2ac-135/25 — anularea partială a actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea partială a actului administrativ
- Temei legal
- conflict negativ de competentă
2ac-135/25 — anularea partială a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la soluționarea conflictului negativ de competență dintre
Curtea de Apel Centru și Judecătoria Chișinău,
în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea înaintată de
Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct” SRL împotriva Serviciului
de Informații și Securitate, privind anularea parțială a actului administrativ,
(Dosarul nr. 2ac-135/25
NR. PIGD 2-24032761-01-2cc-24042025)
Conflictul negativ de competență. Actele Serviciului de Informație și Securitate de
includere în liste a persoanelor asociate subiecților restricțiilor, emise în afara hotărârii
Comisiei Situații Excepționale, țin de competența judecătoriei.
Judecătoria Chișinău, jud. G. Mîțu
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
8 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților conflictul negativ de competență dintre
Curtea de Apel Centru și Judecătoria Chișinău,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 martie 2024, Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct”
SRL, reprezentați de avocatul Gaina Sergiu, au depus la Judecătoria
Chișinău, sediul Râșcani cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului
de Informații și Securitate, solicitând anularea Ordinului nr. 2 din 25 ianuarie
2024 „Cu privire la aprobarea listelor persoanelor în privința cărora există
probe, informații documentate că sunt asociate subiecților restricțiilor”, în
partea ce-i vizează pe reclamanți.
La 25 martie 2024 cauza nominalizată a fost repartizată în mod
aleatoriu prin intermediul PIGD spre examinare judecătorului Judecătoriei
Chișinău, specializat în examinarea cauzelor de contencios administrativ,
Gheorghe Mîțu.
Prin încheierea din 28 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, s-a declarat
admisibilă și s-a primit spre examinare cererea de chemare în judecată depusă
de Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct” SRL împotriva
Serviciului de Informații și Securitate, privind anularea parțială a actului
administrativ.
Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Chișinău din 27 noiembrie
2024, s-a declinat competența la judecarea cauzei nominalizate, cu
transmiterea dosarului spre examinare după competență la Curtea de Apel
Chișinău.
Prin referința depusă, Serviciul de Informație și Securitate a menționat
că nu există nici un temei ca prezenta cauză să fie examinată în fond de către
Curtea de Apel Centru. Respectiv nu pot fi aplicate art. 198-200 din Codul
administrativ.
Prin încheierea din 20 martie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a
suspendat examinarea cauzei de contencios administrativ, la acțiunea
înaintată de Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct” SRL împotriva
Serviciului de Informații și Securitate, privind anularea parțială a Ordinului
nr. 2 din 25 ianuarie 2024 „Cu privire la aprobarea listelor persoanelor în
1
privința cărora există probe, informații documentate că sunt asociate
subiecților restricțiilor”, până la soluționarea conflictului negativ de
competență. S-a transmis dosarul nr.3-185/24 la Curtea Supremă de Justiție
pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art.6 din Legea privind aplicarea măsurilor restrictive internaționale
nr. 25 din 4 martie 2016, în redacția în vigoare la data emiterii ordinului
contestat:
„(1) Prin derogare de la prevederile art.5, în vederea asigurării implementării eficiente a
măsurilor restrictive internaționale pe teritoriul Republicii Moldova, cu referire la fiecare
subiect al restricțiilor se întocmește o listă a persoanelor în privința cărora există probe,
informații documentate că sunt asociate cu subiectul restricțiilor. Din această categorie de
persoane fac parte: 1) orice persoană fizică în privința căreia există probe, informații
documentate că: a) este sau a fost în ultimii zece ani beneficiar efectiv al unei persoane
juridice de comun cu una dintre persoanele fizice sau juridice subiect al restricțiilor; b) are
sau a avut în ultimii zece ani beneficii financiare, fără a avea statut de salariat sau fără a
presta o activitate ce ar urma să fie remunerată, precum și în lipsa oricărui alt temei juridic
justificativ pentru recepționarea beneficiilor respective, din partea unei persoane juridice
al cărei beneficiar efectiv a fost/este una dintre persoanele fizice sau juridice subiect al
restricțiilor; c) are sau a avut în ultimii zece ani relații comune de afaceri cu una din
persoanele fizice sau juridice subiect al restricțiilor sau cu persoanele juridice ale căror
beneficiar efectiv a fost/este una dintre persoanele fizice sau juridice subiect al
restricțiilor; d) este sau a fost în ultimii zece ani fondator ori deținător al unor acțiuni sau
cote-părți ale unei persoane juridice despre care există informații documentate că
beneficiar efectiv a fost/este una din persoanele fizice sau juridice subiect al restricțiilor;
e) este sau a fost în ultimii zece ani administrator sau gestionar efectiv al unei persoane
juridice al cărei beneficiar efectiv a fost/este una dintre persoanele fizice sau juridice
subiect al restricțiilor; f) a înregistrat/înregistrează pe numele său sau a acordat/acordă
suport la înregistrarea pe numele persoanelor terțe a unor drepturi, a unor bunuri imobile
sau mobile, a unor persoane juridice care aparțineau/aparțin uneia dintre persoanele fizice
sau juridice subiect al restricțiilor sau unei persoane juridice al cărei beneficiar efectiv a
fost/este una dintre persoanele fizice sau juridice subiect al restricțiilor.”
Art.32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale
de către o instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin
lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.”
