2r-77/25 — obligarea intentarii anchetei de serviciu, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea intentarii anchetei de serviciu, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- termenul depunerii cererii de apel; restituirea apelului ca fiind tardiv
2r-77/25 — obligarea intentarii anchetei de serviciu, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Nelli Popovscaia,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nelli
Popovscaia împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional
Soroca „A. Prisacari” cu privire la obligarea intentării anchetei de serviciu și
repararea prejudiciului moral,
împotriva încheierii din 24 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2r-77/25
NR. PIGD 2-24091267-01-2r-04032025)
Termenul de depunere apelului. Restituirea cererii de apel ca tardivă. Lipsa
temeiurilor de repunere în termenul de apel. Comunicarea actului judecătoresc
avocatului. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.
Judecătoria Soroca, sediul Central, jud. Gh. Tocaiuc,
Curtea de Apel Nord, jud. Sv. Ghercavii, C. Prisacari, R. Holban,
07 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Nelli
Popovscaia,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 august 2024, Nelli Popovscaia, reprezentată de avocatul Igor
Craveț, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Medico-
Sanitare Publice Spitalul Raional Soroca „A. Prisacari”, solicitând obligarea
intentării unei anchete de serviciu în privința personalului medical și a
medicilor, care au avut tangență cu cazul Galinei Bucanova, stabilirea
acțiunilor și inacțiunilor personalului medical responsabil, care a admis
abateri la acordarea asistenței medicale Galinei Bucanova cu identificarea și
indicarea acestuia în ancheta de serviciu, încasarea prejudiciului moral în
mărime de 20 000 de lei și a cheltuielilor de judecată conform documentelor
justificative ce vor fi prezentate instanței.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 octombrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul
Central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nelli
Popovscaia. S-a încasat de la Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul
Raional Soroca „A. Prisacari” în beneficiul Nellei Popovscaia prejudiciul
moral în mărime de 1 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime
de 5 000 de lei. În rest, acțiunea s-a respins.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 ianuarie 2025, Nelli Popovscaia a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 18 octombrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,
solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, casarea
hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală
a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 24 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord s-a respins
cererea cu privire la repunerea în termen a apelului declarat de Nelli
Popovscaia. S-a restituit cererea de apel din 03 ianuarie 2025 depusă de Nelli
Popovscaia împotriva hotărârii din 18 octombrie 2024 a Judecătoriei Soroca,
sediul Central, ca fiind tardivă. S-a restituit apelul autorului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
1
La 17 februarie 2025, prin intermediul poștei terestre (f.d.133), Nelli
Popovscaia a declarat recurs împotriva încheierii din 24 ianuarie 2025 a
Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii
contestate, repunerea în termen a cererii de apel, trimiterea cauzei în instanța
de apel pentru judecarea apelului în fond.
În susținerea recursului, recurenta a invocat restricționarea accesului
liber la justiție, motivând că instanțele de judecată i-au limitat accesul la
justiție prin faptul că instanța de fond nu i-a comunicat direct hotărârea
judecătorească, însă doar avocatului, cu care raporturile erau deja întrerupte.
Această omisiune contravine art. 264 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
care obligă instanțele să comunice actele procedurale tuturor părților. Astfel,
lipsa unei comunicări directe a împiedicat exercitarea efectivă a dreptului de
apel, ceea ce constituie o încălcare a art. 6 CEDO și art. 20 din Constituția
Republicii Moldova.
De asemenea, a pretins aplicarea eronată a normelor de procedură
civilă, indicând că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 116
alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă, omițând faptul că hotărârea
Judecătoriei Soroca i-a fost comunicată abia la 23 decembrie 2024, ceea ce
reprezintă un motiv obiectiv de repunere în termen. Instanța de apel nu a
analizat culpa instanței de fond în această întârziere, fapt ce contravine
principiului echității procesului și i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Instanța de apel nu a analizat faptul că avocatul desemnat inițial nu a depus
apelul în lipsa unei instrucțiuni exprese și nu a informat-o despre termenul
de exercitare a căilor de atac.
Conform jurisprudenței CtEDO, în cauza Vlad și alții c. Moldovei
12008), statul este responsabil să asigure comunicarea efectivă a hotărârilor
către părțile implicate.
