3ra-883/23 — contestarea actului administrativ

3ra-883/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-883/23

2-21067588-01-3ra-18082023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă, de contencios administrativ depusă de Lupușor Svetlana

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

favorabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2023, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 22 februarie 2022,

c o n s t a t ă:

La data de 05 mai 2021, Lupușor Svetlana a depus acțiune împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind anularea ordinului nr. 721p din 21.08.2020,

în partea reflectării vechimii în serviciul public de 21 ani 00 luni și 00 zile, precum

și obligarea includerii și calculării în stagiul realizat ca funcționar public perioada

de activitate în calitate de inspector pe sector în anii 1993-1998.

În motivarea a invocat că, prin ordinul nr.32 din 06.04.1999, eliberat de

Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei, r-nul Glodeni, a fost angajată în

calitate de inspector, iar prin ordinul nr. 37 din 31.05.1999 eliberat de Direcția

Asistență Socială și Protecția Familiei, r-nul Glodeni, a fost angajată în calitate de

inspector de sector.

Astfel, funcțiile în care a fost angajată cad sub prevederile Clasificatorului

unic al funcțiilor publice.

Însă, reprezentanții Casei Naționale de Asigurări Sociale la emiterea ordinului

nr.721p din 21.08.2020, cât și la examinarea cererii prealabile i-au aplicat greșit

stagiul în serviciul public, deoarece conform Clasificatorului unic al funcțiilor

publice prevăzut de Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.151 din

23.02.2001, la rubrica, ,Funcțiile publice de rangul trei” sub nr. 01.03.18 este

indicată funcția, ,,inspector de specialitate”.

1

Conform ordinului nr.32 din 06.04.1999 eliberat de Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei raionului Glodeni, a fost angajată în calitate de ,,inspector”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 februarie 2022, s-

a admis acțiunea.

S-a anulat ordinul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 721p din 21 august

2020, în partea reflectării vechimii în serviciul public de 21 ani 00 luni și 00 zile,

și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă și să calculeze în

stagiul realizat de Lupușor Svetlana ca funcționar public perioada de activitate în

calitate de inspector pe sector în anii 1993-1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, funcției de inspector din

cadrul Direcției prin efectul legii i-a fost atribuit statutul de funcționar public și

funcția dată fost inclusă în Clasificatorul unic al funcțiilor publice, iar la calcularea

vechimii în muncă în serviciul public se includ și perioadele de activitate în

autoritățile administrației publice care au funcționat pe teritoriul Republicii

Moldova, până la aplicarea Legii serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995.

În Anexa nr. 1 la Legea nr. 443 din 04 mai 1995 privind serviciul public și

Anexa nr. 1 la Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, din componența autorităților publice care cad sub incidența

legii date fac parte Direcțiile de asistență socială raionale.

Instanța a stabilit că, Lupușor Svetlana întrunește condițiile pentru a fi

considerată activitatea sa din perioada anilor 1993 – 1999, în cadrul Direcției

asistență socială Glodeni, ca și funcționar public, iar perioada menționată urmează

a fi luată în calcul la stagiul realizat.

Prin Lege a fost recunoscut expres efectul retroactiv în partea ce ține de

calcularea stagiului de cotizare realizat în serviciul public în perioadele de activitate

în calitate de funcționar public în cadrul autorităților publice care au funcționat pe

teritoriul Republicii Moldova, până la punerea în aplicare a legilor enunțate supra.

Astfel, în accepțiunea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 443 din 04 mai 1995

privind serviciul public, în vechimea în muncă în serviciul public se includ, de

asemenea, perioadele de activitate în autoritățile administrației publice care au

funcționat pe teritoriul Republicii Moldova până la punerea în aplicare a prezentei

legi, deci esențial și primordial pentru includerea vechimii în serviciul public

reprezentând activitatea în cadrul autorităților administrației publice și nu statutul

de funcționar public.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 09 martie 2022, Casa

Națională de Asigurări Sociale, a declarat apel nemotivat, iar la 05 iulie 2022, apel

motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani)din 22 februarie

2022, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să

fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2023, s-a respins cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 februarie 2022.

La 27 aprilie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus de recurs

nemotivat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2023, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii Judecătoriei

Rîșcani din 22 februarie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

2

La 03 august 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus de recurs

motivat.

În motivarea recursului a reiterat că instanța de apel a dat o interpretate

arbitrară materialelor dosarului și cadrului normativ pertinent speței.

La determinarea faptului dacă activitatea intimatei Lupușor Svetlana din

perioada de referință se atribuie la stagiu de cotizare în serviciul public urmează a

fi aplicate prevederile Nomenclatorului autorităților publice care au activat până la

punerea în vigoare a Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995 și al

funcțiilor publice din cadrul lor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 412/2004

despre aprobarea unor acte normative ce țin de stabilirea și plata pensiilor

funcționarilor publici.

Funcția deținută de Lupușor Svetlana, în calitate de inspector de sector nu este

menționată în Nomenclator, și respectiv nu se atribuie la funcție publică.

Carnetul de muncă ЛТ-I № 0190032, atestă că intimatei Lupușor Svetlana i s-

a conferit grad de calificare Consilier de clasa 2, la 01.12.1999 (înscrierile nr. 8).

Astfel, în cazul în care în perioada anilor 1993 – 1999 Lupușor Svetlana ar fi

activat în funcție publică, la 02.09.1999 când a fost transferată în funcția de

specialist coordonator pe probleme de pensionare, nu mai urma să mai susțină vreo

perioadă de probă de 6 luni.

Instanța de apel, cu derogare de la prevederile art. 373 alin.(5) Cod procedură

civilă, s-a eschivat de la obligația să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel, fapt ce reprezintă o încălcare procedurală ce afectează întregul act

judecătoresc.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel neîntemeiat au stabilit că situația

intimatei și cea Raisei Meaun urmează a fi tratate identic. Probele din dosar denotă

de fapt contrariul.

Lupușor Svetlana nu a prezentat careva acte confirmative, ca cele existente în

cazul Raisa Meaun, care ar atesta deținerea funcției publice în perioada 23.08.1993

– 02.09.1999.

Concluzia instanțelor de judecată, precum că intimata, în perioada anilor 1993

– 1999 a deținut și a activat într-o funcție echivalente celei publice, iar perioada

menționată urmează a fi luată în calcul la stagiul realizat, este ilegală și contravine

legii și probatoriului dosarului.

În opinia recurentei instanța de apel a judecat formal cauza, fapt ce constituie

o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil,

care prin prisma art. 238 Cod administrativ, aveau o speranță că instanța de apel va

analiza detaliat și se va pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că: prin

Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat

cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea

cererii de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării

acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

3

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,

cu excepția art.169–171. Or, legea procesual-civilă, care impune obligații noi

anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează

exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare,

nu are putere retroactivă.

În conjunctura enunțată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului

administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Cu referire la termenul recursului:

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În speță, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestate

la 12 aprilie 2023 în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, instanței de apel a notificat recurentului

dispozitivul deciziei la 10 mai 2023, iar decizia motivată la data de 09 august 2023,

prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin comunicările anexate

la fila dosarului 141/145

Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs nemotivat la 27 aprilie

2023, iar recursul motivat la 03 august 2023.

Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea

nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

Până la data examinării recursului, Lupușor Svetlana nu a manifestat opțiunea

de a depune referință, asupra recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

4

vigoare din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară

inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință

nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări

de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38;

Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85).

5

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

6