Art.10 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 20. din Codul administrativ:
2
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită
prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu
privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 44 alin. (1), (3) și (9) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească în fața căreia s-a ivit conflictul de competență jurisdicțională
suspendă din oficiu procesul și înaintează dosarul către instanța în drept să soluționeze
conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre două sau mai multe
judecătorii care nu țin de aceeași curte de apel ori dintre o judecătorie și o curte de apel,
ori între curțile de apel se judecă de Curtea Supremă de Justiție. (9) Instanța competentă
să judece conflictul de competență soluționează, fără citarea participanților la proces,
conflictul dintre instanțe printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.”
Art.58 alin. (1), (2) din Codul administrativ:
„(1) Autoritatea publică în fața căreia s-a ivit conflictul de competență suspendă din oficiu
procedura administrativă și o înaintează către autoritatea publică în drept să soluționeze
conflictul apărut. (2) Conflictele de competență pot fi: a) pozitive – când două sau mai
multe autorități publice se declară competente să desfășoare o anumită activitate
administrativă; b) negative – când nicio autoritate publică nu se declară competentă să
desfășoare o anumită activitate administrativă.”
Art. 191 din Codul administrativ:
„(1) Cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond
toate acțiunile în contencios administrativ. (2) Curțile de apel soluționează în primă
instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor administrative normative,
care nu se supun controlului de constituționalitate. (3) Curtea de apel Chișinău
soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor
emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ
atribuite în competența sa prin Codul electoral.”
Art.196 din Codul administrativ:
„(1) Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază
teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă
contestată, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Dacă la o procedură de contencios administrativ participă mai multe autorități publice,
acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază
teritorială își are sediul autoritatea publică pîrîtă.”
Art. 197 din Codul administrativ:
„Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei
competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”
Art. 200 alin. (1), (3), (4) din Codul administrativ:
„(1) Instanța de judecată în fața căreia a apărut conflictul de competență de natura celui
definit la art.58 alin.(2) suspendă din oficiu procesul și prezintă dosarul instanței
competente să soluționeze conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre
judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de apel, dintre o judecătorie și o curte de apel
3
sau dintre două curți de apel se soluționează de către Curtea Supremă de Justiție. (4)
Conflictul de competență se soluționează fără citarea participanților la proces, printr-o
încheiere nesusceptibilă de recurs.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin
acțiunea înaintată de către Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct”
SRL împotriva Serviciului de Informație și Securitate, s-a solicitat anularea
Ordinului nr. 2 din 25.01.2024 „Cu privire la aprobarea listelor persoanelor
în privința cărora există probe, informații documentate că sunt asociate
subiecților restricțiilor”, în partea ce-i vizează pe reclamanți.
Ordinul contestat a fost emis, conform textului său, în vederea
asigurării implementării eficiente a măsurilor restrictive internaționale pe
teritoriul Republicii Moldova și evitării tentativelor de eludare a măsurilor
restrictive internaționale cu implicarea persoanelor asociate subiecților
restricțiilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 25/2016 privind aplicarea
măsurilor restrictive internaționale și art. 16 lit. e) din Legea nr. 136/2023
privind Serviciul de Informație și Securitate al Republicii Moldova.
În contextul prevederilor art. 10, art. 11 și art. 191 alin. (1) Cod
administrativ, ordinul contestat în partea ce vizează reclamanții întrunește
calitățile unui act administrativ individual, iar competența jurisdicțională
pentru examinarea acestei acțiuni în contencios administrativ revine
Judecătoriei Chișinău.
Nu este relevantă speței referirea judecătorului Judecătoriei Chișinău
la încheierea nr. 2ac-168/24 din 8 mai 2024 a Curții Supreme de Justiție, prin
care s-a stabilit competența Curții de Apel Chișinău într-o cauză de
contencios administrativ privind cererea lui Ruslan Berlinschi împotriva SIS,
întrucât acolo s-a aplicat competența derogatorie în temeiul dispozițiilor
Comisiei pentru Situații Excepționale, vizând măsuri adoptate sub imperiul
stării de urgență.
În prezenta speță, Ordinul SIS nr. 2 din 25 ianuarie 2024 contestat de
reclamanți a fost emis în afara stării de urgență, potrivit Legii nr. 25/2016 și
Legii nr. 136/2023, astfel că se aplică regulile generale de competență
prevăzute de Codul administrativ.
Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
dreptul de acces la justiție este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului, presupunând accesul oricărei persoane la un tribunal
instituit de lege. Nerespectarea dispozițiilor de drept intern privind
4
competența instanței poate constitui o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție (a
se vedea cauza DMD Group, A.S. vs Slovacia, 2010, § 61).
Articolul 6 § 1 al Convenției garantează, ca prim aspect al procesului
echitabil, soluționarea cauzei de către un tribunal „învestit de lege”, ceea ce
presupune interpretarea strictă a normelor de competență, fără extensii sau
restricții arbitrare.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
examinarea acestei cauze de contencios administrativ revine Judecătoriei
Chișinău, specializată în materia contenciosului administrativ.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 44 alin. (3) și (9), art.200
alin. (3) și art. 230 din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Constată competența Judecătoriei Chișinău, pentru examinarea acțiunii
înaintate de Tonu Vladimir și FPC „Exfactor-Grup Construct” SRL împotriva
Serviciului de Informații și Securitate, privind anularea parțială a actului
administrativ.
Cauza civilă intentată la acțiunea înaintată de Tonu Vladimir și FPC
„Exfactor-Grup Construct” SRL împotriva Serviciului de Informații și
Securitate, privind anularea parțială a actului administrativ, se remite spre
examinare Judecătoriei Chișinău.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
5