Recurenta a mai indicat despre caracterul disproporționat al deciziei
de respingere a cererii de repunere în termen. Instanța de apel a aplicat o
sancțiune procedurală excesivă, fără a analiza circumstanțele obiective care
au condus la depășirea termenului de contestare. Avocatul care primise
hotărârea nu mai reprezenta interesele sale la momentul expirării termenului
de apel, iar instanța de fond nu i-a comunicat direct hotărârea.
În opinia recurentei, instanța de apel a ignorat principiul fundamental
al securității juridice, care impune ca orice parte să beneficieze de o cale
efectivă de atac pentru remedierea unei hotărâri judecătorești injuste. În
conformitate cu art. 440 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de
Justiție are competența de a casa hotărârile care nu respectă drepturile
fundamentale și de a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 04 martie
2025, conform scrisorii (f.d.135).
2
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.”
Art. 362 din Codul de procedură civilă:
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art.116.”
Art. 369 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus
în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de
apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.
Art. 100 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților
la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei
împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin
intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea
de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului
cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie
un ansamblu de acte.”
Art. 111 din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment
în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de
procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în
considerare la calcularea termenului.”
3
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede
altfel.”
Art. 116 din Codul de procedură civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost
îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective
etc.).
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat
dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în
care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea
termenului de procedură.”
Art. 10 din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz
de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești,
ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în
dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în
decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în
obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în
restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri
prevăzute de lege.”
Art. 75 din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea
însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art. 107 din Codul de procedură civilă:
„(2) Partea este obligată să informeze instanța, nu mai tîrziu de 3 zile pînă la data
ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunțarea la
serviciile avocatului, prezentînd instanței datele de contact ale noului avocat, inclusiv
adresa electronică a acestuia.”
Art. 427 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a)
să respingă recursul și să mențină încheierea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, prin scrisoarea datată cu 10 februarie
2025, instanța ierarhic inferioară a expediat recurentei copia încheierii din
4
24 ianuarie 2025, inclusiv prin intermediul poștei electronice la 11 februarie
2025, fiind confirmată recepționarea și prin avizul de recepție din 17
februarie 2025 (f.d.126-128). Astfel, recursul este depus în termen.
Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în
raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierii contestate, din motivele ce succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că, la 03 ianuarie 2025, Nelli
Popovscaia a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 18 octombrie 2024
a Judecătoriei Soroca, sediul Central. Totodată, a solicitat repunerea în
termenul de apel (f.d.97-104).
Prin încheierea din 24 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord, în temeiul
art. 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-a respins cererea cu
privire la repunerea în termen a apelului declarat de Nelli Popovscaia. S-a
restituit cererea de apel din 03 ianuarie 2025 depusă de Nelli Popovscaia
împotriva hotărârii din 18 octombrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul
Central, ca fiind tardivă. S-a restituit apelul autorului (f.d.122-125).
Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică
dezacordul recurentei cu actul judecătoresc emis, motivat prin faptul că
prima instanța nu i-a comunicat personal copia hotărârii judecătorești, însă
doar avocatului cu care avea deja raportul întrerupt, fiindu-i comunicată
hotărârea judecătorească doar la 23 decembrie 2024.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind
întemeiată soluția instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în
termenul de apel și respectiv restituirea cererii de apel ca fiind tardivă.
În context, instanța de recurs notează că, la 18 octombrie 2024
Judecătoria Soroca, sediul Central, a pronunțat dispozitivul hotărârii
judecătorești, însă la pronunțarea acestuia nu s-a prezentat reclamanta Nelli
Popovscaia și/sau avocatul acesteia Igor Craveț, care acționa în numele
reclamantei în baza mandatului avocațial seria MA nr.1248591 din 18 iulie
2024 cu împuternicirile inserate pe versoul acestuia (f.d.56).
La acest capitol, urmează a fi punctat faptul că partea reclamantă a
cunoscut despre data și ora ședinței de judecată stabilită pentru deliberarea
și pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești, având în vedere că
avocatul reclamantei, Igor Craveț, a participat la examinarea cauzei în prima
instanță în ședința de judecată din 17 octombrie 2024, conform procesului-
verbal al ședinței de judecată. Or, anume în ședința de judecată din 17
octombrie 2024 s-a anunțat întrerupere pentru deliberarea și pronunțarea
dispozitivului hotărârii judecătorești pentru data de 18 octombrie 2024, ora
08:55 (f.d.78).
