 92/2019/48389 din 27 ianuarie 2020 privind
refuzul în stabilirea pensiei în condiții avantajoase reclamantului Vasile Galatonov
2
și actul administrativ nr. G-558/20 din 11 martie 2020 adoptat de Casa Națională
de Asigurări Sociale în procedura prealabilă. S-a obligat Casa Națională de
Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil privind
stabilirea pensiei în condiții avantajoase reclamantului Vasile Galatonov în baza
cererii din 30 septembrie 2019. Cererea depusă de Vasile Galatonov împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale privind încasarea cheltuielilor de judecată s-
a respins ca neîntemeiată.
Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 9 decembrie 2021, Casa
Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii din 19 noiembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în termenul prevăzut de art. 232 alin.
(1) din Codul administrativ.
În speță, hotărârea motivată a fost comunicată apelantei la data de 22 martie
2022, prin intermediul oficiului poștal, iar motivarea apelului a fost depusă la 12
aprilie 2022, adică cu respectarea prevederilor art. 232 alin. (2) din Codul
administrativ.
Prin decizia din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea
din 19 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Făcând referire la art. 41 alin. (21) din Legea privind sistemul public de
pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, instanța de apel a specificat că pentru
persoanele care au realizat stagiul de cotizare în condiții deosebite de muncă cel
puțin 10 ani compleți, vârsta standard de pensionare stabilită în tabelul nr.2 se
diminuează conform tabelului nr. 21. Lista locurilor de muncă în condiții
deosebite, în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiții
avantajoase, precum și modul de aplicare a acestei liste se aprobă de Guvern.
Instanța de apel a reținut că, în Lista locurilor de muncă încadrate în condiții
deosebite, în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiții
avantajoase, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Listei
locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, în temeiul căreia se acordă
pensie pentru limită de vârstă în condiții avantajoase, precum și a Instrucțiunii
privind modul de aplicare a Listei și de confirmare a stagiului special, nr. 256 din
27 martie 2018 (în vigoare 30 martie 2018), la poziția 23.1-818146 este indicată
categoria de muncitori „topitori sticlă”.
Din circumstanțele faptice ale cauzei, instanța de apel a stabilit că
confirmarea eliberată de Î.M. „Glass Container Company” S.A. la 20 noiembrie
2019, atestă faptul că Vasile Galatonov a activat în cadrul companiei începând cu
data de 26 mai 1997 până în prezent. În perioada de la 23 august 1999 până la 1
ianuarie 2006 a activat în funcția de operator la cuptorul de topire a sticlei (funcție
care ulterior a fost schimbată în topitor sticlă, începând cu data de 1
ianuarie 2006), având aceleași responsabilități (Anexa: fișa de post) ca și topitorul
sticlă Cod 18421 – funcție prevăzută în Lista locurilor de muncă încadrate în
condiție deosebite, în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în
condiții avantajoase, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 256 din 27 martie
2018.
Totodată, din fișele postului anexate la materialele dosarului administrativ,
rezultă că atât postul de „operator la cuptorul de topire al sticlei”, cât și „postul de
3
topitor sticlă” deținute de Vasile Galatonov, la pct. 1, Obiectivul principal al
postului, sunt indicate asigurarea continuității procesului de topire a masei de
sticlă în parametrii necesari și menținerea nivelului masei de sticlă în cuptor.
Potrivit suportului probator administrat, instanța de apel a stabilit că Vasile
Galatonov a activat în calitate de „operator cuptor”, cu ziua deplină de muncă, în
perioada de la 23 august 1999 până la 1 ianuarie 2006, codul funcției 18421, iar
în perioada 1 ianuarie 2006 până în prezent funcția a fost redenumită în „topitor
sticlă”, codul funcției 1841, în cadrul Î.M. „Glass Container Company” S.A. cu
aceleași responsabilități.
Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind nejustificată poziția autorității
publice precum că funcția de „topitor sticlă” deținută de Vasile Galatonov este
„operator cuptor” pe motiv că responsabilitățile conform fișelor postului sunt
aceleași, or, în același fel se egalează și funcția de „operator cuptor” cu funcția de
„topitor sticlă”, care este inclusă în Lista locurilor de muncă încadrate în condiții
deosebite în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiții
avantajoase și de confirmare a stagiului special, Anexa nr.1 la Hotărârea
Guvernului nr. 256 din 27 martie 2018.
La 17 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, CNAS a declarat
recurs împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acestei și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii. Iar,
la data de 11 ianuarie 2023 CNAS a prezentat motivarea recursului.
În motivarea recursului a susținut că hotărârea instanței de apel este
neîntemeiată și pasibilă de casare integrală, invocând aplicarea eronată a normelor
legale care reglementează condițiile de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă
în condiții avantajoase.
CNAS a argumentat că instanțele de fond și de apel au constatat în mod
greșit că reclamantul Vasile Galatonov întrunește condiția realizării stagiului de
cotizare de cel puțin 10 ani în condiții deosebite de muncă, întrucât funcția
exercitată anterior anului 2006, intitulată „operator la cuptorul de topire a sticlei”,
nu se regăsește în lista locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 256/2018.
Recurenta a respins concluzia instanțelor privind echivalarea acestei funcții
cu cea de „topitor sticlă”, întrucât legislația nu prevede posibilitatea echivalării
funcțiilor în baza fișelor de post sau a identității atribuțiilor, iar procesele
tehnologice aferente celor două funcții sunt distincte.
De asemenea, CNAS a susținut că Hotărârea Guvernului nr. 256/2018, în
baza căreia se acordă dreptul la pensie în condiții avantajoase, a intrat în vigoare
la 30 martie 2018 și nu poate fi aplicată retroactiv pentru perioadele anterioare
acestei date. Prin urmare, activitatea desfășurată de reclamant înainte de acest
moment nu poate fi recunoscută ca fiind realizată în condiții deosebite doar prin
schimbarea ulterioară a denumirii funcției.
Recurenta a invocat faptul că reclamantul nu a prezentat documentele
prevăzute de lege pentru confirmarea stagiului de cotizare special, în special copia
legalizată a fișei de evaluare a locului de muncă, cerută expres de punctul 12 din
Instrucțiunea aprobată prin aceeași hotărâre a Guvernului.
4
În final, CNAS a criticat instanța de apel pentru un control judiciar formal
și nemotivat, arătând că aceasta a preluat argumentele instanței de fond fără o
examinare efectivă a chestiunilor de drept și de fapt invocate în apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite
neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea
Supremă de Justiție.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție constată că dispozitivul deciziei pronunțate de Curtea
de Apel Chișinău la data de 25 octombrie 2022 a fost notificat recurentei – Casa
Națională de Asigurări Sociale – la data de 14 noiembrie 2022. Ulterior, la data de
17 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, recurenta a depus cererea
de recurs împotriva deciziei menționate.
5
Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată recurentei la data de 16
decembrie 2022, iar motivarea recursului a fost prezentată la data de 11 ianuarie
2023.
Prin urmare, Completul de judecată reține că cererea de recurs și motivarea
acesteia au fost depuse în termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul
administrativ, fiind respectate exigențele privind contestarea deciziei instanței de
apel în calea de atac a recursului.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.
În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul
administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința
de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale
încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de
apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului”
de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data
depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
formulat de Casa Națională de Asigurări Sociale include obiecții de fapt și de drept
care sunt similare celor prezentate în cererea de apel. Aceste obiecții au fost
analizate detaliat de către Curtea de Apel Chișinău, care le-a evaluat
corespunzător.
În plus, Casa Națională de Asigurări Sociale, în recursul său, nu a invocat
un temei plauzibil care să justifice admisibilitatea recursului, având în vedere că
6
recurentul trebuie să fie capabil să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna
situația juridică stabilită anterior.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde
de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p.141, §39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la data
depunerii recursului) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7