5
Tot, la 18 octombrie 2024, prima instanță a expediat avocatului
reclamantei, Igor Craveț, prin intermediul poștei electronice, copia actului
judecătoresc din 18 octombrie 2024 pentru cunoștință (f.d.82).
La acest capitol, instanța de recurs apreciază ca fiind irelevante
argumentele recurentei precum că i-a fost expediat copia dispozitivului
hotărârii judecătorești doar avocatului, cu care deja avea raportul întrerupt,
în situația în care avocatul a participat în cadrul ședinței de judecată din 17
octombrie 2024, iar dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 18
octombrie 2024 și a fost comunicat avocatului la aceeași dată, prin
intermediul poștei electronice. Mai mult, reclamanta nu a prezentat nicio
confirmare în virtutea prevederilor art.107 alin.(2) din Codul de procedură
civilă despre renunțarea la serviciile avocatului Igor Craveț.
În altă ordine de idei, anume avocatul Igor Craveț, în numele și
interesele reclamantei Nelli Popovscaia, la 22 noiembrie 2024 a depus cerere
către Judecătoria Soroca, sediul Central, prin care a solicitat eliberarea
hotărârii din 18 octombrie 2024, a titlului executoriu conform hotărârii și a
discului (CD) cu înregistrările audio ale ședințelor în cauza dată, primindu-
le conform mențiunii la 26 noiembrie 2024 (f.d.83). Prin cererea depusă la
28 noiembrie 2024, avocatul nominalizat a solicitat eliberarea hotărârii
motivate din 18 octombrie 2024 (f.d.86). Iar în textul cererii de eliberare a
hotărârii motivate din 28 noiembrie 2024 se identifică fraza: „Subsemnatul,
avocatul Igor Craveț, reprezentant în bază de mandat al Doamnei Popovscaia
Nelli (mandatul de acordare a împuternicirilor se află la dosarul sus numit)
[…]” (f.d.86).
Drept urmare, decad argumentele recurentei precum că avea deja
raportul întrerupt cu avocatul și nu mai reprezenta interesele sale la
momentul expirării termenului de apel, în situația în care circumstanțele
conturate supra denotă contrariul. De altfel, la 23 decembrie 2024 a fost
expediată hotărârea motivată atât avocatului, cât și reclamantei/recurente.
În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind
nejustificat argumentul recurentei precum că doar la 23 decembrie 2024 i-a
fost comunicat actul judecătoresc, prin ce s-ar confirma temeinicia cererii de
repunere în termenul de apel, în condițiile în care materialele cauzei atestă
expedierea către avocatul reclamantei la 18 octombrie 2024, prin intermediul
poștei electronice, a copiei dispozitivului hotărârii judecătorești, adică la data
pronunțării, aspect corect reținut de instanța de apel. Or, în conformitate cu
art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a
apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
apreciază ca fiind irelevante alegațiile recurentei precum că instanța de apel
nu a analizat faptul că avocatul desemnat inițial nu a depus apelul în lipsa
unei instrucțiuni exprese și nu a informat-o despre termenul de exercitare a
6
căilor de atac, în condițiile în care instanța de apel a notat că avocatul avea
inserat pe versoul mandatului împuternicirea de a ataca hotărârea
judecătorească. Iar în conformitate cu art.75 alin.(4) din Codul de procedură
civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele
împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura
în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este
echivalentă culpei părții.
În ceea ce vizează argumentul recurentei că avocatul nu ar fi informat-
o despre termenul de exercitare a căilor de atac, acest aspect ține exclusiv de
raporturile dintre avocat și client, în condițiile în care din materialele cauzei
se atestă cu certitudine că la 22 noiembrie 2024, când deja expirase termenul
de atac împotriva hotărârii primei instanțe, avocatul Igor Craveț, în numele
reclamantei/recurente, a solicitat eliberarea hotărârii din 18 octombrie 2024,
inclusiv a titlului executoriu conform hotărârii, aspect detaliat supra. Or, în
temeiul art. 12 alin. (1) din Codul de executare, titlul executoriu se eliberează
creditorului la cerere de către prima instanță, după rămînerea definitivă a
hotărîrii. De altfel, în sensul art. 254 alin. (2) lit.a) din Codul de procedură
civilă, rămîn irevocabile hotărîrile judecătorești emise în primă instanță,
după expirarea termenului de apel, dacă participanții interesați nu au
exercitat calea de atac corespunzătoare. Drept urmare, la caz, partea
reclamantă la expirarea termenului de atac a solicitat prin cerere eliberarea
inclusiv a titlului executoriu, primindu-l la 26 noiembrie 2024 conform
mențiunii în cerere și tot partea reclamantă a exercitat calea de atac apelul,
prin depunerea acestuia doar la 03 ianuarie 2025.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
constatarea instanței de apel că nici în termenul de 30 de zile de la
recepționarea la 26 noiembrie 2024 a copiei dispozitivului hotărârii
judecătorești de către avocatul Igor Craveț, sub semnătură, partea reclamantă
nu a depus cerere de apel, însă doar la 03 ianuarie 2025 a declarat apel.
Drept urmare, nu s-au identificat anumite interpretări eronate de către
instanța de apel a prevederilor art. 116 alin.(1), (4) din Codul de procedură
civilă, în sensul pretins de recurentă, în condițiile în care instanța ierarhic
inferioară a constatat omiterea termenului de contestare cu apel a hotărârii
primei instanțe atât în termenul de 30 zile de la pronunțarea dispozitivului
hotărârii judecătorești, cât și în termenul de 30 de zile, calculat din ziua în
care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de procedură. Iar la caz, anumite argumente în vederea
justificării omiterii termenelor de contestare cu apel, recurenta nu a indicat.
Astfel, decad argumentele recurentei privind caracterul disproporționat a
soluției de respingere a cererii de repunere în termenul de apel și aplicarea
unei sancțiuni procedurale excesive în lipsa analizei circumstanțelor
obiective, în situația în care instanța de apel în raționamentele sale a corelat
7
prevederile legale cu circumstanțele faptice identificate în lucrările
dosarului.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că instanța de apel întemeiat a conchis în privința respingerii cererii de
repunere în termenul de declarare a apelului cu restituirea acestuia ca fiind
tardiv, or, instanței de apel nu i-a fost prezentată nicio dovadă plauzibilă ce
ar servi temei de repunere în termenul de apel sau ar justifica omiterea
acestuia.
De asemenea, instanța de recurs relevă că recurenta nu a justificat
omiterea termenului de apel nici în recursul declarat și respectiv nu s-a
constatat existența temeiurilor ce ar determina casarea încheierii contestate.
Circumstanțele reliefate supra denotă respectarea prevederilor legale de către
prima instanță și întreprinderea măsurilor necesare în vederea comunicării
părții reclamante atât a dispozitivului hotărârii judecătorești, cât și a hotărârii
motivate în sensul art. 236 alin.(4), (8) din Codul de procedură civilă.
Subsecvent, termenul de atac-apelul nu poate fi calculat din momentul
comunicării hotărârii motivate către reclamantă, în situația în care
circumstanțele reliefate supra denotă că, de rând cu faptul că reclamanta a
cunoscut de existența litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, de altfel,
inițiat la acțiunea sa, a participat, prin intermediul avocatului ales, și la
examinarea cauzei în prima instanță, cunoscând despre data când s-a
pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești, care a și fost comunicat
avocatului la data pronunțării, prin intermediul poștei electronice.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant
de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile
procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul
de procedură civilă. Părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte
cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și
trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă
sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a
arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru
protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.),
47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania,
29608/02, 04 mai 2004).
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea
anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în
interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin
sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici
este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea
valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare
a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.
8
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,
relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv
garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurenta
și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul
prevăzut de legislația în vigoare.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.
Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428
din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Nelli Popovscaia.
Menține încheierea din 24 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nelli Popovscaia
împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional Soroca „A.
Prisacari” cu privire la obligarea intentării anchetei de serviciu și repararea
prejudiciului moral.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
9